46 matches
-
nu mai putu scoate o vorbă. Cu ochii rătăciți se ridică împleticindu-se. Nu mai dori altceva decât să fugă. Zeii te pedepsesc pe nedrept, o știu. Dar nu poți să le faci ceva. Sunt zei, adăugă Geea cu glas gâjâit de bătrînă. Sunt zei... relua ca un ecou Perigeu fugând din calea ei către zidul cu care se izolase de lume. Cu brațele îmbărbătate de groază se cățăra până aproape de coamă. Zidul era destul de înalt și se șubrezise. Când apucă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
costă. --Cât face? mă precipit eu. --Face! a murmurat misterios, cu ochii roată în jur. --Spune, dom’le, nu mă fierbe! am mârâit precipitat. Tot șoptit, mi-a spus suma. Am crezut că leșin. Mi-am pierdut vocea și am gâjâit: --Pensia mea pe doi ani! A ridicat din umeri în semn de...”dacă-ți convine!” Ce puteam să fac? Dumneavoastră ce ați fi făcut? Mai stai să te tocmești când apare chilipirul? Am mai gâjâit o dată, aproape plângând: --Bine, dom
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
am pierdut vocea și am gâjâit: --Pensia mea pe doi ani! A ridicat din umeri în semn de...”dacă-ți convine!” Ce puteam să fac? Dumneavoastră ce ați fi făcut? Mai stai să te tocmești când apare chilipirul? Am mai gâjâit o dată, aproape plângând: --Bine, dom’le! M-a condus într-o hrubă, după niște rafturi, și mi-a arătat o ciudățenie de tub lung, dintr-un metal negru, plin de butoane și rotițe: --Ăsta e! Hai, uităte în el! Am
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre mine un pas, mârâind. Stănică îl apăsă de grumaz cu ciomagul și câinele se retrase la loc. Și stai acilea până pe-nserat? am întrebat. El aprobă, tot așa, gâjâind, dar altfel ce putea să fie o afirmație. Te-nsori anul ăsta? am încercat să glumesc, - la toamnă?... Stănică râse și lăsă capul în jos. Să iei - am zis - o fată frumoasă... - îmi veni să spun, așa, ca Lenuța, care
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de centimetri de limbă a lui Ellis trasă afară. Ellis lovește cu palmele și gâjâie între picioarele groase ale domnului Parker. Vaze Ming sparte și alte obiecte de colecție zac peste tot de jur-împrejurul lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și cu mine, privind. Eu voindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
el spre mulțime. Margaret l-a ascultat fără să-i dea prea mare atenție. Își făcea vânt cu plicul În care erau cele două diapozitive. Pe bordul mașinii era un radio, ori un aparat de emisie-recepție, ori alt sistem care gâjâia și sâsâia plin de paraziți. Înaintau centimetru cu centimetru. Avea impresia că se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin, intrând la răstimpuri Într-un banc, apoi plutind mai departe. Altădată s-ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci chiar credea că o să poată intra cu bocancii în sufletul fetei. Am vorbit cu Iordan, de mâine începe culesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îmi displă cuseră, mă iritase chiar rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a părut indecentă. Celorlalți membri ai juriului, nicidecum. Nu aveau cum să se simtă jenați
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
armele de foc sunt simple sintetizatoare de sunet.) Mai puțin intenția de a stârni emoție. Altceva îl interesează pe Danilov. Tensiunea. Nu neapărat personală. Omogenă oricum. Pe aceasta, o obține din contraste. Din variații de nivel. După ce citește cu voce „gâjâită” (p. 21) câteva rânduri despre experiență, omul își aprinde o țigară, ia o pauză, își pune gândurile la locul lor, pentru ca apoi să continue, pe un ton dintr-o dată „subțire” (p. 22). Alte câteva paragrafe, despre apriorism, cu timbru devenit
