403 matches
-
putem da versuri libere, fiindcă noi credem că versul liber nu mai are azi nici o rațiune de a fi. Îți trimit deci cuvinte în deplină libertate, lirism absolut, eliberat de orice prozodie și de orice sintaxă. Țin foarte mult ca futurismul să fie reprezentat în interesanta dumneavoastră antologie lirică de opere cu adevărat futuriste.» 15) Scrisoarea e semnată de Marinetti. Trebuie să-l fi agasat rău pe tînărul Tzara. Dar el a fost acela care a căutat să ia legătura cu
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
ieșit de sub tipar în iulie 1916. Volumul arată bine, cu coperta portocaliu intens, concepută de Iancu. Conținutul literar e tot eclectic și internațional. Dada 2, apărut în decembrie 1916, e din același aluat. Numeroase articole amintesc interesul grupului Dada pentru futurism, ca și pentru toate expresiile avangardei în planul poeziei și al picturii. De-abia în numărul 3, din decembrie 1918, Dada și-a găsit vocea proprie. Mențiunea «Culegere literară și poetică» a dispărut, fiind înlocuită de «Director: Tristan Tzara». Dada
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
picturii. De-abia în numărul 3, din decembrie 1918, Dada și-a găsit vocea proprie. Mențiunea «Culegere literară și poetică» a dispărut, fiind înlocuită de «Director: Tristan Tzara». Dada 3 e o foaie anarhistă, cu o grafică revoluționară. Cubismul și futurismul au fost azvîrlite la coș, odată cu «bunul simț» și «salata burgheză». Cel mai interesant lucru din Dada 3 este, desigur, « Manifestul Dada 1918», de Tzara. O adevărată bombă, azvîrlită de un tînăr cu un tupeu de necrezut. Nu duce lipsă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
este foarte bine că e așa. Dacă ar fi monopolizat ficțiunea, ambiția conturării unui astfel de spațiu ar fi fost sortită eșecului pentru că doar în joncțiune cu mitologicul și cu exoticul, virtualitatea se dovedește a nu ține strict de domeniul futurismului. Astfel, citind primele pagini ale cărții, vezi că ele nu promit prea mult, în sensul că povestea începută seamănă cu cea din Chemarea lui Matei, al doilea roman al autoarei (tot unul despre iubire, moarte, informatică, deși și despre religie
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Ultimele zile ale lui Baudelaire, toate apărute în traducere greacă la Atena în anii ’90), a realizat o tulburătoare narație biografică și totodată romanțată, un fermecător amalgam de elemente documentate și de fantezie. Prin intermediul personajului principal, poetul italian fondator al futurismului Filippo Tommaso Marinetti (1876-1944), și el născut în Alexandria egipteană, scriitorul descrie cu duioșie, simpatie, dar și cu „ironie kavafică”, distrugerea fizică și mersul accelerat spre exitus al celui mai popular poet grec al secolului 20. Între personalitățile care se
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
Emilievici Mandelștam este una dintre figurile principale ale acmeismului, orientare literară conservatoare în fața avangardelor ruse de la începutul secolului XX. În acest curent istoria literară îi înscrie și pe Anna Ahmatova, Nikolai Gumiliov, Serghei Gorodețki. În general, mișcarea respingea simbolismul și futurismul zgomotos, pleda cauza clarității și a imaginilor concrete. Mandelștam a fost și unul dintre cei mai instruiți intelectuali ai epocii, cunoscător fin de literatură franceză veche și filosofie. În 1922 s-a căsătorit cu Nadejda Iakovlevna Kazin, cea care avea
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
ca și tradiționalismul, avangardismul e privit independent de modernism. Doar de curînd s-a simțit nevoia unificării tendințelor literare dintre războaiele mondiale sub eticheta modernistă. Contribuția lui I. B. Lefter (Recapitularea modernității, 2000) s-a dovedit decisivă. într-adevăr, de la futurismul italian al anilor 1909-1912 la suprarealismul românesc de inspirație materialist-dialectică, prin Breton, din anii �40 ai aceluiași secol, avangarda a fost una din ipostazele modernismului. Cea mai radicală, în opinia tuturor comentatorilor, convinși că avangardismul a spulberat mai multe tabuuri
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism " drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul social este condus prin artă spre o viață superioară, spirituală și sufletească"" sînt doar cîteva dintre
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
și de burgheze pe cât e lumea"... De aici, și concluzia că suprarealiștii n-au "încetat să se caute" și că, dacă există cu adevărat un curent de avangardă care să poată fi legat de realitatea imediată, acela e mai degrabă futurismul italian: "Futurismul se adaptează infinit mai bine, de altfel, civilizației bolșevicilor decât celei a Italiei lui Mussolini, discipolul său; e de remarcat că îi este comun acest vis de putere, al unei lumi în care energia se vrea liberă de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
