41 matches
-
era prins... Acum era și membru în B.O.B. al Organizației P.C.R. orășenești și, preot fiind, n-ar fi dat bine să nu fie în localitatea parohiei la mijlocul săptămânii! Și Mira avu o strângere de inimă! Nu numai pentru gâgâlicea de vară-sa, ci și pentru slăbiciunile unchiului! E drept, gimnastica sentimentală făcută de preotul-comunist cu ai săi fusese de bun augur pentru destinul ascendent al copiilor. Dar cu ce preț?! La vremea aceea, Vidu, bunicul Mirei și tatăl lui
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să se încurajeze singur. Ele douâ să chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1463812713.html [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să se încurajeze singur. Ele douâ să chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Povestire.html [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
risca să audă cineva și să urce la ea. Continuă să se învârtă furioasă gândindu-se. Nu știa nimeni ce făcuse. Nu fuseseră decât ele două în gară când îi servise gogoșile despre logodnă... Ah! Pirandolina! Mahalagioaica aia! Da dar gâgâlicea nu știa tot și în plus nu e în oraș! Nici Lavinia nu era și oricum nu credea că l-ar fi iertat prea ușor. Mizase pe orgoliul ei că nu v-a aborda subiectul deschis niciodată. Totuși... Hmm, o
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1486590501.html [Corola-blog/BlogPost/379590_a_380919]
-
fusta mamă-sii când veniseră în București! Cine s-ar fi gândit că din copilul gracil și temător de atunci să iasă femeia rea și prepuielnică de acum?! Și Mira își aminti cât de fragilă și caraghioasă îi păruse biata gâgâlice, căci bunicul îi sluțise pe nepoți chiar în vara mutării în Capitală, tunzându-i la zero, fără să o fi consultat în prealabil și pe mama lor. Când Marieta venise în ziua aceea de la școală și rămăsese mută de priveliște
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1449390043.html [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
a ascuns pe la țară să-și lingă rănile. Ce naiv... de parcă i-ar fi stat în fire să se lamenteze! Mi-e ciudă și pe mine că nu am fost în stare să văd mai de părere. Noroc cu Pirandolina! Gâgâlicea aia de fată are un nas... miroase scandalul de la o poștă, mai abitir ca un reporter-paparatzi! Dacă nu se întâlnea în gară cu Miruna să vadă inelul și să o descoasă ca să afle povestea habar nu aveam de nimic! - Eu
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1485520709.html [Corola-blog/BlogPost/379586_a_380915]
-
din Constantinopol, „fără dovada de energie națională încununată de succes și aureolată de glorie care e însăși domnia lui Mihai Viteazul?” Alba Iulia este un oraș cu o mare încărcătură istorică! Îmi amintesc cum învățătoarea clasei, când eram încă niște gâgâlici, ne-a vorbit despre Horia, Cloșca și Crișan și ne-a dus să vizităm locul unde au fost executați Horea și Cloșca. Atunci am aflat, mai târziu am înțeles, momentele decisive ale luptei sociale și naționale ale poporului român din
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1481220799.html [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
fără dovada de energie națională încununată de succes și aureolată de glorie care e însăși domnia lui Mihai Viteazul?” Alba Iulia este un oraș cu o mare încărcătură istorică! Îmi amintesc cum învățătoarea clasei a treia, când eram încă niște gâgâlici, ne-a vorbit despre Horia, Cloșca și Crișan și ne-a dus să vizităm locul unde au fost executați Horea și Cloșca. Atunci am aflat, mai târziu am înțeles, momentele decisive ale luptei sociale și naționale ale poporului român din
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_alba_iulia_vavila_popovici_1384365892.html [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită cu pământ galben; pe creasta casei, de-o parte și de alta, scârțâie la fitece bătaie de vânt, două limbi de tinichea, așezate pe două goange cât gâgâlicea. Curtea, îngrădită cu nuiele de alun; hambar de fag, obor de vite și grajd pus la pământ pe patru tălpoaie groase”. Oftând, când Barbu conchise: „Acolo ai stat, Sultănico!?” O tristețe a apărut în ochii fetei și ai bătrânei, dar
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/O_alta_sultanica.html [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
ce se întind ca niște plăpumi strălucitoare de nisip de-a lungul coastei Mediteranei de Est pe țărmurile cipriote. Lângă noi își aveau șezlongurile două familii de nordici - după cum arătau, și nu ne-am înșelat, pentru că la scurt timp, o gâgâlice de vreo patru anișori, o dulceață de fetiță blondă, cârlionțată, cu ochii mai albaștri decât marea ce săruta acum leneșă țărmul cu valuri mici și calme, s-a apropiat de noi cu dezinvoltura și inocența vârstei și în câteva momente
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_9_ayia_nap_georgeta_resteman_1342200976.html [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
mai bine, dată fiind frecvența acestora). "Bomb" pentru corcoduș; "tron" pentru sicriu; "drăidi" și "iakakui" pentru demon; "bradoș"/"brandoș" pentru mucenic/măcinic; "aralie" pentru vijelie/ futună puternică; "ole"! - pentru exprimarea mirării; "sorică" pentru floarea-soarelui; "fetițălică", "băietelică" pentru fetițo, respectiv băiete;"gâgâlice" pentru pepene verde; "bolbotină" pentru fruct verde abia început să se formeze; "boșcotină" pentru pisică bătrână leneșă; "bïa"- formulă de adresare frecventă între două persoane de genul feminin, în sensul de fată, fa; "bică" - formulă(mai rară) de adresare către
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
