81 matches
-
citi cu limpezime în ea mentalitatea represivă, scrâșnetul încărcat de ură și disprețul resentimentar al unei pături bolnave de putere. De-a dreptul înspăimântătoare erau, însă, personajele aduse la televiziuni ca să "lămurească" poporul. Aceiași indivizi cu priviri fixe, cu voci gâjâite, de lupi hămesiți, gata să te sfâșie pentru simplul fapt că exiști, aceleași doamne cu ten ciupit și cu părul degradat vopsit în galben-cânepiul ce depozitează frustrările de-o viață ale unei feminități castrate înainte de îmbobocire. Ca și în poliție
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
digerat - totul se topea, lumina, ceara, dumicații. Eram îmbăloșat, înmuiat în secreții, supt; slujba popii mă rumega molcom. Acum îl am la ceai, abia așteaptă să mă bage și pe mine sub patrafirul de spovedanie; soarbe zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte de somme. Îmi lămurește personal expresivitatea teologică a semnului dumnezeiesc de la 2 ianuarie; fenomenul a fost extrem de explicit, zice, a reprodus pe cer aureola care tivește icoana Pantocratorului pe tavanul bisericii noastre, a reprodus
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
joc de mine. Dar m-am Învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul Îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea Îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea În care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai Împăcat cu gândul. (Tace. Se ridică și se plimbă gânditor prin atelier. Mută câteva lucruri dintr-un loc În altul. Privește pe geam absent.). CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (are vocea gâjâită, ca și cum ar fi un alt personaj) Aș fi vrut la mine În Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta În
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
am venit noi, oamenii, În timp? (se aude un tunet Înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la Întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem că există Dumnezeu, și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El Însuși obligat să răspundă la Întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
să-l redobândească. Toate merg strună, dnii Năstase, Gherman, Solcanu, Mitrea, mai nou Todoran veghează startul, devotați, nemodificați, apți prin urmare să salveze, știu ei cum, pe la mijlocul toamnei, țărișoara, cătinel purtând-o spre NATO și Uniunea Europeană. Când, iată, moartea fetidă, gâjâită, hâdă, întinde coasa-i către dl Iliescu, agățând de vârful acesteia o fatidică, în patru părți, scrisoare. Autorul acesteia, anonim, este, firește, un binevoitor avizat - sau mai mulți? - dornic să-l vadă pe dl Iliescu centenar, însă înfiorat de niște
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
atât mai mari erau acestea cu cât diaristul nu se restrângea la simpla înregistrare a unor fapte simptomatice. Le privește critic în modul cel mai explicit și nu se sfiiește să-l pună în cauză pe dictator, rostitorul cu "voce gâjâită" al interminabilelor "magistrale cuvântări", transmise în direct. Aflând vestea morții lui Cernenko, petrecută la un an după aceea a lui Andropov, conducătorii de scurtă durată ai URSS, autorul jurnalului e cuprins de invidie și reflectează cu umor negru: Câtă nedreptate
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
silind și oile să se miște după mutarea lui... doar câinii rămânând vajnici, neiertători, în vipia soarelui... L-am întrebat dacă îl văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre mine un pas, mârâind. Stănică îl apăsă de grumaz cu ciomagul și câinele se retrase la loc. Și stai acilea până pe-nserat? am întrebat. El aprobă, tot
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
te port prin tramvaie cu plânsul în gât și să te mărit cu sacoșa de piață, dacă am chef. Dacă am chef... Să fii răvășitoare. Cu ciorapii tăi colorați. Cu rochia ta de seară. Scurtă. Strâmtă. Scurtă. Aiureală. Cu voce gâjâită. De roșcată, fie. De roșcată cu lecturi din Proust... De blondă cu iPOD și rădăcini crescute, castaniu cuminte. De femeie frumoasă, un pic sărită de patruzeci, pe care n-o așteaptă nimeni acasă. De ado lescentă cu gărgăuni și colecție
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
singură, cu tubul ăla în gât. Mi-a fost teamă. Am rămas. Ne-am uitat împreună, mai departe, la film. Plângea și mă ținea de mână. Mă uitam fix în ecran. Fix, fix în ecran. A vorbit, după câteva zile... gâjâit, poticnit, neinteligibil aproape. Mi-a dat o cutie mare, de carton, știi, cutie din alea de televizor, plină cu poze vechi și scrisori. Mi-a dat-o e mult spus. Mi-am cărat-o singur într-o cameră de serviciu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să meargă să apere Televiziunea, din solidaritate cu revoluționarii și în ciuda consemnului. Gestul îl aruncă într-o aventură periculoasă, este întîi dezarmat de superiorul sau, ca apoi să fie reînarmat de una din gărzile patriotice, un individ cu o voce gîjîită care amintește de vocile paternalist-sobre ale mafioților italieni din filmele lui Coppola și Scorsese. Filmul ia turnură unui comics după "Saving Private Ryan" al lui Spielberg asezonat de qui pro quo-uri de dramă balcanică, "ou tout est pris a la
