76 matches
-
În cadrul unităților militare inspectate oameni dezamăgiți și timorați datorită comportării trupelor rusești care jefuiau, violau și sechestrau persoane cu o sălbăticie rar Întâlnită. După Înapoierea din misiune, Lt Buchiu nici nu a apucat să-și scoată costumul de zbor, când furierul Escadrilei, serg. Ion Bratu Îi spuse că autoritățile militare din Craiova insistă să vorbească cu comandantul Escadrilei 113. Deoarece era singurul ofițer la acea oră pe aerodrom, a preluat receptorul și s-a prezentat conform uzanțelor militare. La celalalt capăt
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
iconostase, va picta, va participa chiar și la expoziții. Poetul, cu copiii la război Primul război mondial va însemna și pentru el mobilizarea. După un stagiu la Caransebeș, va fi trimis la Jitini, în Cehoslovacia, cu regimentul 43 infanterie, devenind furier la biroul de comandă. După un scurt concediu la Vasiova, își va lua cu el, la Jitini, soția și pe cei trei copii mici, Plinius, Caius și Titus. Mișcați de drama lui Petru, ofițerii îi vor stabili un program generos
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
în nici un raport de al inspectorului Bîlbîie numele prințului nu era pomenit. Asta însemna că în hîrtiile lor Bîlbîie ajunsese destul de departe fie datorită talentului său, fie din cauza neglijenței acestor amatori, în actele pe care le întocmeau cu aplicație de furieri nu era pomenit. Nu le fusese peste mînă să scrie numele generalului Broșteanu ori chiar al șefului Marelui Stat Major al oștirii H. Cihoski, deci nimic nu i-ar fi oprit să-l treacă și pe prințul Basarab Cantacuzino. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o carte subțire ca aceea primită de curând de la Mama: Povestiri din altă lume, din care nu înțelesese mare lucru (în afară de Prolog), scrisă de un actorastru care scrâșnea între pagini despre vise în vis, șoimi tiranici, peneluri crude și atotștiutoare, furieri care se transportau pe sine ca mesageri divini și alte sofisme din astea. Deodată, cineva o fură pe Alimentară, un bărbat mare, roșu în obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
an, ordinul să plece pe frontul din est. Se zicea că Mareșalul nu mai trimitea întăriri în răsărit de teamă că ar fi putut rămîne descoperit în fața regimentelor pe care ungurii le ținuseră acasă. Comandantul regimentului în care Mihai ajunsese furier, fiindcă avea liceul, spunea că planul Conducătorului, pe care îl cunoștea - mare om, mare militar! -, era să aibă cît mai multă trupă la sfîrșitul războiului, încît să negocieze o pace avantajoasă, Cînd regimentul lui Mihai a fost trimis să lupte
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
asta nu i-a schimbat ideile și dacă a văzut că șefii armatei și politicienii de la București voiau să cumpere bunăvoința lui Stalin cu viețile soldaților de pe front, în februarie și-a trimis în concediu jumătate din regiment. Pe Mihai furierul ar fi vrut să-l păstreze lîngă el. Era inteligent, devotat și nu se pierdea cu firea în timpul luptelor, cum scrisese în raportul în care îl propunea și pe el la o decorație pentru vitejie. Tocmai de aceea s-a
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
nutrețului. Interesul celor doi față de soldatul Bert a dispărut subit. Soldatul nu vădea nici măcar o urmă de inteligență care să-l facă apt pentru școala de gradați ori pentru cea de bucătari. A fost cedat serviciului tehnic pentru școala de furieri organizată la Turnu Severin unde, cu excepția orelor de curs, aveau program de voie. Serile și le petreceau cu voie bună, cum rareori se întâmplă chiar și în civilie. Un lăutar, militar în termen, nu se știe cum, avea dreptul să
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
promisiunile făcute. Deveniseră disciplinați și milităroși doar din orgoliu, de amorul artei, pentru a dovedi că nu sunt mai prejos decât cei de la transmisiuni, al căror comandat se fălea cu ei, disprețuindu-le plutonul lor, o adunătură de șoferi, și furieri, plus mecanicul și bucătarul. Totul ar fi mers pe acest făgaș dacă un alt subofițer, cu ținută de militar german, nu ar fi jinduit la funcția de comandant de pluton : - Ați belit-o ! Lămâie s-a lăudat, la comandant, că
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
