122 matches
-
văzîndu-te cum ești acum, cel rămas din tine însuți, irecompozabil, pierdut în timp și căzut în clipa acelei oglinzi." De-asta spun că nu de tristețe-i vorba - pentru ea ar fi nevoie de continuitate și de ruptură, nu de funigei plutind în apă - ci de un soi de nostalgie exfoliată, straturi-straturi, ca perspectiva oglinzilor. Nu doar fiindcă face, într-o ,însemnare", o comparație între text și oglindă, Petru Creția găsește forma bună de a scrie despre fulgurantele imagini. Bucăți de
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
cireșe scăpate pe jos ca niște țipete mofturoase de copil în spatele ușii ceva care-mi scapă printre degete cu tot cu inelul pe care nici azi nu reușesc să ți-l dau și nu e lumina care se sparge în mii de funigei pe cimentul rece al băii nici sângele încărcat de prea multă tristețe care strigă din pământ după tine să fi fost niște cuvinte formate din pietricele albe și negre și neobișnuit de fierbinți un fel de ochi vii încă plini
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma, Dacă mai sunt cel din colibă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
furios: "Unde-ai fugit, drace?!" Odaia era plină de "scame" negre, atât de multe, atât de dense încât ne vedeam ca prin ceață. Mama a deschis larg fereastra și cu un ștergar în fiecare mână am început, amândoi, să "gonim" funigeii ca pe muște. A urmat spălarea cuverturii patului, a feței de masă și a țoalelor întinse pe sârma din curte și frecate cu peria muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
de măr dulce și lungit cu ape de leac. Încă trei volume, apoi, Oglinda femeii (1986), Lumină din lumină (1993) și Cuvinte nou născute (2002), sînt despre cheful de-a migra și de-a ,trece" al elementelor. Despre dansul de funigei suflați în vîntul de miazănoapte, despre pămîntul prefirat cu pîine și descîntat cu vin. Despre călătorii: ,Dar eu m-am dus la regele mort/ privind adînc în ochii lui de rugină/ ascultînd cum ninge peste pămînt, / arătînd orbilor un trup
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
sub streașina unui cireș de pe care tocmai s-a ridicat un înger. Apoi va picta toată pajiștea cu flori: Grădina va avea, în sfârșit, părul plin de Albăstrele și dediței. Un greier va răsuci o cosiță dintr-un fuior de funigel. Seara doar se va înălța la cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale de orice invenție. Ca o trestie, ca un tub de sticlă prin care curge un fum
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
nu mai puțin paradigmatic, între atîtea altele - cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. ( Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar... doar... pentru a rămîne ei înșiși. Și - se vede prea bine acum - la ceasul totalei defulări
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți. Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale. Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam. Singur am rămas în Plazza, nici San Marco, nici San Razza. Un model tot alesei, pe prințesa Funigei, Om cu ochii cenușii mă-ndesa cu erezii, Proust desigur n-a fost prost, mag-maestru el mi-a fost, Cu un pic de Joyce și Harms, vă iubește, doamnă, Brahms. BMM ... Citește mai mult Însetatînsetat m-am resetat într-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți.Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale.Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam.Singur am rămas în Plazza, nici San Marco, nici San Razza.Un model tot alesei, pe prințesa Funigei,Om cu ochii cenușii mă-ndesa cu erezii,Proust desigur n-a fost prost, mag-maestru el mi-a fost,Cu un pic de Joyce și Harms, vă iubește, doamnă, Brahms.BMM... XVIII. KARS, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Herzog and the Monsters (Herzog și monștrii, UK, 2006), o variantă de Alice in Wonderland, numai că aici feeria se consumă într-o bibliotecă, de unde imaginația poate deborda. Povestea sau "pictopoezia" este făcută cu litere furate, care plutesc ca niște funigei, în timp ce fata este purtată în miraculosul oniric al cărții. În schimb, The Ballad of Mary Slade (Balada lui Mary Slade, UK, 2006) a lui Robin Fuller aduce în prim-plan un amestec indecis de dramă victoriană și romantism sumbru, morbid
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
în Memoriile căruia Voronca apare ca un personaj atins de toate complexele, care însă se încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană. Ironia criticului este pe alocuri strivitoare: "Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a te proiecta altfel
