259 matches
-
într-o fotografie sau într-un portret sau într-un film sau ca statuie, fie și ca o nălucă, însă nimeni nu-ți poate spune, nefiind tu acolo și atunci, că te-a văzut într-o oglindă." Așa-i oglinda, gîlgîind de-atîtea vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră a risipirilor - ,și totuși, cîte tinere chipuri, atît de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
Balcani, �subconștientul Europei", poezia e ocupație salutară: "Cumplit strigăt/ A scos pe gură Kavafis/ Nici Auschwitz-ul,/ Nici zborul cosmonauților/ n-au gâtuit poezia/ Salvată prin strigăt,/ Ea există, fără a avea un rost./ Precum gâsca aceea de pe zidurile romane, ea gâlgâie în noul veac:/ Vin barbarii!/ Năvălesc barbarii!/ De sus, de jos,/ Dinlăuntru, dinafară,/ Iau cu asalt porțile fragile! (Sârba Igniatovici). Aureola de albine în jurul capului celui care bea din izvorul mânăstirii Graceanița, "cântul de iubire" al "călugărilor, răzeșilor, nobililor, domnilor
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
priceapă, dacă nu la mai multe! Dar, la noi, se întâlnește mai degrabă exemplul opus: al celui care se pricepe la toate, care are opinii ferme despre orice. Și nu e vorba, din păcate, de niște personalități de tip renascentist, gâlgâind aici, în Sud-Estul Europei, ci, hè las!, de niște "autorități" fără fundament: simple suprafețe, fixate pe alte suprafețe, de hârtie sau de sticlă. Trecând acum la cele două noi întrebări, nici că puteai găsi un moment mai bun ca să le
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
a finalității ei în crimă, motivul ușii etc. Dacă altădată Matei Vișniec miza foarte mult pe simbolistica decorului absurd, acum limbajul și personajele sunt mult mai importante, iar moartea pare să-l preocupe pe autor mai mult decât frica. Moartea gâlgâie în toată dramaturgia lui Vișniec - nici cele patru piese de aici nu fac excepție - mai mult, devine ea însăși o formă de existență, nu doar terifiantă, dar și plină de calm și resemnare. Dacă "morții patriei" din Recviem trăiesc în
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
aurie, umplută cu săpun, explodă// și se auzi un pleoscăit și se auzi un schelălăit când manasia/ și primul ceferist își uniră privirile într-o limbă de șarpe./ limba încremeni// țăranul se depărta apropiindu-se de cei doi// îndărăt nadășul gâlgâia// un braț nevăzut îl chema pe câine-n adânc. el își mieuna/ tristețea și, mieunându-și-o, se rotea. printre gunoaie și/ ferigi. valuri de noroi. bidoane de bere și cola săgetau luciul/ ca niște fregate. desenau în torent chipul
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
pe cărbuni aprinși, calcă și tu văpaia trupului! Au luptat aceia cu fiarele, înfrânează și tu mânia, fiara cea sălbatică și neîmblânzită! Au stat aceia nedoborâți în fața unor dureri de nesuferit, biruie și tu gândurile cele păcătoase și rele ce gâlgâie în inima ta! Așa imiți pe mucenici! Acum nu avem de luptat cu sângele și trupul, ci cu începătoriile, cu stăpâniile, cu stăpânitorii întunericului acestui veac, cu duhurile răutății. Foc este pofta trupului, foc nestins și continuu; este câine furios
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
și uneori solemn exaltată". Marele critic a avut o intuiție corectă, deoarece poetul a mers pe drumul astfel caracterizat, nu fără a-și decanta cîteva note particulare din fondul general al înzestrării sale, în măsură a-i adînci profilul. Vitalitatea gîlgîie zgomotos, pînă tîrziu, în versurile sale, la modul expresionist, adică, am zice, în stare pură: "Sînt plin de bogății./ Sînt mercenarul asfințitului de soare roșu de plîns./ Sînt haimanaua norilor căzuți aseară/ în ploi bezmetice peste pămînt" (Darul). Sau: "Atît