treacă la căldură și să-și consume hrana rece primită la plecare. Fiecare dintre ei a fost luat în primire, ca de o mamă, de cel pe care urma să-l înlocuiască, de veterani. Soldatul Bert a înțeles că benzinarul, furierul c-l, pe care urma să-l înlocuiască, avea un statut aparte. A primit ordin să-i spună pe nume : - Aici s-a terminat cu armata, așa cum o știți voi. Spune-mi însă de ce ești atât de palid, ești cumva
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
În cadrul celeilalte unități militare este organizată popota ofițerilor. Bucătarul popotei este mai robust, are nevoie de o uniformă „ ștoc ” cu câteva numere mai mare. Bert nici nu vrea să audă. Ghergheli insistă, supralicitează într-una, dar se lovește de încăpățânarea furierului. Acceptă doar, după îndelungate tergiversări, invitația de a face cunoștință cu bucătarul popotei. Întâlnirea are loc, după orele optsprezece, într-o sală de mese cochetă rezervată ofițerilor superiori. Fripturi aburinde, mustind în propriul suc înbunătățit cu mirodenii, cartofi prăjiți și
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
au mai întâmplat, culminând cu această faptă. Dintre toate amintirile una devine din ce în ce mai persistentă în mintea lui Albert ; momentul în care a tăbărât cu pumnii asupra lui Comănescu. Era într-un amurg. Agitat, Comănescu întreaba în dreapta și în stânga de Bert, furierul c-l. Odată ce l-a găsit și a fost clarificată urgența, după deschiderea porților depozitului de carburanți, Comănescu a tras mașina cât mai aproape de butoaiele cu benzină. - Scoate-ți mașina de aici ! Alimentarea se face la poarta depozitului ! - Mă așteaptă
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Când eram împreună, îmi creștea inima văzând privirile lor ațintite asupra ei, însă când eram departe de ea, mă rodea gelozia și teama de-a nu o pierde. Dacă nu puteam să ies în permisie în oraș, îi trimiteam prin furier, la poștă, zeci de pagini scrise cu emoție și dragoste. Era mai ușor să mă exprim în scris, decât atunci când mă aflam în fața ei. Așa i-am ținut trează atenția asupra relațiilor noastre, până la terminarea serviciului militar. La apropierea sufletească
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
Când eram împreună, îmi creștea inima văzând privirile lor ațintite asupra ei, însă când eram departe de ea, mă rodea gelozia și teama de-a nu o pierde. Dacă nu puteam să ies în permisie în oraș, îi trimiteam prin furier[ Furier = ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară. (DEX) ], la poștă, zeci de pagini scrise cu emoție și dragoste. Era mai ușor să mă exprim în scris, decât atunci când mă aflam în fața ei. Așa i-am ținut
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
eram împreună, îmi creștea inima văzând privirile lor ațintite asupra ei, însă când eram departe de ea, mă rodea gelozia și teama de-a nu o pierde. Dacă nu puteam să ies în permisie în oraș, îi trimiteam prin furier[ Furier = ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară. (DEX) ], la poștă, zeci de pagini scrise cu emoție și dragoste. Era mai ușor să mă exprim în scris, decât atunci când mă aflam în fața ei. Așa i-am ținut trează
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
să deie proviziile trebuincioase în măsură îndestulă pentru plată și restituire de cheltuieli, în cazul din urmă uzând de calea pe apă a Dunării și numai întrucît transportul va fi cu putință. 173 {EminescuOpXIV 174} 4. Acei soldați, slujitori sau furieri ai regelui maghiar cari ar fi opriți de-a pleca din cauză de boală și răni sau având a păzi carele sau din alte cauze temeinice vor petrece liberi și siguri în Valachia, fără a fi supărați sau vătămați în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se convingă de adevăr. Ion Chelcea 8 iunie 1953 Autobiografie (Complectare) 1. Stagiul militar l’am făcut la Batalionul 1 Vânători de Munte. 2. Concentrat am fost (prin vărsare) la batalionul 24 Vânători de Munte în anul 1941. Am fost furier, cu gradul de soldat (în urma faptului că așa m’am eliberat, neavând studiile complecte la recrutare și făcând fără termen redus armata. 3. M-am căsătorit la 7 august 1932. Soția locuiește în București, str. Lăzureanu, a fost și este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intitulat "Administrațiunea comunelor" al raportului publicat, redacția săptămânalului "Dunărea de Jos" consemna că "încetul cu încetul (...) notarii găsiți în județ și veniți aici pe căpătuite s-au înlocuit cu oameni probă; contingentul cel mare isvorăște din foștii sergenți și sergenții furieri liberați"731. În aceste condiții, jurnaliștii afirmă că "nu putem de cât să aprobăm această măsură, căci ea (...) înlocuiește îndestul găurile simțite în această slujbă administrativă, și dă un mijloc onorabil de existență celor cari au slujit țărei"732. De
