11,568 matches
-
accepta ordinea pragmatică, meschinăria, în numele unei candori funciare. în fond e o tulburătoare incapacitate de-a accede maturitatea: ,urletul meu de lup/ ce-și caută perechea/ se aude în noapte/ uneori/ pînă dincolo de marginea orașului// și lumea se pregătește/ de furtună/ închide bine orice ușă/ sau geam sau oblon/ și se afundă sub pături groase// începînd să se roage/ ca în copilărie/ îngerului păzitor" (urletul meu de lup). Cu toate că într-un moment subiectivitatea i se revoltă (,aici unde-am ajuns/ nu
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
se ivesc numeroase defecțiuni: ,în mod conștient sau inconștient, propter imbecilitatem, vreau să spun datorită slăbiciunii care e legată de acumularea anilor pe umerii exilului, vechi rezistențe creatoare, demne de a fi date de exemplu peste secole, se clatină în furtuna degradantă și amețitoare. Unii se lasă cumpărați, alții vor să creadă că a fi naționalist înseamnă a colabora cu infernele de dincolo de frontierele cu răul". Exilul nu este, n-ar putea fi omogen, așa cum ne iluzionam a-l vedea uneori
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
supremului orgasm prin care Dan visa să spargă pielița acestei lumi. Chiar și rămânând mereu la un metru de noi, tot ar fi făcut afișajele ceasurilor noastre digitale să se dea vertiginos peste cap, consumându-ne fulgerător viața. În timpul marilor furtuni ar fi fugit, nebun de singurătate, în câmpul gol, căutând trăznetele. Fiecare șuvoi de foc alb care i s-ar fi înfipt în degetele ridicate spre cer i-ar fi iluminat chipul într-o poză mișcată a copilăriei. Lacrimile lui
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
un tînăr (mai tînăr decît ea) negustor de cărți. începutul filmului, precum și al relației celor doi, plutește parcă într-o atmosferă suavă de nevinovăție oarecum adolescentină; începutul filmului, precum și al relației celor doi, se situează sub semnul forțelor naturii (o furtună ce-i face să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu chiar frizînd incredibilul cu
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu chiar frizînd incredibilul cu iz demonstrativ-didactic. între furtună și plata pentru greșelile înfăptuite se derulează însă o poveste oarecare, cu episoade previzibile lipsite de orice tensiune psihologică potrivită altminteri subiectului abordat. Deznodămîntul, în mod deosebit, pare lipsit de orice noimă - soțul înșelat vizitează pe amantul soției, are cu
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
rând pe rând iluminate sau întunecate de umbre. Așa că nu trebuie să-mi reproșați neglijențele, uitările sau omisiunile (...) Adâncul cel de pe urmă al sufletului trebuie să fie ca adâncul unei mări calme și imobile, așezat într-un mister impenetrabil, deși furtunile cele mai violente răscolesc suprafața; căci atunci când acest fond intim vient a etre remue, e nevoie de mult timp ca vechea ordine să fie restabilită, și o asemenea răsturnare este întotdeauna o mare nenorocire." 10). Care ar fi textele care
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
ceasuri jucînd cărți, după cum e obiceiul în timpul acestor excursii la țară. Un tunet ne-a făcut să ne-ntoarcem la realitatea exterioară și, ducîndu-ne la ușa casei unde mîncaserăm, am văzut cerul acoperit de nori și am ghicit apropierea unei furtuni. Toți s-au uitat atunci către umbrela mea, cuprinși de remușcare pentru că o făcuseră ținta batjocurei lor. Cum de a presimțit umbrela mea furtuna, incitîndu-mă să o iau cu mine? Cum a reușit ea, a cărei funcție principală este să
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
la ușa casei unde mîncaserăm, am văzut cerul acoperit de nori și am ghicit apropierea unei furtuni. Toți s-au uitat atunci către umbrela mea, cuprinși de remușcare pentru că o făcuseră ținta batjocurei lor. Cum de a presimțit umbrela mea furtuna, incitîndu-mă să o iau cu mine? Cum a reușit ea, a cărei funcție principală este să ne apere de ploaia care cade din cer, nu de cea care va cădea, să știe dinainte că va ploua, mai bine decît barometrul
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