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate mare, moale
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
scoteau pe nări flăcări scurte, de redusă eficiență. A consuma puțin și a mult produce rămâne lozinca oricărei economii în suferință, tânjind a se chivernisi atâta măcar cât să fie poftită în spațiosul salon european, acolo unde laptele și mierea gâlgâie prin țevi strict presurizate, bancnotele niciodată îndoite și de o incredibilă prospețime foșnesc cu aceeași muzică din secunda ieșirii de sub teasc, iar fața gunoiului n-o vede nimeni, o dată ce o performantă aparatură o șterge silențios din ambient. Gunoiul de ieri-alaltăieri
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
pe care zgomotul cutiei de conserve îl împiedică să cadă în somn. SĂ CAaaaaaaaaaDĂ îN SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Lucia Negoiță Ajungă zilei Ochii mei mlăștinoși, neuronul ultim al milei stă gata s-abdice, parfumat și fără ajutor samovarul pufăie lent duhul lui gâlgâie peste încăpere salul cu franjuri tresare vals, domnilor, muzica, vals da, febra pe care poeta anca mizumschi o știe prea bine caută meridianul energiei perverse apoi fruntea, fragmentul conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
cap și să-și adune de pe margini, spre mijlocul luminilor șuvițele de sânge, vestitoare ale înecului grabnic. însă pofta de viață, setea de viață a mădularelor tinere, a copacului tânăr care deși doborât de furtună nu fusese răpus, începu să gâlgâie prin toți porii deschiși acum spre scăpare, spre scăparea cărnii. O întorsătură ca de hergheliu, apoi un salt rostogolit, fură deajuns pentru ca acel care fusese înlănțuit în cazul până acum să devină stăpân și într-o fulgerare, călău. Gicu ridică
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe de heruvi în lepre gâlgâie-nviere... omu-i o jivină oarbă - scrisă de pecingini numai crima i se ține - agățată-n gingini... mântuire-analfabetă scurge zoaie-n zare se târăște-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
de casă numărul unu al lui Adrian Năstase, Șerban Mihăilescu, s-a dovedit a fi ofițer sub acoperire. În această calitate, legăturile sale subterane vor fi fost suficient de puternice pentru a asigura un spate puternic personajului în venele căruia gâlgâia un sânge de dictator cum n-am mai avut în ultimul deceniu și jumătate. Dacă punem la socoteală și "know-how"-ul furnizat de celălalt pilon din umbră, fugarul Priboi, avem încă un fragment de explicație pentru ce-a însemnat "marca
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]
-
un soi de potolire; de sete stinsă la timp potrivit. De ce erau albe nu știu, după cum nu știu cine le-a alcătuit culoarea și rostul. Poate tatăl meu știa dar el nu era să-l ??, plecase lăsându-mi doar o durere fierbinte gâlgâind în urna trupului. Fructele negre, mai încet, mai ușor de cules nu mă nchinam decât la nevoie îndată ce le striveam coaja cu dinții cădeam într-un somn ciudat, înțepenit în aceeași poziție din care mă trezeam fără nici un pericol căci
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
are forța să ierte. M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca aici. Urletul neputinței și al iubirii gîlgîie stăpînit în fiecare gest, în fiecare privire, într-un rol de maturitate; la Sanda Toma și Matei Gheorghiu care, deși în scene mici, au găsit cheia de a se face simțiți, cu greutatea experienței lor; la vocea calmă sau învolburată
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
