114 matches
-
o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1332437048.html [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
ars în palmă. Moș Ion luă receptorul cu mișcări domoale. Vocea din telefon țipa agitată: De ce lași, bă tete, pe dobitocul ăla să se joace cu telefonul? Aveți bani de aruncat? Moș Ion spuse un „Alo!” stins și, după un gâfâit sacadat, a șoptit: Mă ... Gheorghiță...tată...mor, mă...mor! Iar te ții de glume, tete? Tu cu glumele, iar eu mă grăbesc să plec în Germania. Ger...ma...nia...șopti stins moș Ion. Aha, Germa...Da...eu, nu glumesc...Dacă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
nr. 506 din 20 mai 2012 Toate Articolele Autorului 26 DEZVOLTAREA DURABILĂ Ca orice produs ingineresc, zicea Thomas, dezvoltarea stagnează în cele din urmă, saturîndu-se ea cu ea însăși, ajungîndu-și sieși, umplîndu-se de sine și de îndesine, pînă o apucă gîfîitul. Își cumpărase un trabuc H. UPMANN - fabrica de tabocos Havana ! cum ne anunțase plin de sine, ridicîndu-și un deget în aer. Licurișca îi făcuse semn că bate cîmpii, dar pe mine mă interesau discuțiile cu el. Venise iarna, afară era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_26_28_ioan_lila_1337497616.html [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gindu_n_buzunar_george_baciu_1350495607.html [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
necontenite, unind turmele vălătucite ale norilor care acopereau în întregime cerul, cu troienele ce înveșmântau pământul. Pe luncă, pe șoseaua către Vedea nu trecuse încă nici un deschizător de pârtie prin nămeții imaculați, așa că tractorul continua să deschidă pârtie cu plugul, gâfâitul motorului fiind singurul sunet care tulbura liniștea satului ascuns sub povara iernii câinoase ce îl luase în stăpânire. Câte un lătrat de câine se auzea ca din fundul pământului din curțile troienite. Abia când au ajuns aproate de drumul ce
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462313293.html [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_buzunar_ion_c_hiru_1332436689.html [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
mine mantoul călduros de lână, astfel puteam să mai rămân, în ciuda vântului rece și să mă bucur de spectacolul idilic. Mă răvășea cu furie cum făcea cu arborii și roțile morii care începuseră să se învârtă mai repede, întețindu-se gâfâitul răgușit al angrenajului care le ghida. Figaro alerga ca un zănatic incitat de mici vietăți sau el știa de ce, prin tufișurile de pe mal. Eu priveam fascinată zborul cohortelor de frunze galbene aurii sau roșietice ale copacilor bătrâni, unii scorburoși precum
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463339968.html [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
număra, al șaselea deget e de piatră. Columna Abia acum, în zori, când încă n-au năvălit turiștii, și zgomotul de mașini, aud uitându-mă singur la basoreliefurile de pe Columnă, ceea ce mi s-a părut mereu că aud. Un imens gâfâit, o uriașă, trudnică respirație mocnită. Doamne, cât trebuie să fie de greu, să tot încerci, de două mii de ani, să urci până Sus, cu picioarele împotmolite în marmură!
Poezii by Ion Pop [Corola-website/Imaginative/10820_a_12145]
-
o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii albaștri ascultau vântul strivindu-și aripile în acoperișul caselor cu buze de șindrilă. * Secera lunii tăia șoaptele stelelor rămase
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_buzunar_george_baciu_1332436794.html [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
aducându-te, fără să vrei, direct în mileniul III, când piețarii se fac nevăzuți și în locul lor apar supermarket-uri cu parcările pline. Loc prosper cândva, Galațiul încă își plânge micii afaceriști, suportând cu un stoicism acru prezentul înțesat de gâfâitul mașinilor cu mulți cai putere, fumul greu al combinatului comunist, precum și actualele lui ruine ruginite. Strada Domnească, locul plimbărilor melancolice, s-a transformat în ultimii ani într-o stradă plină de magazine, iar Grădina Publică și-a metamorfozat și ea
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1431009877.html [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
iar turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt prin neguri - gâfâit respiri: iscă-n plebi-cenușă jarul de martiri! SFÂNT POEMUL LUMII AZI S-A DAT LA FUND sfânt poemul lumii azi s-a dat la fund din lumina apei ne-am ales cu prund... așa - cam pe seară - Crist s-a
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
gratis și la film. Îmi era milă când oamenii, ca să-și bată joc de el, îl puneau să arate cum face trenul. Nu-i refuza niciodată. Imita conductorul care striga „poftiți în vagoane”, fluierul anunța plecarea din gară, pe fondul gâfâitului greu al locomotivei, gâfâit ritmic, încetinel la început, apoi din ce în ce mai rapid și cu mai multă forță. Era un adevărat spectacol. Se mulțumea cu zâmbetul spectatorilor care ironici, îi lăudau talentul. Eram elev la liceu. Crescuse respectul față de acest suflet nobil
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Domnestiul_oamenilor_simpli_0.html [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
