129 matches
-
poezie, proză, teologie, filosofie, artă, publicistică, fiind unul din cei mai prolifici autori interbelici. Scriitor cu înclinații sămănătoriste, exprimând legile nescrise ale satului în care s-a născut, Nichifor Crainic trece ulterior spre un alt nivel al înțelepciunii culturale prin gândirism, realizând o măreață unire dintre românismul sămănătorist și spiritul legii gândiriste, pornind de la zămislire la împlinire, de la gând la faptă, realizând o pătrundere în tainele profunde ale culturii românești cum numai el singur a știut-o. Prin înzestrarea lui specială
UN VOLUM DE ŢINUTĂ DESPRE VIAŢA ŞI OPERA LUI NICHIFOR CRAINIC de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1408353406.html [Corola-blog/BlogPost/349428_a_350757]
-
culturale; pentru ca, după luna august anul 1944, să cunoască exilul intern și represiunea prelungită a unor mult prea lungi ani de închisoare, prelungiți într-o ostracizare definitivă din circuitul publicistic și cultural. Iar atunci când s-a scris despre el și „gândirism” în România comunistă (D. Micu, 1975, sau Z. Ornea, 1980, dar și anul 1996), s-a făcut într-un ton de contestare și vehemență demascatoare („reacționar”, „antiprogresist”, „mistic”, „fascist”, „retrograd”), departe de rigorile obiectivității. Așa se face că „demascările”, ignorările
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
cu poezii și ulterior cu eseuri programatice - „Iisus în țara mea” (1923), „Parsifal” (1924) sau „Între Apollo și Iisus” - impunându-se în câțiva ani drept teoreticianul acestui curent literar și de opinie din cultura română interbelică cunoscut sub numele de „gândirism”. În această revistă, a cărei redacție s-a mutat la sfârșitul lunii decembrie anul 1922 la București, s-au afirmat scriitorii: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Mihai Călinescu, dar și criticii literari: Tudor Vianu, Ovidiu Papadima, Vasile
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
Crainic impunând primul curs de mistică ortodoxă de la facultățile de teologie ortodoxă - o prioritate românească în școlile superioare de teologie din spațiul panortodox. În același timp, Nichifor Crainic, devenit directorul Gândirii, precizează termenii opțiunii culturale, literare și politice tradiționaliste proprii „gândirismului” în eseuri programatice, cum au fost: „A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledează
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
române, adoptat spiritual de Ardeal, Nichifor Crainic intră solemn în Academie flancat de doi ardeleni: Octavian Goga și Lucian Blaga. Cu o operă poetică dominată de bipolaritatea pământ-cer (Darurile pământului - Țara de dincolo de veac), teologul-scriitor Crainic a depășit sămănătorismul prin gândirism, adăugând „pământului românesc” „cerul spiritualității răsăritene”. În jurul Gândirii îndrumate de el s-a dezvoltat o impresionantă creație literară tradiționalistă (poezie, eseu), atât de inspirație strict ortodoxă, „pe ogașele dogmaticii” creștine, cât și de sensibilitate general metafizică, liberă față de motivele creștine
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
Călinescu, Mircea Eliade, în critică și eseul filosofic, și toți acești scriitori sunt autohtoni prin inspirație, dar foarte moderni în expresie, de vreme ce Blaga scrie sub influență expresionistă, Pillat, sub cea simbolistă, iar Voiculescu sub forma lui Valery. Prin urmare, între gândirism ca doctrină și literatura publicată în revistă, există o diferență consistentă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
TRADIȚIONALISMUL, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/traditionalismul-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339581_a_340910]
-
culturale; pentru ca, după luna august anul 1944, să cunoască exilul intern și represiunea prelungită a unor mult prea lungi ani de închisoare, prelungiți într-o ostracizare definitivă din circuitul publicistic și cultural. Iar atunci când s-a scris despre el și „gândirism” în România comunistă (D. Micu, 1975, sau Z. Ornea, 1980, dar și anul 1996), s-a făcut într-un ton de contestare și vehemență demascatoare („reacționar”, „antiprogresist”, „mistic”, „fascist”, „retrograd”), departe de rigorile obiectivității. Așa se face că „demascările”, ignorările