va ploua, mai bine decît barometrul, care pretinde că ne anunță cu privire la apa care urmează să cadă din cer, nu la aceea care efectiv cade din cer, deoarece în acest scop nici nu mai avem nevoie de el? Mister total. Furtuna a izbucnit și a plouat cu găleata, iar cînd, în cele din urmă, ne-am putut gîndi la întoarcere, încă mai ploua, eu fiind singurul care s-a putut adăposti de ploaie, datorită umbrelei mele. Întîmplarea aceasta e atît de
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
eu rămînînd viu și nevătămat, dar lucrurile nu s-au petrecut așa și nu trebuie să înfloresc adevărul, nici măcar pentru a da o aură mai mare de mister întîmplărilor istorisite. Realitatea a făcut ca asupra noastră să se abată o furtună, nu un taur furios, iar umbrela mea s-a udat cu ultimele picături de ploaie. Mai tîrziu am pierdut această umbrelă, ca de altfel și pe cele dinaintea ei, în pofida faptului că se deschidea automat. Acum vreau să verific dacă
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
am zis: "A sosit Apocalipsa!". Voi fi sau nu aleasă? Văzînd cum cad crengi și copaci în calea mea, cum dopurile de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am să fiu lăsată aici. Întotdeauna mi-a fost frică de
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
plutind mai puțin zgomotos pe fluviul uitării, Lethe. Prima barcă e extrem de zgomotoasă, ca un furnicar fără odihnă, pe valurile oceanului furios, producând ea însăși valuri imense, infernul, haosul. Dar toți îmbarcații sunt plini de încredere că măcar o dată cu somnul furtuna se va liniști și se gândesc la somn ca la o comoară prețioasă din care vor scoate, ca dintr-un puț adânc, noi forțe pentru dimineață. Dar ce se întâmplă cu cei care au dormit tot timpul, cei cărora le-
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
aventura mediteraneană a personajelor. Două sînt întîlnirile dintre om și mare, care nu se uită. Sau nu le uit eu. Una, atunci cînd povestitorul, ca să îi vadă mișcarea printre golfuri, însoțea convoiul, mergînd cîteodată de-a-ndăratelea... A doua, cînd pregătită de furtună, își azvîrle un val în pieptul unui preot, iar acesta îi strigă: "Hola! Thalassa furioasă! Te binecuvîntez și îți poruncesc să te liniștești." Dar cum el "nu era Hristos, se rostogoli pe punte într-o băltoacă de apă."
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
voi rămân a fi o stea Chiar dacă mi-ați furat și nădragi și pungă Și batistă, încât nici n-am în ce Să-mi suflu nasul (nu râdeți). Rămân cumplit Ca astrul veacurilor crunte Ce năpăstuiește marinarul cu Dublă nenorocire, furtună și stei ascuns sub ape Drept răsplată pentru erori de calcul sau Leneșă concluzie pripită: Nu se poate!" În alergări de valuri să aflu unghiul bun Dintre câmpul mării și raza înălțimii, Eu unul rămânând falnic și neclintit. Voi fi
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
lor vară de iubire, a fost făcut apoi una cu pământul. Personajele sunt definite prin laitmotive, expresii preluate de Enquist din documentele epocii, dar poate totuși cam des folosite. Guldberg se gândește mereu la pădurea de arbori imenși doborâți de furtună, unde nu rămâne, triumfător, decât tufișul neînsemnat, și se compară pe sine cu un "călcător în teasc" pomenit de profetul Isaia, care zdrobește popoare și restabilește puritatea. Reverdil, preceptorul evreu elvețian al regelui, care lucrează zadarnic la legea abolirii iobăgiei
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
e mai puțin interesant decât cartea care l-a prilejuit. Privite la rece, lucrurile decurg mai degrabă din furia neputincioasă a unei grupări care se credea solid instalată la cârma discursurilor și dezbaterilor publice și care, ca luată de-o furtună iscată din senin, are impresia c-a trecut în planul al doilea. Nu pot să nu văd fățărnicia multora dintre poziții, în perfectă congruență cu încercările de-acum un an sau doi de a crea, la vârful ierarhiei intelectuale, așa-
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil că intră în cauză și bunul simț mai pronunțat al acestei categorii. Presimțind apropierea furtunii, păpușarii Dâncu și Gușă ne-au pregătit câteva exemple de "grave infracțiuni" comise de cine știe ce amărâți de dascăli care-au luat plocoane. E foarte rău că au luat, însă de aici până la a-i prezenta drept sursa unui spectru infracțional
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
