124 matches
-
își specifică în repetate rînduri mărturia unor împrejurări epocale, ne-o livrează în calitate de plîns sau de coșmar al veacului, de sumă a naufragiilor noastre colective, reconstituind o spaimă mitologică: "sîmburele de jertfă/ se răsucise de spaimă în somn/ istoria plîngea furișată/ goală pe undeva/ pe cîmpurile de luptă ale imperiului/ plecatul și-a ridicat mîna tăcerii/ la el au venit desculțe/ de s-au spovedit armele// o viață compusă din naufragiile noastre/ în veacul acesta ce visează urît/ cînd lucrurile cad
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un timp, de nu s-ar ivi zorile, de care sunt agățate diminețile - cântece scoase de păsările evadate din stranietatea copacilor încă înfrunziți. Încerci Trec zilele frumoase ale toamnei furișate, asemenea ielelor, înspre iarnă. Nu distingi decât foșnetul lor arămiu, nu distingi decât sfioșenia îngerilor care le îndeamnă spre puritate. Te simți mai singur, față în față cu iarna ce vine, ca și când cineva ți-ar fi invadat ființa, ca și când eul
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
dejun fac o plimbare afară din cartier. O iau spre biserica vornicului Badea Bălăceanul și mă întorc prin capătul celălalt al străzii marchizului de Flers. Am impresia că sunt acompaniat pe tot parcursul: o umbră se prelinge pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după vreun ceas
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
la lumina zilei, de adevărul celor Întămplate. Găsi cu ușurință pivnița unde Întraseră mai Întâi străinii și apoi vecinii de la parter, dar nu văzu nici o urmă, nici de oameni și nici de câine. Înfricoșat ieși de acolo cu mișcări repezi, furișate, apropiindu-se spre locul de unde plecase lumina. Nimic, nici o urmă, nu părea să indice că acolo ar fi avut loc ceva. Doar terenul ușor carbonizat, putea fi un semn de trecere a ceva ce nu putea fi Încă explicat. Domnul
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
învie pînă la moarte, atît de frumoasă, pe cît îmi așez gura pe lacrimă ca pe un sîn sterp în care dorm visele copiilor morți înainte de a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
de perfid mă bălăceam în gîndul că tocmai diavolul plătea cu bani grei timpul ăsta schingiuit de nesomn, hrănit cu pîine neagră și cafea amară, fără zahăr, timp îmbîcsit cu fel de fel de medicamente exotice... Însemnam sîrguincios amănuntele secundei, furișat oriunde simțeam că se întîmplă miracole, vor țîșni flaute, se vor dărîma lemnării putrede cu geamuri apăsate pe dinăuntru de sînii femeilor curioase să afle ce și cum mai e pe dinafară. Mă întorceam istovit la călimara cu pereții groși
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în ploaie, în fața căsoaiei unde probabil candelabrul aurit s-a aprins deja, și aștept doar un semn, cu gândul la lenea ei sălbatică și la ritualul nostru zilnic de așteptare, cu încercuiri și ocoluri furișate, asta nu mă face mai bun decât ceilalți, cu care își va petrece seara în continuare? Adică de ce devotamentul meu valorează mai puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios, dând târcoale ceaiului aburind? (Pe care ea
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
în sex oral? Sau îmbuibarea standard a sus-pușilor noștri, care ne compătimesc la talk-show-uri, în campaniile electorale sau din goana mașinilor luxoase achiziționate, bineînțeles, din birul pe idioțenia noastră? Nu mă miră moravurile de calibani frustrați ale învârtiților și profitorilor furișați la blidele cu fripturi și sosuri ademenitoare. Nu mă surprinde că, instinctiv, ei ar dori să transforme România într-un fel de mocirla care să-i aducă la numitorul comun al murdăriei pe buni și pe răi, pe proști și
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
intrând în salita haltei în care nu se aflau decât ei doi, s-a oprit brusc din număratul banilor privindu-mă speriată. M-am făcut că nu observ și m-am așezat pe o bancă ceva mai alături. Cu mișcări furișate, foarte precaute, ea și-a vârât banii în sân, încolăcindu-și mâinile în jurul capului bărbatului ei, care se poticnea într-un sforăit zgomotos. Bate vântul. Ploua că la început de toamnă. Mai am pe puțin un ceas până sosește trenul
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
este frumos. Da' eu vă cer mai întîi să țină și să scrieți voi acolo pe el la intrare, mare, să se vaza: AICI ODIHNEȘTE COLECTIVUL FAM. ZĂVOI. Atît. Și ducînd mîna la ochiul drept, șterse de acolo o lacrima furișata pe neașteptate. * În legătură cu o scenă violență de amor... Atacul final la carotida... La animalele sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