burgheze pe cât e lumea"... De aici, și concluzia că suprarealiștii n-au "încetat să se caute" și că, dacă există cu adevărat un curent de avangardă care să poată fi legat de realitatea imediată, acela e mai degrabă futurismul italian: "Futurismul se adaptează infinit mai bine, de altfel, civilizației bolșevicilor decât celei a Italiei lui Mussolini, discipolul său; e de remarcat că îi este comun acest vis de putere, al unei lumi în care energia se vrea liberă de orice jenă
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
a Italiei lui Mussolini, discipolul său; e de remarcat că îi este comun acest vis de putere, al unei lumi în care energia se vrea liberă de orice jenă a spiritului". Numai că Fondane nu ezită să noteze că: "Superficialitatea futurismului vine poate din aceea că înlătură orice viață contemplativă, nu concepe decât mișcarea, dar nimic nu convine, desigur, mai bine timpului său". În 1927, Fundoianu consideră, așadar, ideologia sovietică ce tindea - cum știm foarte bine astăzi - să controleze prin oficinele
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Irina Groza Filologii și mai ales pasionații de avangardă vor găsi pe un raft lucrarea Emiliei Drogoreanu Influențe ale futurismului italian asupra avangardei românești. Sincronie și specificitate și vor arunca cel puțin o privire curioasă asupra ei. Cartea oferă într-adevăr ceea ce titlul promite și, mai mult decât atât, o analiză proaspătă și pasionantă a patru autori români - Ion Vinea
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
și în special spiritul futurist al epocii pentru o determinare corectă a influențelor, mai ales tematice, pe care avangarda românească le-a primit din literaturile străine și prin care s-a sincronizat cu ,noua sensibilitate și poetica modernă" europeană. Manifestarea futurismului contestatar, efervescent, revoluționar din spațiul italian și nu numai este pus în relație, fără a se forța nota vreodată, cu ceea ce autoarea numește ,comportamentul estetic" al revistelor românești. Cu o sârguință admirabilă sunt analizate revistele Contimporanul, Punct, Integral și, mai
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
însă că nu este o carte pentru cei care caută o lectură ,agreabilă", comodă sau care vor doar să se familiarizeze cu subiectul, ci mai degrabă pentru cei care au timp și motive pentru un studiu serios. Capitolele dedicate influenței futurismului asupra unor scriitori români atenuează eventuala impresie de studiu rigid. Deși nu mai puțin științifică, ,disecarea" lucrărilor celor patru scriitori este captivantă. Se folosește, este clar, o ,aparatură" de ultimă generație, care permite ,investigări" noi, iar rezultatele sunt deosebite. Și
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
după cum o demonstrează Leon Volovici într-un eseu din 1998, apărut în volumul Strigăt întru eternitate, alcătuit, la centenarul nașterii scriitorului, de Geo Șerban și editat de publicația ,Realitatea evreiască". Simbolismul, tradiționalismul și avangardele (în mod special suprarealismul, dar și futurismul sau dadaismul, mai mult prin ricoșeu) au concurat la conturarea unei individualități poetice, după cum existențialismul, întâlnirea cu Șestov și confruntarea cu marxismul au contribuit la configurarea unei gândiri critice deosebit de incisive. Român și francez, deopotrivă, Fundoianu/Fondane își asumă treptat
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
despre acest complex fenomen artistic novator, chiar și în manifestările lui extreme de ostentație polemică și rebeliune paroxistică. Ramură insurgent-radicală a modernității și anticipatoare a postmodernismului, avangarda, devenită deja istorie literară, s-a perpetuat până în zilele noastre nu prin dadaism, futurism, constructivism sau integralism, ci prin curentul suprarealist; "legiferat" în 1924 de Breton și trăit până la cel din urmă vers de Gherasim Luca sau Gellu Naum. Redescoperit și ilustrat în anii '60 de neoavangarda onirică (D. }epeneag, Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
început reprezentanți artiști originari din țara noastră. Cele șase timbre sunt dedicate creațiilor artiștilor: Marcel Iancu (1895-1984), pictor, desenator și arhitect, adeptul unui dadaism pozitiv; M.H. Maxy (1895-1971), pictor, scenograf, artist decorator, autorul unor lucrări care oscilează între cubismul analitic, futurism și pictura abstractă; Merica Râmniceanu (1891-1972), pictor, grafician; Victor Brauner (1903-1966), creator al „pictopoeziei“, o îmbinare a literelor cu forme abstracte; Jean David, decorator, grafician, gravor, pictor; Mattis-Teutsch Hans (1884-1960), gravor, pictor, sculptor. C. V. Inspector resurse umane l Cursuri la
Agenda2005-02-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283253_a_284582]
