200 matches
-
o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
neînvins). Peste toate valorile, simt Voința - deasupra ei Morala. Morala nu poate fi explicată decât printr-o forță care este deasupra, și de esența religioasă. O, farisei, farisei - duplicitate joasă și susă, rafinată și grosolană, - torent de vorbe, de priviri furișe, la pândă - joc de șah. - Ce bine e să domini acestea inclus într-un punct incasabil și inexpugnabil. Umilește-te tu însuți și domină totul de acolo. Fii necruțător și inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
apoi adversarii cîinilor comunitari care se răstesc la cei dintîi, diverși inși grăbiți în drum spre serviciu, ceva mai tîrziu mamele, cu copii care tropăie mărunt pe alei, pensionarii cu sămînță de vorbă, boschetarii care mănîncă din ziar aruncînd priviri furișe în jur și, în partea a doua a zilei, îndrăgostiții fără cuib. Dacă ți se-ntîmplă să auzi o frîntură de conversație a unui cuplu aparținînd oricăreia dintre categoriile de mai sus descoperi cu mirare că toți vorbesc despre același lucru
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
al Poetului. Cînd toată lumea părăsește încăperea, poetul care nu mă privise pînă atunci, spune în direcția mea un „da” scurt. „Da, doamnă”, mai spune o dată, tot fără să mă privească, am sentimentul neliniștitor că nu poate să privească. O ocheadă furișă mă induce în eroare: curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau măcar dacă iau act de imensa oboseală întipărită
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-a dus și i-a vorbit. Da, telefon direct Lui, nu prin intermediari, da, și i-a vorbit pe
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
cu care se mândrea, din război. Văduva M. se întorcea cu o sacoșă burdușită cu carne macră la care se gândea cu mândrie și cu un fel de dragoste canibalică, din oraș, de la piață. Soldatul D. îi aruncă o privire furișă văduvei M. aranjându-și pansamentul. Văduva M. întoarse capul și se gândi că soldatul D. nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce are o rană pansată atât de frumos. Soldatul D. își întinse piciorul rănit oftând și, în treacăt, piciorul
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el să-i fi cerut ceva, își desfăcu nasturii din partea de sus a corsajului. Acest gest îndrăzneț îl tulbură atât de mult încât avu chef să îngenuncheze în fața ei pentru a-i exprima recunoștința. Dar
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
soareleeu cred c-ai învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS VANITATUM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. cerul și-a deschis venele, lumină și întuneric; cu pas furiș, noaptea intră în sângele amurgului. e atât de fragil hotaru între larvă și piatră, între îndoială și nebunie. viermi hulpavi tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate, tristeți, iubiri, uitări, aduceri aminte... atâtea nimicuri se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Citește mai mult cerul și-a deschis venele,lumină și întuneric;cu pas furiș,noaptea intră în sângele amurgului.e atât de fragil hotaru întrelarvă și piatră,între îndoială și nebunie.viermi hulpavi tulbură epiderma eternității,ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate,tristeți, iubiri,uitări, aduceri aminte...atâtea nimicuri se adunăîn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
în primul rînd pe Cantemir, absorbit de turbionul scrierii-lectură; apoi pe numeroșii săi cititori succesivi; în fine, pe Adriana Babeți, care nu-i scăpa, vigilenta, din ochi pe niciunul. Și din cînd în cînd - de ce nu? - putem aruncă priviri narcisiste furișe către noi înșine, în timp ce jucăm acest joc; fiindcă autoarea cărții face tot ce poate ca să ne prindă în capcana perspectivelor stereoscopice. Simplificînd din rațiuni demonstrative, putem spune că efortul Adrianei Babeți a mers mai ales în două direcții. În primul
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
când împreună cu Corneliu Vadim Tudor (senator România Mare și imuno-parlamentar și la acea dată), a ținut să-i "demaște" pe mai mulți foști și actuali lideri sindicali (Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu). Era vorba de o videocasetă, realizată pe furiș și predată apoi Partidului (nu comunist, ci mare românist), de un fi-te-cine prezent cândva în sala "Rapsodia", unde se puneau la punct detaliile unui videoclip al centralelor sindicale. Hohotind fericiți de "comicul" situației, cei doi "demascatori" au reluat de câteva
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DOINA ELEGIACĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului DOINA ELEGIACĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Ce-ai tu, Moarte, înnebuniși? Vii ca hoața pe furiși Și dintre noi tot aduni Pe cei mai cuminți și buni. Ai tu treburi mari cu ei Sau îi iei doar c-așa vrei? Nu m-ar arde nici-un dor, De i-ai lua la timpul lor, Dar iei copii