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
deschisă ̀în cele patru zări. De atunci Iașul are ceva în plus, ceva mai nu știu cum, are o lumină ce te cucerește la prima vedere. O lumină caldă, coaptă, a cărei frumusețe ajunge deplină în crugul toamnei, când, plină de funigei se revarsă peste dealurile albastre ademenindu-te cu trena-i ̀învăluitoare. Atunci, privind în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să te pierzi ̀în păienjenișul
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
zare ca un șarpe, strecurându-se pe sub marama străvezie a fumului adunat pe valea Coșcovei. Cumpăna fântânii de la Crâșma din drum, profilată pe zare, părea agățată de cerul împurpurat al chindiei. O boare de vânt iscată ca din senin purta funigeii - fire din părul zânei Toamnă - într-un dans feeric, adunând în mrejele lor pulberea de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Drumul Taberei, având hotarul de vest la Valea Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud, să se găsească, odată și pentru totdeauna, câmpul. Și, la fel de bine cum harul omonimiei a făcut ca „un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de fluture primăvăratic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de cristal a apei se vedeau solzii frunzelor mărunte ce s-au zburlit pe ramură și rânduiți în unghi, cocorii care își începeau pribegia. M-am întors acasă mulțumită că am reușit să o văd și să vorbesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-a A S-a dus iarăși o toamnă ... Stau la fereastră; zarea e perdeluită cu neguri dense care nu-mi dau voie să zăresc Constelația Brazilor. Pe calea ferată, un tren mărfar trage după sine greoi vagoanele cu roțile scârțâind. Funigeii molateci ai soldaților de plumb pribegesc prin văzduh. Deși cerul a devenit deodată prea strâmt, au început să se desprindă lacrimi mărunte și ușoare. Prima picătură poposi pe o frunză bătrână. Înfiorată de moarte, se desprinde, legănându-se pe o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primăvară și bucurie și viață fără de sfârșit fiindcă acolo e El. "Cine sunt eu ?" șopti ca în vis copilul. Și tot el răspunse: "Te știu : tu ești Tu. Acum pot să Te văd, fiindcă Te cunosc". De sus, lumina cernea funigei strălucitori pe capetele plecate în rugăciune : "Tatăl nostru...". Se făcuse ora mesei. Cei Trimiși Treci în casă că plouă și răcești! Crezi că dacă stai și te uiți în foc n-o să-l stingă ploaia?! Ori vrei să vin după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit aprobator, cu semn de Întrebare pe chip: „Mai departe ce s-a Întâmplat”? ― Am pornit cum pornesc funigeii toamna. Undiță era ultimul. Avea cea mai dificilă misiune. Să Înainteze În liniște, dar să și privească În toate părțile... Când cei doi din față au atins drumeagul, au făcut semn să ne oprim. Eu m-am apropiat de Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pur și simplu cel care căuta un binemeritat răgaz de contemplație la o cană de ceai. În iarna când l-am întâlnit am intrat în librăria sa împins de vântul de câmpie ce debușa în Piața Unirii cu rotocoale de funigei. Erau aici câțiva prieteni de-ai mei, așezați la taclale despre o carte, pe care tocmai o citisem, Mănâncă, roagă-te, iubește, a scriitoarei Elizabeth Gilbert, fiecăruia de aici părându-i-se că se află în acea fascinantă călătorie de
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
și că peștele este chiar colegul său de cameră. Ambiguitatea este marea artă a lui Bogdan George Apetri, ne aflăm tot timpul în proximitatea ororii, nicio clipă însă ea nu stă la vedere și doar reconstituirea mentală ca și în Funigeii lui Cortazar, după care Michelangelo Antonioni a realizat Blow-up, ne proiectează în abis. Înainte de a fi fizică, violența este una psihologică. Reacția mamei este aproape animalică, îl bate pe acest mic proxenet care încearcă să-și mențină controlul psihologic asupra
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
poți bizui pe negresă, ea are consistența aerului/ cînd aerul era lichid amniotic și primii oameni/ colindau lumea ca pești/ ori ca muzicanți de petrecere deghizați în pești,/ răsplătiți defel prin prospețimea cu care-au strălucit atunci în soare/ ca funigei, dinții negresei" (ibidem). Astfel se relevă, vrînd-nevrînd, obsesia cărții care e o exuberanță senzuală, o frenezie erotică ce accede la un soi de autocontemplație grație transcripției sale într-un cod adecvat, reflex al flăcării negre, demonice: ,- E întuneric ca în
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]