mai entuziasmante apariții ale ultimilor ani. Peter Ackroyd. Documentele lui Platon. Roman. Traducere și note de Fraga Cusin. Postfață de Mihaela Anghelescu Irimia. Ed. Polirom 2002. Omul balcanic Nici "omul balcanic" nu piere. Devenirea sa a fost frecvent răvășită de furtuni. De la istorice răsturnări, la bombardamente; totuși încrâncenarea nu domină. Antologia de poezie sârbă, alcătuită de Ioan Flora (111 autori și 300 de poeme, de la Sava Nemanici, sec.XII, la Bratislav Milanovici, n. 1950) dă măsura unei acceptări calme a sorții
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
Teofil nu o face nici el oricum: crede în inspirație și-și supraveghează extrem de atent scrisul ("nu sunt mulțumit de ce am scris".): "Știți ce e inspirația? E o înălțime care-ți închide ochii de durere; sau ajungi la tăcerea de după furtună [...] - lucrurile devin foarte sensibile - și o piatră prinde viață, carele se strâmbă, lumina se urcă pe zidurile abrupte și se sparge de cer; un pumn de sânge se aruncă din inimă în cap - și atunci scrie!, căci altfel totul se
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
de asalt ale reporterilor au fost înlocuite de copii de trupă specializați în imnuri de slavă înălțate noilor sfinți ai politicii. Asemeni autorului din vechime, exersez și eu tema "ubi sunt", sperând că această amorțire nu e decât liniștea dinaintea furtunii. Adică a curățeniei morale de care mă încăpățânez să cred că avem nevoie mai urgentă decât de aer. Falsele dezvăluiri din presă, acuzațiile de corupție și amenințarea cu procese nu sunt decât o perdea de fum, în spatele căreia se desfășoară
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
făcuse prioritatea priorităților. Anunțul că partidul de guvernămînt intenționează să se ocupe de activitatea baronilor locali acuzați de corupție, abuzuri și diverse alte păcate a stîrnit contraatacul liderului pesediștilor din Vrancea, Marian Oprișan. Cităm din JURNALUL NAȚIONAL: "Baronul Oprișan provoacă furtună în PSD. Implicat în nenumărate scandaluri și afaceri dubioase, Marian Oprișan se visează consul la Sankt Petersburg". Potrivit ziarului citat, "Oprișan dă de înțeles că dacă va fi mazilit, va trage după el și pe unii lideri centrali ai PSD
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare un năvalnic și vârtos mecanism învârtit de o cheie fermecată, fără rest disponibilă. Poate și de aceea, simfoniile sau concertele instrumentale născute sub bagheta sa împrăștie energii torențiale, răspândesc furtuni magnetice, topesc blazarea din sufletele ascultătorilor, impunând anodinului cotidian suportabilitate. Dirijând, Ovidiu Bălan pare a ne spune că paradisul muzicii este totuși cu putință.
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
a-l fi întemeiat, deci împotriva sa însuși. E o sinucidere a lumii, din pricina unei vinovății absconse, conținute în principiul său: "în anul în care ne-a adus corăbiile/ pentru totdeauna pe cînd/ ferestrele noastre orbeau// cînd se făcuse o furtună/ de silabe în larg/ și fîntînile au strigat în somn/ săgetate de dincolo/ în noaptea aceea era lepădarea pietrei/ arborii s-au lăsat în genunchi/ lepădîndu-și aripile de umbră/ drumurile s-au ridicat în picioare/ ca niște sulițe lungi și
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
ne dăm seama dacă omul își proiectează criza asupra materiei sau aceasta și-o prelungește în ființa omenească (din punctul de vedere al evoluției lirismului românesc, avem a face în orice caz cu o prelungire a expresionismului optzecist): "să stea furtună lîngă furtună/ să fie noaptea înfricoșării pietrei/ să aud rădăcinile plîngînd/ să bată ploaia din partea refuzată// să fie noaptea stingerii ochiului/ să fie amiaza înjunghierii semănătorului/ să fie clipa sîngerării unghiului/ să fie trasă cortina frigului" (să bată ploaia din partea
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
seama dacă omul își proiectează criza asupra materiei sau aceasta și-o prelungește în ființa omenească (din punctul de vedere al evoluției lirismului românesc, avem a face în orice caz cu o prelungire a expresionismului optzecist): "să stea furtună lîngă furtună/ să fie noaptea înfricoșării pietrei/ să aud rădăcinile plîngînd/ să bată ploaia din partea refuzată// să fie noaptea stingerii ochiului/ să fie amiaza înjunghierii semănătorului/ să fie clipa sîngerării unghiului/ să fie trasă cortina frigului" (să bată ploaia din partea refuzată). O
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]