15 matches
-
mână. Mă sting încet de dorul de ogradă Posacul scrânciob sub un măr domnesc, Sub verdele de iarbă sau zăpadă Își plânge lemnele ce-i putrezesc. Mi-e dor de tihna ce-o purtam cu mine Atunci când vântu-n frunze ascultam, Gâlcevi de păsări slobode și-albine Și ia înflorată ce-o purtam. Miros de roade putrede sub rouă Ce se isca pe ulițele strâmte, Frumosul curcubeu atunci când plouă Și nucile - atârnate-n ramuri frânte. Mi-e dor de fânul cel cosit
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Ciprian_Antoche.html [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
televiziunea. Cameleonul, - când, cu alte fiare,-n cerurile-nalte, între îngeri, va să suie -, poți să-l iei de unde nu e, căci nici sângele de sevă rece, nu i-l știi de-adevă... Kakadu & Papagai Un kakadu și-un papagai se gâlceveau în legătură cu ai și u, cu u și ai, ținând-o într-o-njurătură: măi, pagagu! băi, kakadai! ești gaipaka! ești dupaga! io, gaipudu?! tu, dukapa! aș, dupagai! uș, pakadu! marș, dupadu! șiț, pakapa! zât, gaidudu! huo, dudupa! Nemaiavând
Jan Koneffke by Șerban Foarță [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
apucase un dor de om bătrân de zarvă, de miros de varză murată, tarhon, pătrunjel și mărar, caise, piersici, usturoi, castraveți, de asfaltul veșnic ud, de grătarul care răspândea fum gros de cârnați fripți, de vrăbiile care cuibăreau și se gâlceveau zgomotos sub acoperișul pieței. De cu seară Își pregătise coșul Înalt, din nuiele Împletite: pusese În el, potrivindu-i cu grijă, pepenii galbeni și, ca să-i ferească de zdruncinături și lovituri, presărase printre ei paie de grâu. Degeaba se străduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătrână, S-a sculat de la pământ Și-nălțând spre cer o mână, Ca o cumpănă uscată de fântână.” (Otilia Cazimir, Baba Iarna intră-n sat) „Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc.” „Uite-i, mă, căciula frate, Mare cât o zi de post... Ei, auzi! Vede-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari!” (George Coșbuc, Iarna pe uliță) În poezii, prezența dialogului, a versului scurt dă
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
și orânduiala întru toate precum să cade cinului preoțesc, să păzim Sfânta Biserică cu Sfintele Slujbe, nerămâind nici la o zi nesăvârșită. La băuturi bețive și la adunări de necinste să numai mergem nicicum, cu nimenea să nu ne mai gâlcevim, ci apururea să fim în dragoste, unul asupra altuia cum și asupra maha lagiilor“. Angajamentul poartă semnăturile preoților Barbu și Iane și a diaconului Fotie. În parohie, preotul ocupă un loc esențial, loc recunoscut de credincioși, de puterea ecleziastică, de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
altceva decât pentru farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului: opera, pe care n-o înțeleg în limbajul său cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât la operă, niciodată o familie boierească nu s-ar fi compromis într-o lojă la teatrul românesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că România e grădina Maicii Domnului și că toate sfintele moaște, pe care le avem în fiecare dintre regiunile țării, sînt apărătoare. Socot că sîntem ocrotiți și chiar dacă noi sîntem atît de nebuni, încît să ne învrăjbim și să ne gîlcevim continuu, cei de deasupra noastră se uită cu milă la noi și ne ocrotesc în ciuda tuturor manifestărilor neputinței noastre spirituale. Fiindcă ne gîlcevim și în materie spirituală. Ne gîlcevim în toate materiile. Or, fără ajutorul de Sus nu se poate
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