totuși libertatea personală de a nu evadă de pe plantație. Și managementul asta a fost la un moment dat, o inventie necesară, un fel de “roată" a subordonării și s-a potrivit foarte bine în societatea americană unde mai toți intraseră furișați pe sub vreun gard de sârmă, înotând pe sub apă sau fugind de propria lor realitate. Oameni de multe ori fără pregătire, care nici nu puteau fi înțeleși când vorbeau exclusiv în limba maternă și nu o înțelegeau decât pe această. Da
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
sub capriciul vremei, se leagănă și plânge..." (Toamnă). Abătute, palide corespondențe, într-o poezie care, neavînd multe de spus, își ascute, în tremolo-uri, cele cîteva note. Cântări pentru sufletul vegetal, ultimă parte, distinctă, a acestor închinări indecise, descîntă "moartea furișată în petale", o tristețe cu atît mai acută cu cît e mai discretă, mai învelită, neputincios-complice, de viu: "Mă poartă'n ploaia deasă nebunia,/ și rostul meu, mi-l schimb halucinată,/ Căci vreau să simt în mine agonia,/ Plantației ce
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini/ Răgușiți, dar nu-s de vină,/ N-au ciulini.// Doar la crîșmă-i zarvă mare/ Și duhoare de
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui Grigore în fața spaimei de absolut (cât ar părea de ciudată la o babă analfabetă!) și
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
pe plaje și mori tragic în accident de mașină, ca să nu zic de motocicletă. Deci ce rămâne din acest om pirpiriu, îmbrăcat cu mare grijă în haine comode? Ce vor fi reținut platanii care mărginesc încă bulevardul despre acest trecător furișat, cu fularul de mătase înnodat sub gulerul deschis al cămășii? Și dacă plimbările lui zilnice au fost acelea ale unui deținut rotindu-se prin curtea închisorii? Sau ale unui defunct care și-ar fi căutat ieșirea din Infern? Începând din
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru viața noastră, primitiv ar fi fost un dulce eufemism. Să-i spunem ciordeală și scormonit prin gunoaie. Era o muncă aproape sută la sută de noapte. Pozițiile de bază erau chircit, la pîndă și ghemuit. Mișcările corespunzătoare erau tîrÎtul, furișatul și năpustitul. CÎnd mi-a venit rîndul, am fost cuplat cu Luweena. Asta m-a bucurat, fiindcă ea mă tratase Întotdeauna cu indiferență, nici nu mă mușca, și nici nu mă altoia, ceea ce era foarte bine, dată fiind constituția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial, piesele preferate ale lui Eustațiu. Ghemuit În cușca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a cărții lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vulgar, nimic obscen În gesturile ei. Ceea ce părea a fi rutină, era În fapt un privilegiu de care puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
închisoarea de întuneric/ și de tăcere.“ (idem) Din nefericire, parcurgând volumul, ne dăm seama, în scurtă vreme, că totul este dramatizat în acest stil, că până și inofensiva iarbă sau binefăcătoarea ploaie apar angajate în activități suspecte: „Iarba înghite pași furișați / de felină venită să sfâșie / tihna primului ceas / din jumătatea altui început. / Rafale de ploaie îmi biciuie / ochii spălând / durerea neprimenirii.“ (Ore fără memorie) Autoarea nu își găsește nici o clipă liniștea. Ea are mereu inițiative excentrice, ca un copil care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului. Se întoarce pe o parte ca să poată examina noua vecină de cameră. Un profil de o frumusețe pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fusese medic în Frankfurt, unde aveau o clinică. În fine, am decis copiii să meargă la culcare și când ne-am ridicat și noi, pentru o dată cu sufletele îmbălsămate de o atmosferă pașnică, am simțit că nu suntem singuri. Cu pași furișați s-a apropiat de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu el cu o naturalețe nefirească. Privirile aruncate în continuare sunt sigură că i-au atras atenția Améliei, însă noi continuam așa. La cea mică atingere pe sub masă clipeam într-un anume fel, ce mai, ne comportam ca doi îndrăgostiți furișați. Avea farmec. Mie mi-e cam rău, s-ar putea să rămân acasă. Nu se poate, spuse Eduard. În plus, aerul de munte sigur îți va face bine. Și Amèlie nu mai avu ce să zică. Pornirăm toți în drumeție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]