13 matches
-
a dăruit în toate zilele anului trecut în neant, atâtea clipe de fericire și bucurii! Eram preocupați doar de ghiftuirea noastră, la anul și...la mulți (cât mai mulți) ani. Iar când a venit și peste noi Anul Nou, în gâlgâieli de șampanie, ne-am drogat și noi cu strălucirea himerelor roz, azvârlite-n hăurile cerului de eternul magician. Așa am petrecut în extaz până târziu în noapte, când am plecat de la dragele noastre gazde, învăluiți în aburii euforici de vise
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420214064.html [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
Universitățile, ci, sprijiniți doar de propriul lor talent, sunt capabili să exprime în doar patru versuri scurte gândurile cele mai ascunse, cu o claritate și trufie care face publicul să-i idolatrizeze. Maniera brutală de a maltrata vocea, emițând extravagante gâlgâieli și triluri, de parcă în asta ar consta eleganța muzicii noastre, anulează orice merit. Cine poate suporta un astfel de bărbat, care transpiră din toți porii, își smulge nasturii de la cămașă, pentru a striga și mai tare? Cine poate rezista clămpănitului
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1368350151.html [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
geană pe geană. Având o proză de puricat stilistic, îmi propusesem s-o finalizez. Durase până târziu. Și-acum?! Mă sculă nevoiașul ăsta! S-a dus cheful de somn, Geraldine! În scurtul răstimp de respiro lăsat macedoneanului furibund, auzii niște gâlgâieli ușurele și-un fluturat din buze, de mai mare minunea. Și-n loc să mă turbeze, cum se-ntâmpla mai mereu când vorbeam cu insul, acum, că adormise la telefon, mă cuprinse un simțământ de duioșie pentru huiduma octogenară, trecut
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468737583.html [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Liviu Ioan Stoiciu Moliftă Batjocorit, tras pe sfoară: înainte de a se mărturisi, când îți spui de trei ori numele în gând și preotul te binecuvântează, cu patrafirul pe cap, cu mici gâlgâieli de râs, cu bărbia în piept, îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
luă în jos, iar Lanark și Rima îl urmară, cățărîndu-se cu mîinile și picioarele pe o scară arcuită din metal, sprijinită de o țeavă neobișnuit de groasă. Mult timp, singurele sunete care se auzeau erau un zumzăit amestecat cu bolboroseli, gîlgîieli și ecourile propriilor pași. Mă doare spatele de la aplecare, zise Rima. — Se vede un perete la depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în micul său alcov fără ușă, aproape de dormitorul lui Khwaja-sara. Vrea să-și facă un plan de evadare, dar n-ar ști de unde să înceapă. Situația pare fără speranță. Spre dimineață, ascultă sforăitul ascuțit al eunucilor, un ritm constant de gâlgâieli și cârâieli care-i zdruncină nervii în timp ce încearcă să se gândească. Unde să se ducă, dacă reușește să scape? Ar trebui să străbată distanțe mari, prin toată țara, fără bani, fără prieteni. Ce garanție ar avea că în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
orice tremurare de fibră, știa legătura prin care acea fibră va duce rezonanța spre alte centre și de acolo la sfânta sfintelor - plămânul - acolo unde totul converge pentru rău și pentru bine. Orice vibrație avea acolo ecouri mici, iar uneori gâlgâieli de ape ce puteau deveni Cataracte. Erau acolo aluviuni și diguri, tot felul de chinuri pe care doctorul le reducea sumar la: - Azi avem în stânga un suflu cam cavernos! Erau, în adevăr, acolo caverne și abisuri, și precipitări de ape
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite frățește cu oamenii străzii, care aveau o bogată colecție de pantofi desperecheați, dislocați în clipa fericirii supreme când îl apucau în timpul gâlgâielilor, pe Dumnezeu de un picior. Dezbaterile divine au dus în cele din urmă la achitarea Fotografului și bețivii din Brăila, fiind majoritatea duși la dezalcoolizare cu forța, s-au hotărât, ca urmare a lipsei de cvorum în parlamentul viciaților, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Am recunoscut acel efort. Când eram de vârsta lui vorbeam și eu la fel, luptându-mă cu ticăloasele de hașuri și cu oclusivele glotale. Chiar și cuvântul glotal îl pronunțam într-o singură silabă cu un fel de înghițitură sau gâlgâială. Spunk încerca să-și stăpânească zburdalnicele finaluri de cuvinte și vocalele lunecoase. Eu vorbesc normal acum. Dar e vorba de zece ani de trudă istovitoare. — N-am fost suficient de bun. N-am fost suficient de bun. Pentru reclama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
PARASCHIV (Cântă, scuipă, cântă, tușește, cântă.) MACABEUS: Ce urât scuipi! Vai, cum se aude că scuipi, cum se aude și cum grohăiești când scuipi... Ce urât se aude, ce urât. Se aude cum îți gâlgâie sângele în gât, vai, ce gâlgâială, ce scârboșenie. Ție chiar nu ți-e silă de tine? Chiar nu-ți vine să verși când te gândești la tine? Cine dracu’ te-a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri, cum respiră prin streșini, cum grinzile se dezmorțesc precum pereții inimii. Cum gângăniile își desfac pânzele prin cotloane, iar țevile se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul, bărbatul își dezghioacă trupul chircit, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la ăia bolnavi, în sufletele cărora clocotește răul. Până când bulbucii ajung la beregată și atunci omul ori lovește, ori se sufocă. În toată duhoarea asta de ciudățenii, înjurătura e ca și cum ai deschide fereastra, să intre aer proaspăt. Ea îți desfundă gâlgâiala din beregată și poți din nou să respiri. Răul e luat pe nepregătite. Cum s-ar zice, înjurătura e terapie. O luptă pentru pace. Și cum e lupta asta ? Cum îi dezarmezi pe ceilalți ? — Provocându-i. La fiecare om încep
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]