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
spăl nește vasă, mai încolo de ia. Spăl io, spăl, can’... văd lângă chivetă nește plăcințăle de-lea , mama, de-ț’ lua oichii. Și mirosa elea, să-mi vină rău, că nu mai mâncasăm de amiaz’. Pun io mâna pe furiși pe plăcințâca aia de deasupra, ca ierea sângură, alelante ierea băgate șu’ aia, ... Citește mai mult ..... Într-o zi, mă chiamă doamna X să-i ajut la treabă, că avea o petrecere, făcea nuntă de argint acasă, si cică să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
spăl nește vasă, mai încolo de ia.Spăl io, spăl, can’... văd lângă chivetă nește plăcințăle de-lea , mama, de-ț’ lua oichii. Și mirosa elea, să-mi vină rău, că nu mai mâncasăm de amiaz’. Pun io mâna pe furiși pe plăcințâca aia de deasupra, ca ierea sângură, alelante ierea băgate șu’ aia, ... XXIII. TE IERT..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015. Te iert că m-ai iubit că pe-un popas de lungi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
a împiedicat îngenunchind într-un colț, cerând pe dată credință lui Dumnezeu, unui Dumnezeu în care nu credea. Acum se află săracul, în ultima fază, făcut schelet și scuipând plămânii, hotărât să-l omoare pe Dumnezeu căruia îi ceruse pe furiș credință. În timp ce vede apropiindu-i-se moartea, dorește să scrie o carte: Moartea lui Dumnezeu. Despre Clarita, am discutat mult că atunci când Federico, soțul său, i-a adus vestea sinuciderii fostului său logodnic, a exclamat: "Săracul Apolodoro! Mereu mi-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cioc!“ suav pe ușa care-mi apăruse În față. Enter! Încăperea respira tinerețe și morală. Mobilierul, o minune Într-un Art Déco Întârziat, mixat cu un rustic stăpânit, Îmbia la cunoaștere reciprocă și la schimb fertil de idei. O privire furișă aruncată spre cartea uitată pe așternutul roz mi-a dezvăluit titlul: De ce iubim femeile, roman introspectiv de mare succes la acele vremuri. Apoi, perdeaua de un verde-aprins s-a dat la o parte și ea și-a făcut apariția. Strălucea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seamă că i-ai aruncat bățul și Încă te pândește, sperând. Cred că da. Nu știu. Dar dac-ai venit aici din proprie inițiativă? Îți dai seama că n-o să te ierte? Tonul ridicat al discuției noastre atrăsese câteva priviri furișe din jur. Metroul se apropia de stație, roțile deja scârțâiau pe șine propria variantă a pieselor cântate până nu demult de amicul meu. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște critici literari se Îndreptau Încet spre noi. Când ușile s-au deschis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru. Nici un alint, oricât de abil, nu va satisface Întunericul pe cale de-a se lăsa. Trenul Întârzie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trecea greutatea de pe un picior pe altul, cu o mișcare ritmică; vibrației corpului îi corespundea o vibrație a chestiei, care o făcea să se întărească. Carol stătea în fața oglinzii celei mari de pe ușa dulapului, admirându-și chestia, care arunca priviri furișe dintre labiile lăsate, acoperite cu păr, în lipsa unui alt acoperământ care poate i-ar fi fost necesar. Se așeza pe marginea patului și își folosea degetele de la ambele mâini pentru a se juca cu ea. Acum avea cam trei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ea la clasa de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri furișe în jur, cu gurița bosumflată. Mă inhibă fetele astea. Sunt atât de mari, de frumoase, de inteligente... Te pomenești c-ai căpătat, între timp, cine știe ce puteri paranormale și le vezi creierul! râse Mara. Pui pariu că, în două săptămâni, nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât cât să nu-i incite din nou, se va ridica, va începe să-și caute din priviri hainele. Se va echipa în liniște, cu mișcări aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu ochii larg deschiși în întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă ai adormit profund și într-un târziu am ațipit și eu. Mă trezeam des și pipăiam locul să văd dacă mai ești lângă mine. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărat, declara satisfăcută și chiar încântată. După repetate amânări, Bart acceptase, în sfârșit, să vină în vizită acasă la părinții ei, în Cartier, pe o stradă liniștită și elegantă, plină cu vile din epoca interbelică, în care se instalase pe furiș dar confortabil, începând din 1948, protipendada postbelică a regimului comunist. Întrevederea îndelung pregătită avu loc într-o duminică liniștită de la începutul toamnei, care făcuse brusc să înceteze arșița insuportabilă de peste vară, și părinții Cameliei se arătară din prima clipă cât
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]