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
noștri s-au întâlnit. Respirația ni s-a sincronizat; se auzea de parcă ar fi fost o singură persoană în cameră. Ne holbam unul la altul peste ultima treaptă a scării, în tăcere, la doar un metru distanță. Avea vocea răgușită. Gâjâia prin trahee ca și cum nu ar mai fi folosit-o de ani de zile. De ce nu ai putut să o lași așa? Mi-am auzit și mie vocea, urlând, din văpaia sângelui. — Știi bine că nu aș fi putut. Am rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
parcă tare mâhnit, cu privirea. La un moment dat spuse, așaaa, parcă mai mult pentru el: - Iartă-mă Doamne, și-l privi pe bezmetic într-un anume fel... Lică simți imediat un fel arsură în gât și începu să vorbească gâjâit de nu mai înțelegea nimeni chiar nimic din cuvintele lui, nu că până acum ar fi înțeles, dar nu avea atâta haz. Ce-i drept, noua lui stare, dădu prilej de mare veselie mesenilor, deoarece toți îl îndemnau să mai
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
suntem noi! Domnul Ionescu se precipită : -Apropie neamțule felinarul să vedem dacă mai suflă! Mai sufla. Îi dădură palme pe obraji, îl frecară cu zăpadă. -Suntem noi, mă Tudorele! Hai, ridică-te! În fine, Tudorel deschise ochii și-ncepu să gâjâie : îîî! Îîî! Îîî! Domnul Ionescu a început să-l mângâie blând : -Hai, mă! Revino-ți, mă! Ai scăpat, mă! Ai avut noroc de căluți, mă! Că ei te iubesc, mă! Uite satul, e aproape, mă! După fiecare alintătură, Tudorel gâjâia
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
gâjâie : îîî! Îîî! Îîî! Domnul Ionescu a început să-l mângâie blând : -Hai, mă! Revino-ți, mă! Ai scăpat, mă! Ai avut noroc de căluți, mă! Că ei te iubesc, mă! Uite satul, e aproape, mă! După fiecare alintătură, Tudorel gâjâia : îîî! Îii! -Uite, mă, că și nuiaua este întreagă! îl încurajă și neamțul. Degeaba. Și ridicat în picioare, Tudorel tot mai gâjâia. -Ce-i facem, domnule Ionescu! întrebă îngrijorat Lică. Ăsta nu mai vorbește până nu-i descântă o babă de
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
noroc de căluți, mă! Că ei te iubesc, mă! Uite satul, e aproape, mă! După fiecare alintătură, Tudorel gâjâia : îîî! Îii! -Uite, mă, că și nuiaua este întreagă! îl încurajă și neamțul. Degeaba. Și ridicat în picioare, Tudorel tot mai gâjâia. -Ce-i facem, domnule Ionescu! întrebă îngrijorat Lică. Ăsta nu mai vorbește până nu-i descântă o babă de sperietură. -Liniștiți-vă și voi! sări domnul Ionescu. Hai cu toții în sanie și să mergem spre sat! Apoi către Tudorel : Ia spune, mă
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
ridicat în sus cu tupeu - de pe scaune tari. - Și pictorii fac copii de pe tablouri și le vând, noi facem manglă de melodie și potriveală de vorbe. - Antinotiști ! Afoni, antitenori antipatici. - Sforțoși de coarde vocale și instrumentale. - Scremut de voce în gâjâit de bășcălie. - Spaima poeziei și armoniei. - Tam-tam pentru absenteiști. - Tratament antinevralgic la mediocri. Final cu sărăcie de melos, cu bogăție de zgomot și maraton. Cuvinte înghesuite pe o limbă peltică. Vorbe șchiopătate cu mână-ntinsă, picioare-n dambla și frunte
MANELE DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359570_a_360899]
-
sulițele de aur. De fapt, tot decorul amfiteatrului de basm al dealurilor, îmbrăcate în hainele albe și sfinte ale zăpezii se împodobiseră cu firele de aur împrăștiate din belșug de globul lunii. Tudorel a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