-
decît să preia un slogan al lui...Adolf Hitler, care, la rîndul său, a adoptat expresia schilleriană: "Ich sînge wie der Vogel singt". Manifestîndu-se furibund, cu ocazia inaugurării Casei Armatei Germane din München, Führerul anatemiza orientările artei moderne, impresionismul, cubismul, futurismul, dadaismul, înglobîndu-le conceptului de "bolșevism cultural", fără a presupune, probabil, că se exprimă el însuși aidoma unui bolșevic, ca spusele sale rimau cu cele ale lui Trotki, Stalin, Jdanov, Mao. Iată cuvintele lui Hitler: "Poporul german este polul creației artistice
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
în casa Didinei Cantacuzino, onoratul comitet, toți granguri intelectuali, au început să rîdă prostește cînd le-am evocat însemnătatea viitoare a radiofoniei în relațiile dintre popoare". Sub unghi artistic, după stilul Secession și Moderne-Style, "conturat și tarabiscotat, de la 1900", după futurismul lui Marinetti, care a trimis Noii Reviste Române "o lungă și apologetică epistolă în chip de mesagiu, care însă n-a convins pe nimeni", după expresionismul ce ar fi fost lansat, de asemenea "fără succes", de Ideea europeană, după "arta
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Fouier, pe dieteticianul dansator, nu mai puțin gastrozoful Friedrich Nietzsche (care-l inspiră și îl întărește pe autorul Onfray, prin motto-uri bine găsite și declarații de intenții, la elaborarea acestei crărți și a celei următoare), pe "porexcitatul" părinte al futurismului care a fost Filippo Tommaso Marinetti, în fine, pe inamicul de neînduplecat al crustaceelor - aceste "insecte" cu "conștiință problematică", după cum sintetizează M.O. prea indigesta aversiune - Jean-Paul Sartre. Se înțelege că pentru un autor care încurajează belșugul în administrarea sa
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
interesate în sens materialist, filistine (Baudelaire, Flaubert, Matthew Arnold, dadaiștii), alienante și chiar represive (Ibsen, Kafka, Bruno Schultz, Trakl, Cehov, Școala de la Frankfurt, Michel Foucault). În altă variantă putem consemna o dublă direcție, una care transmite o jubilație a modernizării (futurism, constructivism, naturism sau Neue Sachligkeit), alta ostilă modernizării industriale și sociale, frecvent "aristocratică" (Nietzsche, expresionism, estetism). După Frederic Jameson, postmodernismul aspiră, în lipsa unei "dominanțe culturale", la o sinteză a elementelor clasice și populare, a modernismului "înalt" (elitar) și a celui
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
permanentă propensiune către erezie. De aceea probabil cele mai interesante capitole sînt primele două, Pentru o artă "de stînga" și Pentru o artă a proletariatului, care tratează momentele premergătoare introducerii noii politici culturale, perioada de înflorire a curentelor de avangardă (futurism, proletcultism), de relativă independență de creație și de negociere în plan simbolic a raporturilor dintre stat și oamenii de cultură. Ceea ce mai tîrziu devine mecanism de represiune începe prin a fi o complicată strategie contractuală de împăcare a nevoilor ideologice
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
ca în limba română, la fel cum, de pildă, s-a cerut înlocuirea termenului "Futurologie" prin "Viitorologie" sau - și o știu din proprie trăire scriitoricească - s-a cerut, de către cenzură, cum m-a informat, onest, G. Ivașcu, evitarea numelui de "Futurism", transformându-mi titlul în "Marinetti și avalanșa lui"; preconizez, acum, utilizarea termenului englezesc, dar pronunțat ca atare și scris, în română, așa cum se pronunță, deci compiuter.) Nu s-a terminat de studiat în mod aprofundat telefonia și telefonul ca instrument
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
cu precizie: "Câteva curente poetice foarte bine conturate și a căror teoretizare a început încă din prima jumătate a deceniului nouă, respectiv metarealismul, conceptualismul și prezentismul au trasat o hartă poetică foarte asemănătoare celei de la început de secol șdouăzeciț: simbolism, futurism și akmeism." Este, din câte știm, pentru prima dată în presa noastră literară când se schițează o analiză a tendințelor din literatura rusă de la sfârșitul secolului douăzeci. Amețiți de propaganda optzeciștilor de la noi, începuserăm să credem că, în afară de ei, nimeni
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
e foarte generos din partea acestui demascator al falselor valori, nu-l suspecta de fățărnicie, de care îl bănuia, de pildă, pe Dolstoievski. La Cehov se uitau cu drag Merejkovski și Rozanov, și până și curentele extremiste ale avangardei ruse, ca futurismul, nu se prea grăbeau să-l arunce "peste bord" din barca contemporaneității. Și peste graniță Cehov e răsfățat: a început să fie tradus mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]