că sîntem ocrotiți și chiar dacă noi sîntem atît de nebuni, încît să ne învrăjbim și să ne gîlcevim continuu, cei de deasupra noastră se uită cu milă la noi și ne ocrotesc în ciuda tuturor manifestărilor neputinței noastre spirituale. Fiindcă ne gîlcevim și în materie spirituală. Ne gîlcevim în toate materiile. Or, fără ajutorul de Sus nu se poate depăși în zece ani de la Revoluție și, cum am mai spus și eu mereu, Oala lui Papin a făcut să zboare capacul. Aburii
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
sîntem atît de nebuni, încît să ne învrăjbim și să ne gîlcevim continuu, cei de deasupra noastră se uită cu milă la noi și ne ocrotesc în ciuda tuturor manifestărilor neputinței noastre spirituale. Fiindcă ne gîlcevim și în materie spirituală. Ne gîlcevim în toate materiile. Or, fără ajutorul de Sus nu se poate depăși în zece ani de la Revoluție și, cum am mai spus și eu mereu, Oala lui Papin a făcut să zboare capacul. Aburii terorii s-au strîns și atunci
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
stăpânit... Deci dovedindu-se într-acest chip, am... rămas pe Vârnav stolnicul... și pe toată seminție lor din toată legea țărâi, căci și la sfânta pravilă scrie: cine va ținea o moșie 30 de ani și de nu-l va gâlcevi nime într-acei ani... să ție neapărat”. La sfârșit spune vodă: „Pentru aceea li s-au luat și ispisocul din mâna lor, iar călugării de Barnovschii să aibă a-și stăpâni pivnița și dughenili cu loc cu tot pe cum
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de 75 de ani, de cîndu s-au pîrît la Moise vodă...Și cum de n-au stăpînit acel loc moșii sau strămoșii lor, niciodată de atuncea și pînă acmu, ce-au mărturisit dreptu că n-au stăpînit, nici au gîlcevit pe călugări”. N-or fi gâlcevit ei pe călugări? Nu cred. Dar nu s-au gândit să ajungă până la vodă... Vodă însă fiind nesigur pe cele spuse de cele două părți, a trimis pe: „Dumitrașco Cuza biv vel spătar, la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-au pîrît la Moise vodă...Și cum de n-au stăpînit acel loc moșii sau strămoșii lor, niciodată de atuncea și pînă acmu, ce-au mărturisit dreptu că n-au stăpînit, nici au gîlcevit pe călugări”. N-or fi gâlcevit ei pe călugări? Nu cred. Dar nu s-au gândit să ajungă până la vodă... Vodă însă fiind nesigur pe cele spuse de cele două părți, a trimis pe: „Dumitrașco Cuza biv vel spătar, la mahala, ca să întrebe de oameni bătrîni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și tot călugării de la Barnovschi vodă au stăpînit...Și au arsu și tîrgul de cîteva ori într-aceea vremi. Și s-au făcut acele dugheni și pivniți și tot au stăpînit călugării...iar alții nici n-au stăpînit, nici au gîlcevit pre călugări niciodată”. Nu-i drept ca Toader Vârnav să rămână cu ispisocul de la „vălet 7142 (1634)” al lui Moise Movila vodă în brațe, iar vodă să hotărască: „Deci dovedindu-se într-acesta chip, am dat rămas pe Vîrnav stolnicul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
brațe, iar vodă să hotărască: „Deci dovedindu-se într-acesta chip, am dat rămas pe Vîrnav stolnicul...din toată legea a țărîi, căci și la sfînta pravilă scrie: cine va ținea o moșie 30 de ani și nu-l va gîlcevi nime într-acei ani deciia să ție neapărat”. Dacă așa a zis vodă cu divanul, așa rămâne în veci. Mă uit însă la tine, că ești gata să izbucnești și nu știu de ce. Dă-i drumul! Uite unde văd eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu o modestie de erou pornind la război: ― O, doamnă, de mine n-ar fi nici o pagubă! 4 De-abia când soarele se apropia de asfințit, mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră și copiii să caște gura. ― Măi nea Cristache, ia mai lasă tejgheaua! strigă Trifon în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]