sulițele de aur. De fapt, tot decorul amfiteatrului de basm al dealurilor, îmbrăcate în hainele albe și sfinte ale zăpezii se împodobiseră cu firele de aur împrăștiate din belșug de globul lunii. Tudorel a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
toți resemnați într-un birt de patru mese. Stăteau nemișcați (de mii de ani pe aceste meleaguri, ar zice poetul) câte unu, maxim doi, la masă. Erau la fel de tăcuți,ca pe canale când te duc să vezi pelicanii. Unu’Mutu’, gâjâit ca motorul de doi cai când se prinde în nisip, făcea o vârstă. N-am cum să vă zic ce vârstă, că ei de la 35 în colo sunt la fel până spre 70. Iar de întrebat, nu-ți venea - aveai
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
în nisip, făcea o vârstă. N-am cum să vă zic ce vârstă, că ei de la 35 în colo sunt la fel până spre 70. Iar de întrebat, nu-ți venea - aveai impresia că... strici liniștea! De unde știu că e gâjâit? Păi, am simțit că se „serbează” ceva și când am cerut voie să stăm și noi la meci, că nu deranjăm, nea Mutu, după ce nimeni altcineva nu ne-a băgat în seamă, a încuviințat cu un scârțâit de bâtlan în
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
rămas „în crec”, așa ca vinilul zgâriat: Bravo, Mutu, tu-ți nația mă-tii! Bravo, Mutu, tu-ți nația mă-tii! Bravo, Mutu, tu-ți nația mă-tii! Mult mai târziu, la plecare, încet ca pentru el, l-am auzit gâjâind: - Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită... Atât îmi amintesc c-am mai gândit: Ce soi de nație om mai fi și noi?!
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
virtuților sale poetice, se închina la icoana Fecioarei, jurând abținerea totală, refuzul păcatului cărnii cel ce, iată, aduce după sine căderea... Adânca meditație îi fu brusc spulberară de un pumn în spate și zicerea plină de duh a unei voci gâjâite de tărie și mahorcă: - Ce faci bă, labagiule, iar te-a părăsit mârtanul!? Marele Poet se întoarse hotărât să-l înjunghie pe neisprăvit cu vorba și cu fapta, numai că din vârful unui maldăr de carne neagră îi râdea cu
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
dar stările de sufocare mai persistau. Sufla în continuare ca înecatul. Simți că sufletul său dă să iasă. Își aminti că Mihai îi zise: „cu dinții, bă, cu dinții!” Încercă să strângă din dinți, dar...nu putea...Căsca gura și gâjâia:„â...â...â...” Își aminti că Angelica îl rugase: „trei zile, tătăiță, trei zile!”...â...â...â...Nu pot!...â...trebuie să pot...â...â...Stai, suflete!...â...pentru îngeraș...â...uită-l pe nenorocit, Ioane!...â...â...nu merită
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
și se apropie de mine un bărbat la cincizeci și, poate chiar peste șaizeci de ani. Are burtă, ochi albaștri și păr alb care-i stă zburlit În vîrful capului bronzat, și gușă pronunțată. — Dave Sharpness, zice cu un glas gîjÎit de fumător, și-mi strînge mîna. Haideți, intrați. Îl urmez Într-un mic birou cu jaluzelele trase și masă de mahon. Un raft Întreg e Înțesat de volume cu aspect de cărți de drept, și bibliorafturi cu nume pe ele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să-l apuce în colți, nedumerit, s-a lăsat păgubaș. Cea mai grozavă ispravă a lui Neculai a fost însă atunci când s-a ascuns în bezna unui coteț. între dinți ținea o bucată de jar iar când a început să gâjâie din gâtlej, dintr-o dată în cerul gurii i-a înviat jăraticul. Chipul băiatului se lumina drăcește, plutind în întuneric ca un felinar. Până și plictiseala prânzului Neculai o suporta în altfel decât noi : mânca hâlpav și nu se sătura nicicând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]