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
a părăsit Câmpina și, după cum aflăm dintr-un certificat medical strecurat în jurnal, la școala unde a fost înscrisă a fost vaccinată cu succes. Cântar Un prieten al lui Nae Stabiliment, Marcel, trecea pe stradă pe lângă o țigancă urâtă și gâjâită care, lângă intrarea unei cârciumi, stătea cu un cântar lângă dumneaei. Iar lângă cântar, un afiș care anunță: „Cântar, un leu cincizeci“. Povestea se petrece înainte de ’89, de aici prețul nesimțit de mic. Marcel ăsta s-a oprit lângă țigancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
I s-a spus că va veni și timpul acela, dar deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care se uită, fără să mulțumească, spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria Café-Bar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos, cu mîna dreaptă încleștată de o bară de fier din gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a încăpățânat atât de tare ca sunt într-un anumit mod..dar, iată, acum a dat de tasu , față de cum ma vedea pe mine. Am mai strigat, chiar dacă la început mi se părea ciudat, mai ales glasul meu de un gâjâit.. M-am apropiat de prispa pe care am stat prima dată bucuros, poftiți fiind de doamna B. atunci prima dată acolo, cănd prea multe nu făceam, dar primeam atenții (pentru că-I duceam un premiu, o surpriză..ce nu se primea
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
joc de mine. Dar m-am învățat cu ea. (pune urechea și ascultă piatra, o ascultă atent un timp) Parcă aud ceva, dar e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea în care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
am spart. (este obosit, trist) Acum cu trecerea anilor m-am mai împăcat cu gândul. (tace. Se ridică și se plimbă gânditor prin atelier. Mută câteva lucruri dintr-un loc în altul. Privește pe geam absent ). CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (are vocea gâjâită, ca și cum ar fi un alt personaj) Aș fi vrut la mine în Carpați să sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta în
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
am venit noi, oamenii, în timp? ( se aude un tunet înfundat, prelung, care zguduie pământul, Sculptorul pare a nu-l auzi) Este ușor să răspunzi, ca filozof, la întrebarea aceasta, mult mai greu este să răspunzi ca artist. (respiră adânc, gâjâit, ca și cum și-ar lua avânt) Să presupunem că există Dumnezeu, și El ne-a creat. Dar după ce ne-a creat? Dacă ar fi El însuși obligat să răspundă la întrebarea aceasta, de ce ne-a creat, n-ar ști nici El
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
toamna, pe dealurile din jur se aude un caval cântând trist o doină de jale)) COSTANTIN BRÂNCUȘI : Și totuși, de ce iubesc eu materia? Când îmi dau seama că mai măreț și mai bine ar fi s-o urăsc? ( respiră adânc, gâjâit) Și de fapt chiar o urăsc. Pentru că dacă o iubesc cu sufletul și văd în vinele acelea roșii ale pietrei nesfârșite oceane de piatră fierbinte, de materie stelară, tot universul ca un ocean de lavă roșie, eu de fapt o
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
eu un înțelept? Am ajuns acolo, de unde cunoașterea îți revelează lumea ca o mare? De unde a apărut seninătatea și larghețea la mine ? (după un moment) Eu care sunt un materialist, și iubesc materia, eu îi iubesc pe idealiști. (respiră adânc, gâjâit) Oare așa este? Așa este, desigur ! Iată eu îi iubesc, pentru că ei sunt mai poeți. Ce mai, sunt poeți adevărați. Și ei au ținut cu spiritul. Au iubit spiritul, mai presus de ei înșiși... (trist, meditativ) pentru că n-au putut
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
prăpădesc. Vântul ala mă sufla ca pe un fulg. El m-a suflat la Târgu Jiu, de aici la Craiova, și m-a dus ca pe o corabie cu pânze la Paris. Și aici s-a produs marea luminare. (respiră gâjâit) Privirea, raza aia a ajuns până la capăt, și s-a uscat pe sfera Totului până a devenit ea însăși Sferă. De acum eu am știut cât am de spus și ce am de spus. (după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Instinctul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
atâtea popoare s-au sinucis prin mințile de care erau conduse.( sunetul stins al unui bucium se pierde în depărtări) CONSTANTIN BRÂMCUȘI : Cei mai vinovați de destinul lumii sunt conducătorii de popoare. Aceștia sunt marii criminali ai omenirii. (respiră adânc, gâjâit) Cum să spun eu, omul să fie neiertător cu aceia care de începuturile lumii nu-și fac datoria față de om și de progres, și nu și-o vor face mult timp. (are fruntea încruntată, și privirea rece) Sunt puțini cei
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
le vorbea oamenilor despre abținerea de la lăcomie, de la păcatul bețivănelii dar și de la încălcarea decalogului. Asta cu decalogul o învățase pe de rost fiindcă nu știa despre ce este vorba. Cert este că aerul său serafic, paloarea naturală și vorba gâjâită au produs impresie, mai ales că, spusese el în încheiere, pentru toate păcatele, bunul părinte avea puterea să dea dezlegare prin slujbe speciale de mântuire. Foarte ieftine! Nu putem spune că s-a produs o revoluție în comportamentul oamenilor, ba
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]