87 matches
-
flamuri,/ și glasul tuturor vuește de`ntrebare:/ De ce numai prin moarte se învinge moartea?/ Și greutatea pustie a mormântului?/ Și ușa car duce în lumea cea/ plină de chinul luminii și-a duhului? / De ce martirul își rostește ultimul discurs,/ prin gâlgâitul săngelui ce curge?/ De ce al vieții tragic curs,/ Din Niagara morții apale își strange?/ Pentru tot ce-I pe pământ există o`nviere:/ În mugurul tinereții, în tinerețea anilor,/ doar pentru zilele pline de fiere,/ Nu găsim floarea grea de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de pe fundul butoiului Tomiței, că până în adânc, la lichidul mult dorit, tâlvul nu mai ajugea. O sticluță, un deț , un țoi legat la gură cu un fir de ață se introducea pe vrana butoiului, se scufunda în lichidul rămas și gâlgâitul slobozirii aerului din el îi confirma umplerea . Cu ce plăcere se auzea umplerea țoiului! Lichidul din butoi era o țuică îmbătrânită de timp, amestecată cu reziduurile depuse pe pereții butoiului, dar care nu deranjau pe cel care o sorbea cu
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494597104.html [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
lui. Îmbrânci rezemându-se de un frigider cu băuturi răcoritoare aflat lângă șirul de rafturi. Se lipi de geamul frigiderului înalt cât un stat de om și, fără vlagă, se lăsă încet pe vine și mai apoi în șezută, în timp ce gâlgâitul glasului fetei blonde de la intrare îi suna tot mai pronunțat în urechi : „ - Nu încercați un parfum pentru bărbați ?”, ” Întindeți palma”... Cu toate că lumea nu se prea înghesuia să coboare cu liftul în mallul de la subsolul supermarketului, Sinu păru a se hotărî
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1457083408.html [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe! E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit ... Citește mai mult Focuri de artificii trase pe străzile orașelor, orchestre pe scenele centrale, dansatori în costume naționale tradiționale, luminile strălucitoare a căror raze descoperă principalele monumente din diversele capitale ale lumii, patinuare aglomerate în care fiecare se simte o
PAUL LEIBOVICI by http://confluente.ro/articole/paul_leibovici/canal [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe!E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit ... XIV. ABORIGENII, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Mai înainte de a fii scris despre continentul Australia, consider a fii de datoria mea să prezint pe cei mai vechi locuitori ai acestui continent care a
PAUL LEIBOVICI by http://confluente.ro/articole/paul_leibovici/canal [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe! E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit continuu!!! Companiile franceze -specializate în organizări de petreceri, a celor dornici să-și sărbătorească începutul de AN NOU, în mod original, pun la dispoziția populației - a celor dornici de petreceri, autobuze cu care acești petrecăreți, pot să-și petreacă noaptea
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_leibovici_1481792513.html [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
copil? Cum căpeteniile nu răspunseră întrebării, regele îi trase cușma care apropape că îi ajunsese la nas. Valul de păr, scăpat din legătura care îl ținea strâns, se revărsă pe umerii înguști ai copilei. Oroles scoase un sunet asemănător unui gâlgâit: -- Fiica mea? Bristena! -- O micuță arcașă în oastea mea? Ce cauți tu aici, fetițo? -- Tăicuțul nu are nici o vină! Eu... am vrut să fiu cu el și cu frații mei, am vrut să lupt... După aceste cuvinte, copila nu mai
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1426736853.html [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
numai Aiala, cu ochii lucizi, era conștientă că deschisese o rană în cronica familiei... - E o glumă pe cât de reușită, pe atât de excentrică... vorbise tatăl, cu vocea ponderată a omului care degustă o extravaganță. Împrejur o liniște adâncă, numai gâlgâitul coniacului în pahar amintea că în acel apartament a rămas suflare de viață și mișcare. Trei degete de coniac își turnase în pahar, dar sorbise numai o gură. - Amândouă sunteți pline de imaginație... În arhitectură e nevoie de multă... Pe
