82 matches
-
nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu un paseism de duzină, ci o înfruptare vegetală, din istoria care s-a făcut pămînt: ,Oamenii Vechi se'ntorceau din milenii/ unul altuia șoptind: - Cine sîntem nu știm,/ pe frunți purtînd cîte o slabă lumină
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
găsit-o eu în folclorul caucazian, la ceceni și la oseți, și care completează psihologia și psihanaliza occidentală... dar degeaba cauți, nu vei găsi nimic pe internet. Legendele astea trebuie încă traduse. A urmat capul meu pe spate, cu un gâlgâit. — Eroul la caucazieni trece cam prin același ciclu de încercări ca și la noi... Adică ne așteptăm să se înfrunte cu ăia și ăia, să-i hăcuiască pe ăia și pe ăia... Numai că, la ei, eroului i se spune
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să se stingă la naștere, dar În următoarea secundă, când electronii au luat-o la goană prin conductoare ca să ducă vestea cea bună la starterul motorului, a devenit zgomot În toată puterea cuvântului, iar tusea hârâită s-a transformat În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și și-a făcut loc cu coatele prin mulțime, dând ghionți bărbaților sau strecurându-se printre șolduri proeminente de cucoane, mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scârțâindă și cu niște nori de praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume pînă tîrziu, umplînd tăcerea nopții cu un rîs ca acesta. Crezi c-o să-mi placi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pământ pe umăr/ și nici nu a apucat să-l arunce/ până ce o limbă roșietică și subțire i-a încolăcit/ mijlocul/ și cu sac cu tot l-a tras înapoi,/ iar ușa s-a închis în urmă cu un scurt gâlgâit”. Reprezentări izomorfice ale grotei, încorporând valențe terifice, apar în partea a doua a poemului „Mișcarea fără inimă a imaginii”. Aici e figurat un univers moloh, triumfător în determinații ale organicului devorator. „Poemul care nu poate fi înțeles” „Poemul care nu
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
mă strecor prin pîcla alburie/ mirosind a drojdie, întinsă între martir și erou,/ iar inima se sfîșie în cutia pieptului prinsă între tot felul de tremuriciuri/ ca un pîntece femeiesc la senină vreme de pubertate/ și nu mai aud decît gîlgîitul de conductă spartă al gurii mele/ și grumazul cum flutură în urmă ca o mînecă goală/ pe cînd la capătul ei capul mi se lățește asemeni unei palme/ pocnind pe luciul unei pietre.”. Este prima secvență din Izgonirea din poezie
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
sonoră, o zbatere constantă și lipsită de vreo legătură directă cu starea sufletească. Pur și simplu Ion Ianoși așa vorbea, schimbînd mereu diapazonul gutural al sunetelor scoase, cînd urcînd sau coborînd tonul, cînd încrețindu-și valurile sunetului pînă la un gîlgîit trepidat și foșnitor, cînd netezindu-și țîșnirea vocală pînă la emiterea unor sunete plane și drepte. De aceea, în mod paradoxal, Ion Ianoși părea un fel de un savant sfios și retras în a cărui fire timiditatea nu cred să
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
dansul norilor pe cerul senin al primăverii cu temperaturi negative din Europa? Cântau cu corpurile o romanță de inimă albastră? Sau “Un albastru infinit” al Angelei Similea? Ori poate chiar “Albastru” al trupei Luna Amară? Mimau un buchețel de violete? Gâlgâitul unui lichior de curaçao pe gâtul unei domnișoare? Sau badijonarea cu albastru de metil a unui gât roșu de copil? Ori poate puneau o nuanță de albastru în vopseaua brunetă a unei femei (alta decât cea cu lichiorul de curaçao
Oare ce fac oamenii în albastru? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19168_a_20493]
-
tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea auzi În mod deslușit gâlgâitul finului de apă al Arnului, de-acum aproape secat. Pentru o clipă, avu impresia că demonul amiezii alungase orice formă de viață. Apoi, o ușoară adiere de vânt Îi aduse la ureche sunetul unor glasuri omenești. Era cineva sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în somn pe ramul adus de dorința mea nebună la picioarele tale lăstari eiii, și, ce dacă mereu am crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
lui. Îmbrânci rezemându-se de un frigider cu băuturi răcoritoare aflat lângă șirul de rafturi. Se lipi de geamul frigiderului înalt cât un stat de om și, fără vlagă, se lăsă încet pe vine și mai apoi în șezută, în timp ce gâlgâitul glasului fetei blonde de la intrare îi suna tot mai pronunțat în urechi : „ - Nu încercați un parfum pentru bărbați ?”, ” Întindeți palma”... Cu toate că lumea nu se prea înghesuia să coboare cu liftul în mallul de la subsolul supermarketului, Sinu păru a se hotărî
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, un Sunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de pace Cu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apei Albastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-mi Spăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-a Spălat
