18 matches
-
cei “descurcăreți” și gălăgioși o iau înaintea celor mai buni, mai profunzi. Mai cred că Angela Nache face parte din a doua categorie. Acum câțiva ani, am citit prima oara poeziile Angelei Nache, versurile ei păreau să țâșnească cu acea gâlgâire spontană și nestăvilită, proprie celor dăruiți cu talent, poate chiar cu prea mult talent, uluiți ei însăși de darul pe care îl au și neștiind întotdeauna ce să facă cu el, cum sa-l folosească mai bine. Astăzi poezia sa
ANGELA NACHE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_sin_brasovul_literar_si_artistic_angela_nache_.html [Corola-blog/BlogPost/351500_a_352829]
-
care i-am cunoscut în cenaclurile literare din București. Unul a fost Constantin Chioralia care spunea că “poezia trebuie să cânte și să încânte”, iar al doilea, bunul meu prieten, poet și epigramist, - Octav Sargețiu - care spunea: “Poezia este o gâlgâire a inimii”. Aceste definiții le găsesc contopite în versurile doamnei Galina Martea”(G.N.Viforeanu, volum de critici literare “Satul cu scriitori”, secțiunea „Motive clare de bucurie”; și prefața la volumul „Orbul dintre ani”). Pe când Galina Martea, în versuri, ne spune
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
care i-am cunoscut în cenaclurile literare din București. Unul a fost Constantin Chioralia care spunea că “poezia trebuie să cânte și să încânte”, iar al doilea, bunul meu prieten, poet și epigramist, - Octav Sargețiu - care spunea: “Poezia este o gâlgâire a inimii”. Aceste definiții le găsesc contopite în versurile doamnei Galina Martea”(G.N.Viforeanu, volum de critici literare “Satul cu scriitori”, secțiunea „Motive clare de bucurie”; și prefața la volumul „Orbul dintre ani”). Pe când Galina Martea, în versuri, ne spune
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1491277087.html [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
viață,obosit de deșertul de suflete întâlnit îmi propun a intra în pădure.Interesat mă opresc să privesc fascinat regalii arbori seculari.Subit când soarele e sus,chiar la zenit realizez că totuși mi-e răcoare.Mirat aud curgând în gâlgâiri,savant “seva da vida” din radăcini spre înălțimi,învingând gravitația terestră cu forța iubirii,sărutând prin frunze în foșnet duios,cu un gest candid raze solare fierbinți,orbitoare.Mă-ntind urmărind cu interes ce va urma,simțind efectul de saună
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1401285650.html [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]
-
pământul neamului tău. ( convins, trist ) De acolo trebuie să vină, de la pământul îmbibat cu sufletul și sângele strămoșilor. (după câteva clipe ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (țipetele pescărușilor se aud foarte aproape, dureros) La început prea gâlgâia totul în mine. Raza vederii era gâlgâire. Așa cum lumina unei lumânări ar arde prea puternic, și ar topi prea repede biata lumânare. (respiră adânc, geme, ca și cum ar plânge ) Pământul ăla, pământul ăla care e cultură, nu e piatră, ori substanță geologică. (geme) Doamne, când ară plugul pe
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară. E o stare nouă, trăită cu sentimentul dezamăgirii, al eliberării, când elementele gândite sau negândite mai înainte se adună spontan și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. Prima lui carte, culegerea de nuvele Vara cu trei nebuni (1970), urzită într-o formulă pe care, din păcate, nu a stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și de ciudățenii, în care se produc întorsături șocante și explodează înțelesuri neașteptate. Lepădând orice complezență, scrutarea reacțiilor unor copii înrăiți de foame, sub arșița unei veri nemiloase, denotă finețe psihologică (Năframa albastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
sensul din imagini Și dispărea cu tolba plină. Înfățișările prădate Își regândeau alcătuirea Crescând pe ziduri și coloane, Până se vălura de seară, Când hoțul se-ntorcea cu frica Să cerceteze-mputinarea. Însă umblând prin vistieria Reînnoitelor contururi, Prindea s-auda gâlgâirea Din adâncimea arătării, Și se-arunca din nou bezmetic Să-i captureze nentelesul. Dar chiar golita, marea frescă Îi aducea parcă aminte De ce se străduia să uite Când vindea sacii cu vedenii, Și se tinu atunci departe De catedrală părăsita
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
mașina timpului 11. acum locurile noastre dezghiocate "ich und du" locul meu ești tu locul tău sînt eu oh carnea ta albă de nisetru nu vreau să ating bilele de sticlă. doar puțin mișcate pentru a face loc vîlvorii, vîlvătăii, gîlgîirii mirabile globilor oculari ai muzicii 12. irișilor tăi înfloriți, brodați cu țesătură grea de brocart am scris cu mîna mea cu mintea mea poemul acesta am scris cu inima mea acest cuvînt pe care să-l pui acolo în sfeșnicul