pentru poezia străină și dorind la rându-mi să capăt promisiunea că (începând) suntem reciproc paroliști și rămânem domni, comunică- mi condițiile de un fel și de altul în timp util. Mi-ar părea bine să treci să-mi vezi gâgâlicea 11 când mai vii prin București. Te îmbrățișez și te rog să le transmiți prietenilor din Moldova lumină și drag de Crăciun și Anul Nou, Ion Caraion Note: Originalele celor trei epistole, necunoscute până acum, se află în biblioteca poetului
Noi contribuții la biobibliografia lui Ion Caraion by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4932_a_6257]
-
Osanà! își aminti acesta, clipind bucuros, către Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea vin roșu dintr-o oală de pământ și mușca cu pasiune dintr-o gâgâlice de pepene murat. Sosirea celorlalți netoți se prea poate să-i fi umplut sufletul de bucurie. S-au Îmbrățișat, s-au pupat, și-au băloșit unii altora obrajii. Cu ajutorul graiului articulat au avut mari dificultăți În a se Înțelege. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
proaspătul învățător a ajuns cel dintâi la școală. Copleșit de emoții, a aranjat pe bănci cărțile pentru clasa I, peste care a așezat, cu dragoste, și câte o floare pentru fiecare copil. Știa că va primi în grijă 23 de gâgâlici pe care-i aștepta cu nerăbdare să-i cunoască. Câte necunoscute, câte palpitații la acest început de drum... Cum vor fi copiii, cum se va descurca el în noua sa calitate de învățător, la care a visat de mic copil
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ieșit din cameră închizând ușa în urmă-i. — Cine naiba mai e și băiatul ăsta? — Nu-i băiat, Charles dragă, asta-i fiică-mea vitregă Angela, în vârstă de șaisprezece ani. — Dumnezeule! Ultima dată când am văzut-o era o gâgâlice cu zulufi de aur. — Nu mai e o gâgâlice cu zulufi de aur. Știi că luna trecută s-a tuns chilug, și-a ras capul? Abia de-a început să-i crească părul. Taică-s\u i-a dat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
naiba mai e și băiatul ăsta? — Nu-i băiat, Charles dragă, asta-i fiică-mea vitregă Angela, în vârstă de șaisprezece ani. — Dumnezeule! Ultima dată când am văzut-o era o gâgâlice cu zulufi de aur. — Nu mai e o gâgâlice cu zulufi de aur. Știi că luna trecută s-a tuns chilug, și-a ras capul? Abia de-a început să-i crească părul. Taică-s\u i-a dat o motocicletă. Și când spun o motocicletă nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rușii. Strujăneii din zahăr topit se făceau chiar acolo în bucătăria lui Gavril și noi, cei mici, îi ronțăiam ca niște șoricuți, bucuroși nevoie mare. Te rog, bădie Victor, nu mă lăsa, ia-mă cu mata! Tu nu vezi, mă gîgîlice, că toți care merg îs mari și n-ai să te poți ține de ei? Ba mă țin, răspund îngroșîndu-mi vocea. La început eram mai mulți porniți în aventură, dar pe măsură ce ne apropiam de marginea satului, mulți flăcăi renunțau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
așezați ai satului, dintre care trebuie să amintesc familiile Stroe, Frunteș, Popoiu, Voinescu, Bătușaru, Burnea, pe Tiniu și Iarca, s-au gândit și au acționat pentru înființarea unei școli primare, clasele I-IV. Ei și mulți alții erau părinții unor gâgâlici de copii, ce trebuia să parcurgă zilnic peste 10 kilometri, pe jos, pentru a învăța literele și operațiunile matematice. Ei s-au zbătut și au reușit să pună în funcțiune un fel de școală primară, la început într-o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și sigur furnizat de un personaj-martor onest. A fi între femei, din perspectiva unei anumite meserii, stârnește interesul și intrigă din rațiuni inutil de precizat. La tot pasul descoperim ipostaze ale maternității care, dincolo de miracolul aducerii pe lume a unei gâgâlice care țipă, dar care stârnește cele mai mari emoții cunoscute de rasa noastră, ne supun, încă o dată, testului acceptării diversității. Citim despre câte o mamă atât de tânără încât, după naștere, încă internată, are în pat păpuși și cărți de
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia să se alăture grupului de homălăi ce se duceau la Montreal și mama nu putea să-i curme, sub
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
așează frumușel în raft - Doamne, - raft! - ce arhaism! Papură Vodă, nu altceva! După care se întinde în pat și visează cu ochii mijiți. Cuprins de euforie. Bine că a strâns cărțile de pe dușumele - să nu se împiedice de ele vreun gâgâlici din familie, unul din mai recenții veniți pe lume. Și pe lună, s-ar putea spune. Pentru că, în familie, ei toți, părinți și copii, și-au făcut un scop din a aduna o sumă necesară pentru a plăti 17 locuri
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
și habar n-au ce înseamnă ia, acolo, o bucățică de foame, măcar de poftă! Atunci a murit de tuberculoză osoasă Verginia, soția fratelui meu cel mare (era cu optsprezece ani mai mare decât mine) și fetița lor, Anișoara, o gâgâlice de câțiva anișori a fost adusă să stea cu noi. Mama o trimitea pe la amiază să-l cheme pe bunicul din grădină la masă. Mogâldeața venea abia mergând pe cărarea din mijlocul grădinii și striga la tata, care prășea niște
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adus în circuitul marilor valori de patrimoniu casa și personalitatea lui Ion Creangă! Acum, în seara ce se lăsase, stăteam cu tanti Aneta în cerdacul casei ei și o priveam; căzuse pe gânduri, probabil cugeta la vremea când era o gâgâlice de fetiță și striga înfricoșată “Noaptea-n amurg”, uitându-se înapoi îngrozită, ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]