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se părea mai interesant lui, acelui „...ache de la Interne“. Mi-era și frică. Dar și silă. Parcă îl vedeam pe ceistul de la noi din regiment care încercase să mă ademenească să-i povestesc ce se discuta în biroul colonelului. Eram furier și stăteam în același birou cu colonelul, comandantul atelierului nostru. I-am povestit imediat colonelului. Mi-a spus să-mi văd de treabă, să fac cum cred eu. „Dar să știi. Dacă începi să torni acum, or să te urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le va fi mai greu să suporte greutățile milităriei. ― Asta zic și eu întrebare. Da’ poate sergentul l-o fi rugat pe căpitan să aibă grijă de noi. Ce zici? ― Cine știe? - a șoptit Todiriță. După un timp, a apărut furierul, cu un dosar sub braț. Cei doi au tresărit, înfigându-și ochii încărcați de întrebări într-ai furierului. ― Acum merg la domnul colonel, să vă semneze repartițiile - a răspuns furierul, continuându-și drumul spre biroul comandantului. Nici unul dintre ei nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o fi rugat pe căpitan să aibă grijă de noi. Ce zici? ― Cine știe? - a șoptit Todiriță. După un timp, a apărut furierul, cu un dosar sub braț. Cei doi au tresărit, înfigându-și ochii încărcați de întrebări într-ai furierului. ― Acum merg la domnul colonel, să vă semneze repartițiile - a răspuns furierul, continuându-și drumul spre biroul comandantului. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să întrebe unde sunt trimiși. Nu după multă vreme, furierul s-a întors. Nici de această
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cine știe? - a șoptit Todiriță. După un timp, a apărut furierul, cu un dosar sub braț. Cei doi au tresărit, înfigându-și ochii încărcați de întrebări într-ai furierului. ― Acum merg la domnul colonel, să vă semneze repartițiile - a răspuns furierul, continuându-și drumul spre biroul comandantului. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să întrebe unde sunt trimiși. Nu după multă vreme, furierul s-a întors. Nici de această dată cei doi n-au scos o vorbă. L-au petrecut cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ochii încărcați de întrebări într-ai furierului. ― Acum merg la domnul colonel, să vă semneze repartițiile - a răspuns furierul, continuându-și drumul spre biroul comandantului. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să întrebe unde sunt trimiși. Nu după multă vreme, furierul s-a întors. Nici de această dată cei doi n-au scos o vorbă. L-au petrecut cu privirea pe furier și atât. Acesta a intrat în birou. Îndată s-a deschis ușa: ― Intrați. Domnul căpitan vă așteaptă. Cei doi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drumul spre biroul comandantului. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să întrebe unde sunt trimiși. Nu după multă vreme, furierul s-a întors. Nici de această dată cei doi n-au scos o vorbă. L-au petrecut cu privirea pe furier și atât. Acesta a intrat în birou. Îndată s-a deschis ușa: ― Intrați. Domnul căpitan vă așteaptă. Cei doi au privit unul la altul, nehotărâți. Todiriță i-a șoptit lui Dumitru: ― Ia-o tu înainte. Dumitru, cu inima cât un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să n-o pățească săracul Traistă. Când am ajuns la cazarmă, am dus caii la grajduri, cu rugămintea să-i aducă la o înfățișare cât mai normală și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie să așteptăm puțin, până ce iese de la el șeful Statului Major. Așteptarea ne-a mai liniștit sufletele. În special pe al lui Traistă. Când ne-a văzut, statmajoristul a făcut ochii mari, dar și-a continuat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]