18 matches
-
mari, nu! poezia e ca o fată cu sânii potriviți care abia încep să se coacă... nici prea mari, ca să dea pe-afară, dar nici prea mici ca să-i ghicești... poezia e ca un parfum de fată mare, ca un gâdilici de... primăvară. Referință Bibliografică: poezia-i ca femeia / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/george_safir_1428040494.html [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
trei nopți și trăiesc fericiți dacă... ”Dacă ce? Nici un dacă. Povestea e fără antiteze, fără personaje, doar cu o Ileană Cosânzeană și un Făt Frumos.Ea s-a scris singură, într-o noapte caldă de sfârșit de iarnă. Povestea cu gâdilici de primăvară va fi rescrisă pentru viitoarele amintiri, pentru armonia toamnelor târzii. * Mă uit în oglindă și mă văd fără vârstă, fără rețineri, fără ezitări și prin lumina albă se zăresc două linii paralele, dincolo de mândre iele, într-o fugă
RHEA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1455825784.html [Corola-blog/BlogPost/378257_a_379586]
-
trei nopți și trăiesc fericiți dacă... ”Dacă ce? Nici un dacă. Povestea e fără antiteze, fără personaje, doar cu o Ileană Cosânzeană și un Făt Frumos.Ea s-a scris singură, într-o noapte caldă de sfârșit de iarnă. Povestea cu gâdilici de primăvară va fi rescrisă pentru viitoarele amintiri, pentru armonia toamnelor târzii. Citește mai mult RheaN-am crezut niciodată că poveștile țin trei zile și trei nopți. N-am trăit niciodată așa ceva. În schimb mi s-a întâmplat de multe
ELENA SPIRIDON by http://confluente.ro/articole/elena_spiridon/canal [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
trei nopți și trăiesc fericiți dacă... ”Dacă ce? Nici un dacă. Povestea e fără antiteze, fără personaje, doar cu o Ileană Cosânzeană și un Făt Frumos.Ea s-a scris singură, într-o noapte caldă de sfârșit de iarnă. Povestea cu gâdilici de primăvară va fi rescrisă pentru viitoarele amintiri, pentru armonia toamnelor târzii.... XXVIII. TROPI NEVROTICI, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1823 din 28 decembrie 2015. Mi-ai spus să merg la doctor, dar ai uitat să specifici la
ELENA SPIRIDON by http://confluente.ro/articole/elena_spiridon/canal [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
spune ca semna prin punerea degetului muiat în cerneală, fiind neștiutor de carte, oficial semnând cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte agera și o judecată dreapta, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limba”, fiindcă spunea adevărul fără menajamente, neavând „ascunzători în suflet”, după cum îl caracteriza Ion Creangă. Pentru spiritul sau de dreptate, Ion Roată a fost considerat de către țărani ca fiind puternic, dârz și capabil de a le apăra interesele. A
24 IANUARIE UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/miron_ioan_1485088094.html [Corola-blog/BlogPost/381216_a_382545]
-
prin punerea degetului muiat în cerneală - puntea de veacuri a neștiutorului de carte - oficial semnând cu parafa primită în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte ageră și o judecată dreaptă, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limbă”, adică spunea adevărul fără menajamente, neavând „ascunzători în suflet”, după cum îl caracteriza Ion Creangă. Cinstit, cu alte cuvinte! Pentru spiritul său de dreptate, Ion Roată a fost considerat de către țărani ca fiind cel mai dârz și mai competent
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/24_ianuarie_153_de_ani_de_la_unirea_principatelor_romane_vavila_popovici_1327079884.html [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
hazul acestei hârjoneli de doi bani și mă înfurii că pierd atâta timp ca să mă explic și să mă sustrag. Întâmplarea de mai sus subîntinde două întrebări: 1. Ce a ajuns să însemne, la noi, „divertismentul“? O mică bălăcăreală cu gâdilici, o zgândărire a „flagrantului“, un moft echivoc, din care cineva să iasă nițel șifonat, nițel micșorat, nițel impur. Așa, ca să mai râdem! 2. Ce cred unii despre oamenii de cultură? Că stau de dimineața până seara în frac, cu mâna
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aici sălășluiește și secretul acesta de mare întristare - pe care nu-l înțelege azi toată suflarea românească - secretul acesta de rînză și noapte, care l-a făcut pe Tudor Arghezi să citească cine știe ce omenie în ochii generalului Vedenin. Tudor Arghezi - gîdilici de Curte Veche." Dacă există - și există, pesemne - o artă a matului literar, Virgil Ierunca o are, întreagă, în fiecare picătură de cerneală. Opera scriitorului, plus aceea, de raft mai dosnic, a omului, sînt judecate - ireproșabil - în doar cîteva rînduri
