1,501 matches
-
ochiul, inca stricat, inca fragil, dar nespus de frumos. Iubesc Bucureștiul așa cum iubești un mare animal rănit, cu blană deshidratata și gură urât mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța. Bucureștiule, parigboria tu kosmu, demult vreau să-ți spun lucrul ăsta, detest claxoanele tale de neam prost! Ai să mă ierți vreodată, fos-mu
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
găsești la http://www.marianaduma.wordpress.com Frumoasă comparație “Iubesc Bucureștiul așa cum iubești un mare animal rănit, cu blană deshidratata și gură urât mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța.” Da... un text bun, cu seva. Păcat că eu reușesc să simt foarte putin din această iubire de care vorbești. Poate tocmai pentru că
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
litania rară, concentrată, a celui ce meditează cu spatele la lume, uneori blestemând. Iată: "partea fără secrete a lucrurilor a fost distrusă/ uit iedera printre cearșafurile/ comitetului de lectură/ uit drumul atât de lin spre marile tranziții cu arta veche/ nouă artă gâfâie sau are orgasm în împrejurări de neuitat." în fiecare dintre poemele lui Ioan Vieru subzista câte o artă poetica, întrețesuta cu un moralism ce accentuează dramatic condiția umană ingrata, de ins fără patrie afectiva, de poet lucid și melancolic: "Lasa
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
cărui peisaj ciuruit de raze - văzut împreună la parter cu puțin înainte - o fascinase: un copac bătrân bătut de soare aruncând prin frunzișul stufos scăpărări dumnezeești de lumină în iarba franceză. Urcând anevoie scările de fier incomode ca de incendiu, gâfâind cu opriri dese în torentul gălăgios de turiști sub acoperișul bătrânei Gări dezafectate dixneuviemsiècle, m-am oprit sus de tot la mansardă, - pe impresioniștii săraci urmărindu-i și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
Concluzia lui Nistorescu e următoarea: "Am putea crede că mizele externe cu mize cu greutate i-au amețit pe oamenii puterii în așa hal încît nu le mai pasă de ce se întîmplă acasă. Politica social-democrată merge bine la export și gîfîie rău pentru propriii cetățeni ș...ț" Ceva nu merge pe undeva! Pe la încheieturile sistemului! l ADEV|RUL povestește, din surse, cum e privită la Cotroceni vizita pe care ar urma să o facă președintele Iliescu în China, în Săptămîna Patimilor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
au folosit-o pentru luminat. Azi n-a mai rămas nimic. Dar ce zic eu azi, de mult n-a mai rămas nici o urmă din el. Ramirín s-a cufundat din nou în tăcere. Lunga lui tiradă îl făcuse să gâfâie și acum își trăgea sufletul. A răsuflat din greu de câteva ori. Pe urmă s-a adresat străinului cu un aer provocator: - Ei, acum vreau să aud ce explicație îmi dați. Soția căutătorului de minuni, care urmărise cu vădit interes
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
chiar mă gândeam, mă tot gândeam, cum avea să fie când mă voi întâlni cu Preda. Pe care îl admiram de mult. După care alergasem cu ani în urmă prin Piața Romană, când îi apăruse primul volum din Moromeții, și, gâfâind, în colțul pieții de unde, pe Ana Ipătescu, dădeai spre Gazeta literară, îl felicitasem, foarte mișcat. Preda murmurând aproape sfios: Mulțumesc, dacă o spui dumneata... Iar acum era invers; mie îmi apăruse o carte despre care se spunea că ar fi
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
colorate ale revistei El Motín - "Revolta" - publicație anarhistă și puternic anticlericală, care era foarte populară în Spania pe vremea aceea. Și acum îmi mai amintesc unul din desene. Doi popi grăsuni stau într-o șaretă, iar Christos, înhămat, asudă și gâfâie de atâta efort. Pentru a avea o idee despre tonul revistei, iată de pildă cum descria aceasta o manifestație la Madrid, în cursul căreia muncitorii îi atacaseră violent pe niște preoți, rănind trecătorii și spărgând vitrinele: " Ieri după-amiază, un grup
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
degete bomboana, cu Delia alături așteptând verdictul, cu răsuflarea jinduitoare de parcă totul ar depinde de asta, fără să scoată o vorbă dar grăbindu-l cu gesturi, cu ochii măriți - sau era poate umbra din salon -, abia legănându-și trupul când gâfâia, fiindcă acum era aproape o gâfâială când Mario duse bomboana la gură, gata să muște, dar își cobora mâna și Delia gemea ca și cum în toiul unei plăceri infinite s-ar simți brusc frustrată. Cu mâna liberă strânse ușor bomboana dar
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
a gândacului, cu corpul despuiat de platoșă, iar în jur, amestecate cu menta și marțipanul, bucățele de picioare și aripi, praful carapacei fărâmițate. Când i-a aruncat totul în față, Delia își duse mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și stăteau acolo lipiți de ușă, în umbra sufrageriei, ascultând cum el o făcea pe Delia să amuțească. Slăbi strânsoarea lăsând-o să alunece până pe canapea, scuturată de convulsii și neagră la față dar vie. Îi auzea pe soții Mañara gâfâind, îi făcură milă pentru atâtea lucruri, pentru Delia însăși, pentru faptul că li-o lăsa încă o dată vie. Întocmai ca Héctor și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a fost tare milă de soții Mañara care stătuseră acolo ghemuiți