să se antropomorfizeze și scoate sunete sinistre: podelele scârțâie, ușile înțepenite gem, vântul suflă sinistru prin găurile apărute în acoperiș, se aude de peste tot "„un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat (...) urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului”", precum și "„altfel de zgomote, mai puternice, parcă cineva ar fi înaintat anevoie pe podeaua veche și șubredă, trăgând după el un
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Akechi Mitsuhide, va deveni conducătorul țării. Să nu aveți nici cea mai mică umbră de îndoială. Glasul său ajungea până departe, la pedestrași și sandalagii. Toți icniră, ca și cum ar fi tras ultima fură de aer din viața lor. Dar acel gâfâit nu conținea nici un dram de bucurie sau aclamare. Era mai mult ca un fior. Toshimitsu închise ochii și ridică tonul aproape ca și cum i-ar fi certat. Oare și el încerca să-și facă singur curaj? — Nici o zi nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aruncă. Era foarte liniștitor și plângeam de o bună bucată de vreme până să-mi dau seama. Ca să știți, nu plângeam, mai degrabă mă scurgeam. Lacrimile îmi curgeau pe față fără vreo contribuție din partea mea - fără nici un suspin, fără nici un gâfâit, fără să mi se cutremure umerii; totul se întâmpla în perfectă liniște. Am plâns tot timpul până am terminat treaba și, deși lacrimile mele au întins cerneala de pe eticheta cu adresa revistei Femme, n-am produs nici o altă pagubă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încetini travaliul. Trebuia să stăm în patru labe, cu fundul ridicat, gâfâind ca niște câini într-o zi de caniculă. Toată lumea a trebuit s-o facă, inclusiv persoanele care nu erau însărcinate. A fost destul de amuzant, de fapt, mai ales gâfâitul. Deși să dau cu fața spre părțile inferioare ale unei alte femei - ale Celiei, după câte îmi amintesc - a fost puțin deconcertant. Eu și Jacqui gâfâiam din plin, apoi ne-am uitat una la alta și am scos limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă nu chiar minute, actul sexual devenea o posibilitate. Marlena zâmbi și apoi căscă. —De-abia aștept să mă trântesc În pat. — Ce coincidență, glumi Harry. Și eu Îmi doresc exact același lucru. Și aici imită cât putu de bine gâfâitul unui cățeluș. Ea ridică dintr-o sprânceană În semn că pricepuse ambiguitatea obraznică a răspunsului lui. El zâmbi cu toți dinții, iar ea Îi Întoarse un zâmbet reținut care nu Însemna nici respingere, dar nici Încurajare. Copacii, Îndrăzni ea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Acum Însă, nici Pietro nu sosise la conacul căpitanului Oană din Albești. Nici un chip cunoscut nu se ivea În lumina aspră și tremurătoare a făcliilor. Douăzeci de oșteni necunoscuți intraseră În curte după un galop istovitor, cum se vedea din gâfâitul cailor. „Nu, țipase contesa, nu, nu-mi trebuie nici o protecție, nu-mi trebuie nimic, assolutamente niente di questa maledetta paese, vreau doar să plec, presto, in questo momento, cu copilul care mi-a rămas!” Abia atunci, parcă trezit dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
armata lui Eminek, pe malul Prutului. Își salvaseră familiile și Își Îngropaseră morții. Adunaseră grânele și le ascunseseră. Acum erau datori cu o victorie. Pe umerii lor apăsa prima șarjă din lupta grea și Îndelungată a eliberării. Auzeau tropotele spahiilor, gâfâitul cailor, clinchetele armelor lovite de oblâncul șeilor, și, deasupra lor, răsuflarea rară și adâncă a pădurii. Știau că pe flancuri așteptau răzeșii, cei care nu luptaseră la Valea Albă și aveau de dovedit că erau la fel de vrednici ca cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-o lume cufundată În ceață. * Nu mai funcționa nimic. Nu mai existau flancuri, nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze! Cu mâna cealaltă întinsă, "Să moară mama!" îl ținea la distanță cu un șiș, pe Poet, propulsat și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câine...“. Sau altă dată, în cursul unei hoinăreli, când am surprins-o din întâmplare, pierdută printre bălăriile dintr-o viroagă, pe femeia aceea pe jumătate despuiată și beată, pe care doi bărbați o posedau cu o grabă brutală, într-un gâfâit de râsete false și înjurături. Pe fundalul întunecat al ierburilor de iunie, albul trupului ei foarte rotund, foarte plin, îți lua ochii. A întors capul, am recunoscut-o pe femeia sărmană cu duhul pe care locuitorii orașului o strigau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-i întrerupă brutal somnul vreme de nopți întregi de atunci încolo: zornăitul șenilelor la câțiva centimetri de capul lui, năruirea tranșeei în care căzuse fugind de tancuri. Dacă nu s-ar fi împiedicat, și-ar fi continuat alergarea în mijlocul tropăitului gâfâit și al panicii altor soldați. Alunecase însă pe un bulgăre de lut, se prăvălise într-o tranșee neterminată și deci puțin adâncă, și nu mai avusese timp să se ridice. Masa urlătoare îl acoperise cu umbra ei, nodurile de oțel
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
imagini cu altă imagine sau pînă la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără ridicul gingiile zăpezii și dimineața clește după cum nu se poate spune oglinzile sparte În buzunarul unui amurg sau gîfÎitul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii trivializează lumea fizică, antropomorfizînd-o”. Însă practica imagismului avangardist a dovedit că foarte multe asemenea lucruri se pot totuși spune, fiind receptate, astăzi „fără ridicol” sau, În orice caz, cu mult mai puține reticențe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]