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
cu poezii și ulterior cu eseuri programatice - „Iisus în țara mea” (1923), „Parsifal” (1924) sau „Între Apollo și Iisus” - impunându-se în câțiva ani drept teoreticianul acestui curent literar și de opinie din cultura română interbelică cunoscut sub numele de „gândirism”. În această revistă, a cărei redacție s-a mutat la sfârșitul lunii decembrie anul 1922 la București, s-au afirmat scriitorii: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Mihai Călinescu, dar și criticii literari: Tudor Vianu, Ovidiu Papadima, Vasile
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Crainic impunând primul curs de mistică ortodoxă de la facultățile de teologie ortodoxă - o prioritate românească în școlile superioare de teologie din spațiul panortodox. În același timp, Nichifor Crainic, devenit directorul Gândirii, precizează termenii opțiunii culturale, literare și politice tradiționaliste proprii „gândirismului” în eseuri programatice, cum au fost: „A doua neatârnare”, din anul 1926, sau „Sensul tradiției”, din anul 1929. În contra imitației culturii occidentale și modernismului susținut de Eugen Lovinescu (în faimoasa sa Istorie a civilizației române moderne, 1924-1925), Nichifor Crainic pledează
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
române, adoptat spiritual de Ardeal, Nichifor Crainic intră solemn în Academie flancat de doi ardeleni: Octavian Goga și Lucian Blaga. Cu o operă poetică dominată de bipolaritatea pământ-cer (Darurile pământului - Țara de dincolo de veac), teologul-scriitor Crainic a depășit sămănătorismul prin gândirism, adăugând „pământului românesc” „cerul spiritualității răsăritene”. În jurul Gândirii îndrumate de el s-a dezvoltat o impresionantă creație literară tradiționalistă (poezie, eseu), atât de inspirație strict ortodoxă, „pe ogașele dogmaticii” creștine, cât și de sensibilitate general metafizică, liberă față de motivele creștine
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA by http://confluente.ro/stelian_gombos_1492666048.html [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
Călinescu, Mircea Eliade, în critică și eseul filosofic, și toți acești scriitori sunt autohtoni prin inspirație, dar foarte moderni în expresie, de vreme ce Blaga scrie sub influență expresionistă, Pillat, sub cea simbolistă, iar Voiculescu sub forma lui Valery. Prin urmare, între gândirism ca doctrină și literatura publicată în revistă, există o diferență consistentă. Eugen Lovinescu și modernismul Ex Occidente lux Revista și cenaclul „Sburătorul” și-au propus promovarea noilor talente, după cum se poate lesne deduce din articolul Celor ce vin (1919) de
Prof. Livia Pigulea. Studiu: Tradiționalismul și modernismul în literatura română by http://revistaderecenzii.ro/prof-livia-pigulea-studiu-traditionalismul-si-modernismul-in-literatura-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339549_a_340878]
-
pasionat de literatura română. Revelatoare sunt în acest sens observațiile si sugestiile pe care le consemnează în cele două epistole, inedite, trimise istoricului si criticului literar Dumitru Micu (n. 1928) cu prilejul publicării cărților - Tudor Arghezi(1972) si „Gândirea"si gândirismul (1975). Cele două scrisori mpresionează, ca de altfel întreaga sa literatură epistolară, prin tonul afabil, delicatețea rostirii si pertinența nuanțărilor si, uneori, a retusurilor pe care, fără ezitare, le propune si susține. Cunoasterea temeinică a operelor, a climatului în care
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
Volumul 1]. [București], Editura Cartea Românească, [1971], p. 145-179. 5. Alexandru George - Marele Alpha. [București], Editura Cartea Românească, [1970], 197 pagini. 6. Pompiliu Constantinescu - Tudor Arghezi. București, Fundația pentru Literatură și Artă, 1940, 249 pagini. 7. Dumitru Micu - „Gândirea" și gândirismul. București, Editura Minerva, 1975, 1043 pagini. 8. Vasile Voiculescu - Confesiunea unui scriitor și medic în Gândirea, 14, nr. 8, octombrie 1935, p. 400-405. 9. Vasile Voiculescu - [Clepsidra] inclus în Poezii. Antologie și prefață de Aurel Rău. Text stabilit de I.