de cînepă. Dar masca ghidușă a căzut: cîmpiile sînt "molestate de carnavale", "ador să călătoresc pe scară, vecinul de colivie/ să-mi sufle în ceafă aburi de moarte/ Sunt zeița pungilor de plastic, a biletelor de tramvai", "în gura florilor gîlgîie motorina". Pan și-a pierdut harul: "ursuz, încîlcit, maniac/ Cum un vrej de dovleac./ Rău la vorbă, nevrotic, poluat./ (...) Oricum s-a ramolit". Lumea e degradată iremediabil și toate lucrurile au căzut în cotidianul strict, sufocant: "în mucegaiul ocru-auriu/ se
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
la adresa unui preot care susținea că Maramureșul a fost „Țara colindelor“ românești 1, maestrul i-a replicat: „M-a uimit această vorba fiindcă eu știam că Țara Colindelor este întreaga țară a noastră. De la un capat la. altul pământul românesc gâlgâie de colinde, unele mai frumoase decât altele. Doar că, avem o iubire mai mare pentru cântecele din aretul nostru, chiar dacă nu ar fi așa frumoase ca unele din alte părți“.2 Zestrea care ne-a lăsat-o etnomuzicologul Cornel Bogariu
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
Sonet XI Shakespeare Pe cât de repede te poti topi în vârstă, pe-atât te ridica-va firea-ți Urmaș de ai, vlăstar cu nădragi sau cu fustă, jucându-se, senin, în curtea-ți. În vene-ți sânge tânăr gâlgâind, spre a măririi și-nverzirii vară, Pădure de copii tu făurind, vei fi tot tânăr și vânjos că prima oară. A fericirii căsnicie, deci, îmbrac-o încălțând înțelepciunea, Învăța frumusețea s-o petreci, în sânul cald, si uită-n veci, genunea
SONETELE SHAKESPEARIENE VĂZUTE DE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381746_a_383075]
-
idolul lui din lumea filmului, despre care - după ce îi face o emoționantă prezentare a marilor creații - scrie că „n-am întâlnit un alt om care să radieze o asemenea forță lăuntrică, doar privindu-l simți cum viața-ți renaște, cum gâlgâie în tine, fără să mai privești, cu sau fără mânie, înapoi...” Și ne redă apoi discuția pasionantă pe care a avut-o cu acest monstru sacru al celei de-a șaptea arte, care i-a făcut cinstea să-l numească
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
ce ajunge să se îmbogățească și chiar să respire prin ea. Autorul urmărește himerele Eladei cu tot freamătul sângelui și al vieții în trup. Melancolie, dar și frenezie vitalistă. Lecturile mitologice și incursiunile istorice nu reușesc să acopere viața ce "gâlgâie nerușinată și luminoasă" în jur. Într-unul dintre cele mai frumoase fragmente ale cărții, Octavian Paler se confesează direct: "Ba da, există ceva și mai important decât o dimineață plină de soare, să nu uit că o voi pierde și
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
și lacrimi de pulbere curg din foștii noștri ochi pe fostele chipuri. Îi răspunde (dacă nu cumva îi și adâncește nemăsurat dezolarea!), o întrebare adresată Divinității, De peste lacrimi: De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi gâlgâia inima-n piept și de-o năpraznică trecere mă istoveam. Cine se află în lume de-a binelea? Cui îi răspunde bolta profundă a norilor încuviințând? De peste lacrimi, de prin memorie viața mea vine, viața mea, viața. CINE SE AFL
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
de milioane de oameni, când cântecele de sirenă ale neocomuniștilor sună din nou atât de atrăgător? Egalitarismul fraudulos propus de comunism e îmbrățișat de toți neisprăviții planetei. Misticismul ideologic ia, sub privirile noastre neputincioase, formele agresive ale resentimentului și urii gâlgâind în valuri. Soarta fostelor țări comuniste s-a jucat, de fapt, prin curajul și demnitatea câtorva oameni. Ei au pus la bătaie totul: energia, curajul și chiar viața. Rolul disidenței est- și central-europene în revenirea la normalitate a părții sovietizate
Chiar: de ce n-am avut un Havel? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7077_a_8402]