RÂUL IORDAN de STELLA REEVES în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351811_a_353140]
-
îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, un Sunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de pace Cu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apei Albastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-mi Spăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-a Spălat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
gândit și au îmbătrânitPentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii,Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele seZbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stauJos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, unSunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de paceCu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apeiAlbastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-miSpăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-aSpălat și m-a curățat, pentru mama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
copil? Cum căpeteniile nu răspunseră întrebării, regele îi trase cușma care apropape că îi ajunsese la nas. Valul de păr, scăpat din legătura care îl ținea strâns, se revărsă pe umerii înguști ai copilei. Oroles scoase un sunet asemănător unui gâlgâit: -- Fiica mea? Bristena! -- O micuță arcașă în oastea mea? Ce cauți tu aici, fetițo? -- Tăicuțul nu are nici o vină! Eu... am vrut să fiu cu el și cu frații mei, am vrut să lupt... După aceste cuvinte, copila nu mai
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
flamuri,/ și glasul tuturor vuește de`ntrebare:/ De ce numai prin moarte se învinge moartea?/ Și greutatea pustie a mormântului?/ Și ușa car duce în lumea cea/ plină de chinul luminii și-a duhului? / De ce martirul își rostește ultimul discurs,/ prin gâlgâitul săngelui ce curge?/ De ce al vieții tragic curs,/ Din Niagara morții apale își strange?/ Pentru tot ce-I pe pământ există o`nviere:/ În mugurul tinereții, în tinerețea anilor,/ doar pentru zilele pline de fiere,/ Nu găsim floarea grea de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > OBÂRȘIA DIVINĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Urma seminției ,cu a sa diversitate Respiră azi pe Terra, în gâlgâit de ură. Ne afișăm în lume,o falsă castitate. Răul din noi se zbate,cu tăciuni săi de zgură. Nu-i fericire în lume,purtăm în noi păcatul... Ne risipim puterea,purtăm pe grumaz jugul. Se stinge-ncet speranța, tresaltă
OBÂRȘIA DIVINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371929_a_373258]
-
spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe! E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit ... Citește mai mult Focuri de artificii trase pe străzile orașelor, orchestre pe scenele centrale, dansatori în costume naționale tradiționale, luminile strălucitoare a căror raze descoperă principalele monumente din diversele capitale ale lumii, patinuare aglomerate în care fiecare se simte o
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe!E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit ... XIV. ABORIGENII, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Mai înainte de a fii scris despre continentul Australia, consider a fii de datoria mea să prezint pe cei mai vechi locuitori ai acestui continent care a
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
numai Aiala, cu ochii lucizi, era conștientă că deschisese o rană în cronica familiei... - E o glumă pe cât de reușită, pe atât de excentrică... vorbise tatăl, cu vocea ponderată a omului care degustă o extravaganță. Împrejur o liniște adâncă, numai gâlgâitul coniacului în pahar amintea că în acel apartament a rămas suflare de viață și mișcare. Trei degete de coniac își turnase în pahar, dar sorbise numai o gură. - Amândouă sunteți pline de imaginație... În arhitectură e nevoie de multă... Pe
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
de pe fundul butoiului Tomiței, că până în adânc, la lichidul mult dorit, tâlvul nu mai ajugea. O sticluță, un deț , un țoi legat la gură cu un fir de ață se introducea pe vrana butoiului, se scufunda în lichidul rămas și gâlgâitul slobozirii aerului din el îi confirma umplerea . Cu ce plăcere se auzea umplerea țoiului! Lichidul din butoi era o țuică îmbătrânită de timp, amestecată cu reziduurile depuse pe pereții butoiului, dar care nu deranjau pe cel care o sorbea cu
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe! E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit continuu!!! Companiile franceze -specializate în organizări de petreceri, a celor dornici să-și sărbătorească începutul de AN NOU, în mod original, pun la dispoziția populației - a celor dornici de petreceri, autobuze cu care acești petrecăreți, pot să-și petreacă noaptea
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]