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, un Sunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de pace Cu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apei Albastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-mi Spăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-a Spălat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/stella_reeves/canal [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
gândit și au îmbătrânitPentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii,Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele seZbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stauJos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, unSunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de paceCu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apeiAlbastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-miSpăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-aSpălat și m-a curățat, pentru mama
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/stella_reeves/canal [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > OBÂRȘIA DIVINĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Urma seminției ,cu a sa diversitate Respiră azi pe Terra, în gâlgâit de ură. Ne afișăm în lume,o falsă castitate. Răul din noi se zbate,cu tăciuni săi de zgură. Nu-i fericire în lume,purtăm în noi păcatul... Ne risipim puterea,purtăm pe grumaz jugul. Se stinge-ncet speranța, tresaltă
OBÂRȘIA DIVINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1417732325.html [Corola-blog/BlogPost/371929_a_373258]
-
îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit, un Sunet plăcut cunoscut și liniștit calm, plin de pace Cu frică deschid ochii, răcoare la picioare, sărutul apei Albastre, verzui, îngenunchez cu mâini tremurânde î-mi Spăl fața și ochii apa ajunge până la gât, râul Iordan m-a Spălat
RÂUL IORDAN de STELLA REEVES în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Raul_iordan_stella_reeves_1353339547.html [Corola-blog/BlogPost/351811_a_353140]
-
în somn pe ramul adus de dorința mea nebună la picioarele tale lăstari eiii, și, ce dacă mereu am crezut că în curtea mea va fi sărbătoare? atârnam ghirlande în colțuri ca sărutul să nu se rănească îi mai aud gâlgâitul acum peste granitul ceruit cu atâta migală viața a căptușit flori de piersici prin pețiolul căruia se mai chinuie să treacă un cerb morți care mă trag în iarbă amintindu-mi că doar ramul mai e pe post de dădacă
NU TE LAS, CERBULE! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_te_las_cerbule_.html [Corola-blog/BlogPost/364467_a_365796]
-
dansul norilor pe cerul senin al primăverii cu temperaturi negative din Europa? Cântau cu corpurile o romanță de inimă albastră? Sau “Un albastru infinit” al Angelei Similea? Ori poate chiar “Albastru” al trupei Luna Amară? Mimau un buchețel de violete? Gâlgâitul unui lichior de curaçao pe gâtul unei domnișoare? Sau badijonarea cu albastru de metil a unui gât roșu de copil? Ori poate puneau o nuanță de albastru în vopseaua brunetă a unei femei (alta decât cea cu lichiorul de curaçao
Oare ce fac oamenii în albastru? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19168_a_20493]
-
în rai. Tot timpul am avut impresia că Emmanuelle Bercot autoarea lui Tete haute, aici interpretă și Vincent Cassel sunt la acele lecții de actorie când studenții sunt învățați cum se râde pe diferite vocale tonalități, corespunzătoare vocalelor. Altfel sună gâlgâitul dacă apeși pe a și altfel pe o. În cealaltă jumătate, oamnii se ceartă, își scot ochii. Luați cu distracția, femeia nu a băgat de seamă că bărbatul nu este făcut pentru căsnicie, de unde surpriza fugii de acasă. Evident, de
Cannes 2015. Incestul pe înțelesul tuturor, mai ales al copiilor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102031_a_103323]
-