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
mînji ce tropăiau în grajdurile de partid”. Arogantul Petru Dumitriu, intrînd în conflict cu „starostele” Mihai Beniuc, refuza să participe la convocările acestuia, punînd întrebarea: „L-ați invitat și pe Porcmălniceanu?”. Pe o asemenea tonalitate, vădind inepuizabile inventivități sarcastice, o gîlgîire a umorii înciudate, scrierea lui Niculae Gheran prilejuiește o lectură savuroasă. De reținut că balanța d-sale lăuntrică nu înclină totuși spre mizantropie, spre nihilism. Însăși sfredelitoarea putere de observație precum și infatigabilul comentariu înflorat de tropi constituie o probă a
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în niște simple brațe. Pe lângă deformare, expresionist este și procedeul acumulărilor monstruoase; Ilina Gregori vorbea despre ,,gâlgâirea de metafore feroce în neprevăzutul lor”, de imaginile ,,parcă bolborosite cu furie de un oracol al nenorocului”. Sorin Alexandrescu disocia ,,serii metaforice-tip: vâscozitatea, bezna, otrava, cariile bântuind lemnul, mișcările inverse în natură” etc. Modul favorit de expresie al poetului
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
fericiri care nu-ți trezesc dorința de-a muri. Când însă universul devine o spumă de irealitate și extaz, și cerul se topește în căldura inimii, de curge azurul pe spațiul ei înnebunit de imensitate - atunci vocile sfârșirii emană din gâlgâirile plinătății. Și fericirea devine tot atât de vastă cât nefericirea. Infinitul trebuie să fie culoarea fiecărei clipe și, fiindcă prin viață nu-l pot onora decât prin crize, ridică-mă, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt și îmbracă-mă în insomnia nesfîrșirii! Avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
hotărâtoare. În sfârșit nu mai putu răbda lumina și stinse lampa. Mai umblă câteva minute prin odaie, dar neliniștea nu-l părăsi. Îmbrăcat cum era, se lungi în pat. Întunericul și tăcerea îl mângâiau. Își auzea bătăile inimii, ca niște gâlgâiri înăbușite. Ca să înșele vremea, se apucă să numere; nu ajunse nici până la zece și pierdu șirul... Trecu așa o veșnicie... Apoi deodată auzi, pe uliță, glasuri... Vru să se ridice, dar imediat se răzgândi și rămase nemișcat... Ar fi trebuit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și moare născând, al spaimei biologice de dispariție, al metamorfozei. Un extraordinar simț al efemerului și al inconsistenței, o pătrunzătoare intuiție a materiei, o trăire viscerală, instinctuală se întrevăd în fluxul continuu de senzații, în furia dezordonată a imaginilor, în gâlgâirea impresiilor primare. Este o poezie grea, zguduitoare până la teroare, de o cumplită acuitate și de o brutalitate a verbului vecină cu cinismul, apăsător de concretă, senzuală, impudică, dezgolind ceea ce fusese mereu îndemnată să acopere și trecând nonșalantă pe lângă ceea ce făcuse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la vedere. Corectura n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
notată ar putea fi marcată prin punct sau prin virgulă, fără ca sensul frazei să aibă de suferit. În general, utilizarea acestui semn de punctuație nu constituie prilejul unor erori de punctuație: Un râs; obrazul Învăpăiat; o piruetă fluturând fustele; altă gâlgâire sonoră de hohot; privirea strecurată cu nevinovată șiretenie pe sub gene (Beldescu, 1995, p. 174); Euforia după ’89 a fost generală; nu s-a mai Întrerupt curentul; caloriferele s-au Încins miraculos; am primit apă caldă nonstop; la PECO Îți dădeau
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
aer voios, idilic. Căutarea singurătății numai e o asceză ci un rafinament. Vânatul, pescuitul sunt prilejuri de a se bucura de cărnurile și formele pe care natura le oferă omului. La crâșmă oamenii vin să se veselească de mirosul și gâlgâirea vinului, iar solitudinea e interpretată ca vârstă de aur și natura ca un izvor de lapte și miere. Eroii plutesc într-o stare de fericire statornică, aducând laude roadelor pământului care nu cer nici o sforțare din partea individului. Naivitatea schilleriană ia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este Mihai Beniuc, înrudit cu O. Goga și Aron Cotruș prin mesianism, spirit de revendicare socială și aer amenințător, idolatru al lui Eminescu, asemeni căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneață nuditate, trecând fără spaime prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]