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
și 1930, deoarece în această specie s-au conservat mituri fundamentale dacoromânești: în «Meșterul Manole» - mitul jertfei zidirii și în «Miorița» / «Pe-o Gură de Rai» - "mitul mioritic", ori, mai exact spus, mitul armonizării părții în sacrul întreg cosmic etc. „Gândirismul“ baladesc al lui Radu Gyr. Exploatarea resurselor eposului eroic de către Radu Gyr își relevă prima rodire în volumul "Plânge Strâmbă-Lemne", din 1927: După cum anunță titlul - subliniază Ov. S. Crohmălniceanu - sunt puse să vorbească aici personajele basmelor noastre; ne întrețin pe
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
a metamorfozat filosofia într-o anexă a discursului politic. Dumitru Micu, o altă victimă lucrată de bisturiul lucid al criticului de la Paris, este înrămat în anchiloza marxist-leninistă, servită cu devoțiune și argumentată în lucrarea sa, impresionantă ca dimensiuni, Gîndirea și gîndirismul. Prin cele cîteva zeci de citate zdrobitoare, este devoalată întreaga ideologie comunistă și antiortodoxismul lui Dumitru Micu. Cum, înțelept, spune Virgil Ierunca: "Ideologia trece, citatele rămîn". În doar cîteva cuvinte desființează pe notorii colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de eseuri despre mari scriitori contemporani: Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre vârstele interioare (1965), Lirica lui Lucian Blaga (1967), G. Călinescu. Între Apollo și Dionysos (1979) ș.a. Cumva în continuarea demersului din Început de secol se află „Gândirea” și gândirismul (1975), studiu care impresionează nu atât prin dimensiuni, cât prin acuratețea cercetării. E o minuțioasă prezentare a ideologiei gândiriste, urmărită diacronic, pe etape, plasată în contextul epocii, confruntată cu reacțiile pe care le-a determinat, dar este totodată o laborioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
decât tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul a poluat și infectat spiritualitatea românească. «Gândirea» a constituit în epocă - în măsura în care n-a rămas un simplu organ al gândirismului - unul dintre focarele culturii românești”. Între 1984 și 1988, criticul dă o lucrare ambițioasă, în patru volume care, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
tradiționalismului, favorabil unui „autohtonism deschis, receptiv, asimilator”, M. nu simpatizează cu ideologia gândiristă, dar apreciază uneori superlativ creațiile scriitorilor gândiriști. Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul a poluat și infectat spiritualitatea românească. «Gândirea» a constituit în epocă - în măsura în care n-a rămas un simplu organ al gândirismului - unul dintre focarele culturii românești”. Între 1984 și 1988, criticul dă o lucrare ambițioasă, în patru volume care, deși au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Concluzia lui, judicioasă, este că acestea nu s-au conformat, de fapt, ideologiei gândiriste militante: „«Gândirea» trebuie disociată de «gândirism». Gândirismul a poluat și infectat spiritualitatea românească. «Gândirea» a constituit în epocă - în măsura în care n-a rămas un simplu organ al gândirismului - unul dintre focarele culturii românești”. Între 1984 și 1988, criticul dă o lucrare ambițioasă, în patru volume care, deși au titluri diferite - Modernismul românesc, I-II, Limbaje moderne în poezia românească de azi, Limbaje lirice contemporane -, participă la un proiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