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
care au avut grijă a-i eclipsă (într-un caz chiar a-i asasina) pe cei dinainte! E suficient să-i trecem în revistă comportarea de dupa "reabilitarea" survenita în jurul anului 1955, pentru a putea ratifica acea ipostază a sa de "gîdilici de Curte Veche", conform sintagmei prin care o desemna, cu o casanta amărăciune, autorul volumului Românește. Ceea ce nu înseamnă, așa cum pretind unii comentatori ai noștri de rea-credință, strîmbîndu-ne gîndul și atribuindu-ne o intenție calibanică pe care nu o avem
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite fără discernământ în virtutea unei inerții molcome. Așa se întâmplă cu pamfletele lui Virgil Ierunca (Suflete moarte și suflete captive, Un optimist: Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința decorativă etc.), pamflete în care verbul acid și metafora corozivă a unui exilat a întâmpinat metamorfozele - unele previzibile, altele subite
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Gabriela Ursachi Se împlinesc la 31 decembrie 115 ani de la moartea lui Ion Creangă. Povestitor cu "gîdilici la limbă", ca moș Ion Roată, va stîrni în epocă și în posteritate destulă vîlvă prin ineditul "anecdotelor"sale. "Corozive" sau nu, spuse "pe ulița mare" ori pe aceea "mică"(ad usum Delphini), poveștile lui suscită din capul locului un
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
Tarul te poate pofti la masă cu dragoste creștină și respectuos de rangul și de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva și te aruncă pe fereastră. Apoi, trage fum din lulea și cugeta. Rîde la snoavele unui gîdilici de Curte. Face o metanie mare, cu închinăciunea dusă la frunte, din pămînt". Parcă ne amintim de unele întîmplări literare și nu numai, în orizontul stupefiant al inconsecventei de rang artist înalt... Tudor Arghezi, Scrieri, vol. 41, Ed. Minerva, 1998
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
cealaltă. Domnul și doamna Thaw l-au eliberat ungîndu-i urechile cu unt, trăgîndu-l fiecare de un picior și rîzînd. Cînd se văzu scăpat se aruncă urlînd în iarbă, dar ei îl gîdilară sub braț și-i cîntară „Nu mai plînge, Gîdilici Mici“, pînă cînd îl potopi rîsul. Apoi, într-o bună zi, au ieșit cu toții pe palier, iar casa a fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe sora lui, Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este cartea francezilor despre copiii uriași. Singura lor lege este de a se simți bine, așa că beau și excretează într-o familie veselă, masculină, care rîde de tot ce adulții numesc civilizație. Pentru ei, femeile există doar ca maseuze și gîdilici. Mai este cartea spaniolilor despre Cavalerul Tristei Figuri. Un sărman celibatar care înnebunește după ce citește genul de cărți în care tu ai dori să fii, cu eroi care triumfă aici și acum. își părăsește casa și luptă cu țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ca și cum i-ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un gâdilici sub bărbie. Pe Samuel îl apuca întotdeauna chicotitul și tropăia în podea de plăcere. După ce se sătură de drăgălășenii, Margareta se ridică și rămase fixă, cu brațele pe lângă corp și privirea țintă la peretele din față. Samuel continua să amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că asemenea lucruri se mai întâmplă; ca de obicei, trebuia să ai puțină răbdare. Însă, pe neașteptate, Margareta se repezi la el și începu să-l mângâie folosind aceleași gesturi și cuvinte ca mai înainte. Urechea, părul, seriosul meu, nasul, gâdiliciul sub bărbie. Ce era și mai ciudat stătea în rapiditatea cu care acționa și vorbea - cuvintele sunau de parcă inhalase heliu, gesturile îi erau brutale, smucite. Ce naiba, Margareta, iar te-a apucat? se înfurie Samuel. Ea se ridică și reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă, pumni cât maiul, cap de taur, creier mai mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ion Roată, om cinstit și cuviincios, cum sunt mai toți țăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el În viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde În ochi, fie cine-a fi, când Îl scormonea ceva la inimă [...]. Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre cei tineri, iaca și moș Ion Roată sare cu gura: Aveți bunătate
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]