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
vizitat o expoziție a eschimoșilor; el a plecat la Universitate, a luat masa cu cineva și ne-am întors la ambasadă unde eram singuri (toți plecaseră în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu prăbușirea
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Vîrstă Nimic nu se mai face dacă nu contrafaci începutul sîrguincios contabilizînd aceste hîrtii ce s-au trezit înaintea ta cîte-un cuvînt în altul atîrnînd pe jumătate-afară cum o mînă sau
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
iluministă a zării nimburi spoite cu var sporovăitor cruci puse la uscat cum rufele pe-o sîrmă mătasea risipei în colțuri arhaice (ambuscade-ale minții) un cor bisericesc dirijat de ferestrele circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți decapita că-ți poți așeza la loc fruntea pe care zidurile temniței au desenat ploi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai era supărată pe mine. Cred că mă iubește. Iar mănușile mai păstrau ceva din parfumul ei. Coapsele ei mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare. Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat. Nu era durere, Nu era bucurie. Coapsele ei Umede și lipicioase mă strîngeau. Orașul se decolora încet în zare. Gîfîiam, transpiram, dar nu reușeam Să înaintez. "Bum, bum, bum, bum!" se lovea inima, ca o minge De pereți. Luminoase și calde, Umede coapsele ei mă strîngeau. După dragoste Și, dintr-o dată, pasărea a înghețat în aer. Lucrătorii s-au prăbușit
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-o mai puteam lua, nici la dreapta, nici la stânga, așa că am început să mă cațăr pe el din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind peșteri de beton, dâmburi de cărămizi, costișe de moloz, trunchiuri răsucite de țevi. Mintea opacizată, rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc căzut
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
vâlvoi și, ronțăind o ultimă coajă de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate... Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
de la sine. Semn de carte Cuvinte găurite cum steagul Revoluției prin care rînd pe rînd ni se perindă capetele prozaice. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Montană Te voi găsi firește pe cărarea ce duce spre ascunsa avere montană cu brațul înălțat de valul văzduhului cald cum o pasăre căutînd mîngîierea în clipa aceasta țintuită pe-o
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
s-o îmbrac decât pentru el. În cabina de probă din magazinul acela cochet am făcut dragoste prima oară. Mă vedeam în oglindă, vedeam mâinile lui Honoré pe coapsele mele, degetele sale brăzdând cu dungi efemere pielea mea elastică. Niciodată, gâfâia Honoré, niciodată nu mai întâlnise o fată atât de sănătoasă. Femeile musulmane intraseră și ele în magazinul cel cochet, le auzeam sporovăind pe limba lor. Honoré se îmbrăca la loc, măsurându-mă din priviri; eu, goală cum eram, simțeam că
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
Liviu Dănceanu Îndeobște, călătoria, spunea Victor Hugo, nu-i decît o amețeală rapidă. Numai acasă este adevărata fericire". Și totuși, nimic mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui, nimic nu-i mai rotund, dar și mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
este adevărata fericire". Și totuși, nimic mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui, nimic nu-i mai rotund, dar și mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți aparții, ești, cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru a se aduna în cete de simboluri înșirate
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
aceea, l-am pierdut. Fără să-mi dau seama am repetat - Adio, suflete, Încetișor. N-am mai găsit lănțișorul. Bărbați grași înotând în piscina hotelului. Nu găseam drumul spre restaurant, făceam ocoluri, mă rătăceam. Bivolul Mării Negre în tot timpul insomniei, gâfâind, gâfâind. O alee de-a lungul plajei, fetițe pe bicicletă care se îndepărtau de mine. Bărbații grași ajungeau la marginea piscinei, păroși, istoviți. Femeia unuia dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
l-am pierdut. Fără să-mi dau seama am repetat - Adio, suflete, Încetișor. N-am mai găsit lănțișorul. Bărbați grași înotând în piscina hotelului. Nu găseam drumul spre restaurant, făceam ocoluri, mă rătăceam. Bivolul Mării Negre în tot timpul insomniei, gâfâind, gâfâind. O alee de-a lungul plajei, fetițe pe bicicletă care se îndepărtau de mine. Bărbații grași ajungeau la marginea piscinei, păroși, istoviți. Femeia unuia dintre ei l-a înfășurat într-un prosop și grasul urcând treptele cu legănări de focă
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]