prin 1955 cu lucrări monografice și de sinteză care au jucat un indeniabil rol ideologic în momentul apariției. Ele au luat în discuție romanul românesc din acel moment, opera lui Mihail Sadoveanu, Maria Banuș, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, curentele (poporanismul, gândirismul), panorama ,,începutului de secol” etc. O parte din cronici, comentarii, eseuri [...] au rămas în pagina de revistă, abandonate cu premeditare. Căci condiția ingrată a cronicarului implică mai mult suferința străbaterii cu egală atenție a scrierilor ,,menite să rămână” alături de ,,producțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
lui Lucian Blaga, București, 1970; Început de secol. 1900-1916, București, 1970; Tudor Arghezi, București, 1972; Fragmente automitologice, București, 1974; Periplu, București, 1974; Prelegeri de literatură română contemporană. Autori și opere. 1944-1974 (în colaborare cu Nicolae Manolescu), București, 1974; „Gândirea” și gândirismul, București, 1975; Lecturi și păreri, Cluj-Napoca, 1978; G. Călinescu. Între Apollo și Dionysos, București, 1979; Scriitori, cărți, reviste, București, 1980; Modernismul românesc, I-II, București, 1984-1985; Limbaje moderne în poezia românească de azi, București, 1986; Limbaje lirice contemporane, București, 1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
primind statutul de sacralitate în Biserica Ortodoxă Română. Este de asemenea unul dintre cele mai independente spirite pe care le-a dat națiunea română în secolul al XX-lea: personalitate cu timpurii sensibilități religioase, Teodorescu va fi înițial atras de gândirismul și misticismul ortodox al cercurilor intelectuale prevalente în epocă, dar va respinge cu vigoare și curaj excesele acestora în chiar perioada de maxim avânt al mișcărilor fasciste de coloratură mistică instigate de liderii gândiriști. Teodorescu va fi astfel activ în
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
chiar în activitatea ilegalistă a comuniștilor (tipărește un buletin ilegal antifascist). Constantin Jinga amintește de această perioadă din viața poetului în acești termeni: "În România anilor '30, Sandu Tudor devenise o figură absolut insolită: după un divorț chiar violent de gândirism și de extrema dreaptă ajunse la apogeu, face Puterii o opoziție radicală de pe baricadele firavelor, pe atunci, grupări comuniste. Dezaprobă naționalismul fascist, detestă antisemitismul și socoate burghezia în general drept clasa responsabilă pentru decăderea spirituală a omului, pentru erodarea valorilor
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
baricadele firavelor, pe atunci, grupări comuniste. Dezaprobă naționalismul fascist, detestă antisemitismul și socoate burghezia în general drept clasa responsabilă pentru decăderea spirituală a omului, pentru erodarea valorilor și a ierarhiilor tradiționale în folosul obezilor nevrotice ale averii." [...] Se distanțează de gândirism chiar în anii '30, de îndată ce îl percepe ca rezervor pentru ideologia extremei drepte, iar socialismul și comunismul nu-l vor atrage în turbulența lor atunci când ajung la putere. Liber de orice oportunism, Sandu Tudor se desparte de ideologii, în momentul
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
dă Eusebiu Cămilar, iar cu articole politice figurează Mihail Sadoveanu (Biruința soarelui nou), Gală Galaction, Ion Biberi, Henry Wald, Al. Dimitriu-Păușești, Petre Constantinescu-Iași. În V. Ion Frunzetti scrie cronici de artă, Valentin Silvestru cronici teatrale ș.a., Dan Petrașincu face procesul gândirismului. Articole speciale sunt dedicate lui Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihail Sebastian, se iau interviuri lui Mihai Beniuc, Eusebiu Cămilar, Radu Boureanu, Ion Biberi. Mai colaborează Perpessicius, Petru Dumitriu, Paul Georgescu, Emil Manu, Pericle Martinescu, Marin Sârbulescu, Al. A. Philippide, Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290550_a_291879]