nebună căutîndu-și bărbatul dus cu dricul, pe ,maidanele galbene ca niște pete de tutun", generalul care ,își clacsona prelung cu pompa biliară/ ce-i atîrna din pîntec, verde, afară,/ patrula nimicită la asalt." O lume trecută, în care se aude gîlgîitul unei lumi mai vechi, nu un paseism de duzină, ci o înfruptare vegetală, din istoria care s-a făcut pămînt: ,Oamenii Vechi se'ntorceau din milenii/ unul altuia șoptind: - Cine sîntem nu știm,/ pe frunți purtînd cîte o slabă lumină
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]
-
amenință, ci ne ocrotește. Nerodul Își Îndreaptă pașii Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face una cu bolborosirea lichidului htonian. Bate cineva la ușă. — Tu ești, Disraeli? — Da, Îmi răspunde necunoscutul, În care cititorii mei Îl vor fi recunoscut pe marele maestru al grupului englez, ajuns de pe-acum pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
țevi, în culori diverse, stratificate (limonadă, ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc. Deschideai robinetul și scăpau câteva picături, după care nu se mai auzea decât un gâlgâit îndepărtat pe țeavă. Agentul termic agoniza. După o săptămână, adunai două-trei lingurițe de nisip din chiuvetă. Oamenii mergeau la vecini sau ieșeau la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a strâns de braț: „Cine naiba sunt ăștia?“ Am ridicat din umeri. Vocile se suprapuneau enervant, parcă încăperea avea ecou într-o parte, iar într-alta nu. Era imposibil să distingi cuvintele sau frazele, doar durata lor și intensitatea: un gâlgâit continuu, ascuțit, ca într-o heterodină. Nici fețele nu se vedeau, costumele pivotau în jurul mesei; din când în când, câte unul dezlipea un braț din agrenaj și întindea o foaie sau o carte altui costum, care o alinia pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui de la masă. În jurul lor se aprinseseră făclii. Mai jos, Într-o poiană, licărea un foc la care se pârjoleau, sfârâind, doi mistreți. Peste rumoarea mesenilor și peste cântecul discret al tarafului se auzea râsul sănătos al Măriei Sale, ca un gâlgâit vesel de vin sprințar și primăvăratic. 25 aprilie 1468, muntele Iga, Japonia Cei cincizeci de luptători Ninja se așezară pe genunchi și călcâie, cu spatele drept, privind spre maestrul de lupte. Prin aerul răcoros al zilei de aprilie se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea auzi În mod deslușit gâlgâitul finului de apă al Arnului, de-acum aproape secat. Pentru o clipă, avu impresia că demonul amiezii alungase orice formă de viață. Apoi, o ușoară adiere de vânt Îi aduse la ureche sunetul unor glasuri omenești. Era cineva sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a stat mult, și am avut impresia că nu voia să-și petreacă serile în același loc unde eram și eu. Sau poate l-a deranjat ce-a făcut Dingbat în acea seară. Recitările și parodiile răgușite ale lui Dingbat, gâlgâitul de curcan și chirăielile lui obscene care făceau fetele să țipe de plăcere. Vreo câteva luni eu și Dingbat am fost amici la toartă. La petreceri mă prosteam pe lângă el, facând pe caraghiosul, mâna lui dreaptă; sau îmbrățișam fete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceva, omul ăsta. Avea o anume noblețe a sufletului și era un om bun din anumite puncte de vedere misterioase. Însă ce mai amestec zăcea în el! Între timp barca hoinărea prin junghiurile sticloase de lumină și se îneca cu gâlgâit cu băutura aceea abruptă. Și apoi a trebuit să mă gândesc de câte ori, crezând că am dreptate, s-a dovedit de fapt că greșisem. Greșisem o dată. Greșisem de două ori. De trei ori. Și câtă vreme aveam să am de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume pînă tîrziu, umplînd tăcerea nopții cu un rîs ca acesta. Crezi c-o să-mi placi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când În când, mai ales când auzea așa, un fel de horcăit. Nici nu-i trecea prin cap că era bolborositul damigenei și gâlgâitul Însetatelor noastre gâtleje. După un timp, Însă, vinul băut nu ne-a mai Îngăduit tăcerea. Eu am Început cu vorba că, fiind suferind, băutura mă ataca cel mai repede. „Tovarășu’ Director și băi Oaie, trebuie spus, la modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]