40 matches
-
bani. De fiecare dată venind cu gura mare Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare... Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi, Schimbare nu înseamnă... tot voi, în loc de voi. Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură, Nu gângăviți ca voi... și plini de incultură. Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ? De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut, Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie, Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia
E TIMPUL SĂ PLECAŢI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/E_timpul_sa_plecati.html [Corola-blog/BlogPost/348234_a_349563]
-
din dulap. Îi lipsea până și o bluză a soțului ei. Pe el era un semn distinct. Un om cu o greutate deasupra capului. Va chema poliția... Ce a gândit a spus-o cu glas tare. Rony vorbea din ce în ce mai greu, gângăvea... gângăvea! Își făcuse de lucru prin baie. Mama s-a îndreptat spre bagajul lui Rony, pregătit pentru plecare, așezat în mijlocul salonului, mult mai greu ca la sosire! A tras fermoarul. Deasupra se afla cutia cu parfumul mamei, luat din dulap
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1459914134.html [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
dulap. Îi lipsea până și o bluză a soțului ei. Pe el era un semn distinct. Un om cu o greutate deasupra capului. Va chema poliția... Ce a gândit a spus-o cu glas tare. Rony vorbea din ce în ce mai greu, gângăvea... gângăvea! Își făcuse de lucru prin baie. Mama s-a îndreptat spre bagajul lui Rony, pregătit pentru plecare, așezat în mijlocul salonului, mult mai greu ca la sosire! A tras fermoarul. Deasupra se afla cutia cu parfumul mamei, luat din dulap, din
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1459914134.html [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
cu piciorul peste moaște slova timpul rânduiește ceru-l ară și nutrește peștera din bethlehem e lumină și blestem: pace-n duh - vifor în sânge maica de dumnezeu plânge începe război de îngeri vrei nu vrei - pe filă sângeri magii gângăvesc preasfânt pe hristosul din cuvânt zodii scrise fără seamă isihii de foc pe geană lir delir întru nadir se smerește un satir gheața strunei prorocește arde-n ger - povestea crește ning în vii entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_stihuri_si_col_adrian_botez_1388313355.html [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
frică, asupra acestei figuri de om supranatural, o formă de om, necunoscută numeroșilor pictori și sculptori, care au dat forme și figuri la tot felul de zei și eroi. „Iisuse, i-am zis în cele din urmă și limba mea gângăvea..., Iisuse din Nazaret, eu ți-am dat, timp de trei ani de zile, o mare libertate de vorbire și rău nu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unui înțelept, ale unui om învățat. Nu știu dacă tu ai citit Socrate
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1492508189.html [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului se mută dintr-o noapte într-alta ca durerea dintr-un os într-altul curge veninos prin vene înspre târziul din mine gângăvesc ceva dar nu spun nimic renunț la tot și-mi fac socotelile nu datorez nimănui nimic poate lui Dumnezeu datorez o întrebare și atât de aia nu sunt trist deși mi-aș fi dorit să știu cât de mult am
SINGURĂTATEA TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438620073.html [Corola-blog/BlogPost/373993_a_375322]
-
Și acum, asta!”, răspunse Jax, zburîndu-i arma din mînă și încremenindu-l cu raza unui paralizator. „Nu vor mai fi locuri doi bune pentru mine - în sala mașinilor, cu tine pe punte. De aici încolo e jocul meu”. „Ai înnebunit!”, gîngăvi Oțel cu buzele-i paralizate. „Ba sînt în toate mințile, pentru prima dată în viață. Superlarșul a murit, trăiască Superlarșul! E a mea, întreaga galaxie e a mea!”. „Și eu?”. „Aș putea să te ucid, dar ar fi prea ușor
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată lumina se prelinge cuminte peste albele file-ale sufletului meu îniernat. Leonid IACOB Referință Bibliografică: iarnă atipică / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IARNĂ ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Iarna_atipica_leonid_iacob_1392230436.html [Corola-blog/BlogPost/341931_a_343260]
-
fabrica de zahăr Chitila. a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista "Liga Ortodoxă", condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski afirma despre tânărul poet: "Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
mei înguști, încercând să mă acomodez cu ei. Și ca să le pună capac la toate, mi-a mai dat și cincizeci de dolari. Am făcut eforturi să îl refuz, dar mi s-a împleticit limba în gură. Hai, nu mai gângăvi, mi-a zis. Trebuie să ai și tu un ban în buzunar ca să fii la înălțimea hainelor pe care le porți! Avea o agrafă mare de aur cu care își prinsese banii și toate bancnotele erau noi. Acu’ hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și care readuce prin intervale un ciclu al imaginarului la punctul lui de pornire, pentru un nou tur de maturitate. "Marele an" stoic, "Ricorso", "Eterna Reîntoarcere". Pe scurt, trei istorii într-una: cea care plânge, cea care râde, cea care gângăvește. Fluviul, miracolul, bucla. Care ar trebui privilegiată? Depinde de dispoziție, de epocă, dar și de meserie. Filosofii arată o preferință destul de clară pentru istoria care plânge. Căci anunțarea faptului că ne îndreptăm spre mai rău nu e niciodată lipsită de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și încercări literare ale lui Gala Galaction. Ion Theo (Tudor Arghezi) intră în literatură la 30 iulie 1896, cu poezia Tatălui meu. Încă de acum Macedonski vedea în el un deschizător de drum: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes cu toată tehnica veche a versificației, cu toate banalitățile de imagini și de idei ce multă vreme au fost socotite, la noi și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu era "prostimea" aiasta cinstite postelnice -, n-ar fi fost nici Podul, nici Lipnicul, nici Baia... nici Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt "sarea pământului", așa să știi boier Alexa! "Sarea pământului"! Iertare, Măria ta! gângăvește Alexa speriat. Dau! N-am spus că nu dau! Cei mai buni, cei mai viteji au mușcat pământul! se dezlănțuie Ștefan. Și noi... noi ne târguim ca-n oborul de vite! De nu vrei nu da! De nu vreți nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scuipe, să-l bată prostimea cu scârnă și alte batjocuri. Să fie învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. "Cine-o face ca mine, ca mine o să pățească!" Tăutu se foiește de pe un picior pe altul, tușește încetișor și gângăvește cu glas plângător: Milostivește-te, Doamne, nu... nu s-ar putea numai mădularul cel scârbavnic? Măi Tăutule! De ce nu te-ai făcut tu popă? Milă? Pentru cine? Pentru ticăloși? Fac umbră pământului numai pentru rele. Îngăduința față de ticăloșie te face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măriei sale. A... a căzut... Mangopul, bolborosește el. Mangopul? bâiguie Ștefan și se lasă moale într-un jilț. Și Alexandru?! întreabă Țamblac speriat. Bârsan, pe ocolite, povestește: Galioanele turcești au venit... Și Alexandru?! repetă Ștefan întrebarea. A... a căzut... și principele, gângăvește el cu glas stins. L-au tăiat... L-au tăiat?! îngână Țamblac sprijinindu-se de spătarul jilțului. Și... și moldovenii mei?! strigă Ștefan. Tăiați! Toți trei sute?!... Toți! Ștefan tace. Țamblac tace. Bârsan tușește, își drege glasul și povestește: De hramul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-și găsească pricină cu strigoiul mortului. Alexa îl consolează: Răbdărică, boier Cupcici, răbdărică... Până ți se tămăduiește pielița curului, o să ți se plinească și blăstămu', spune el și cu latul palmei își taie în scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puternice pe drumul ce vine dinspre Gârceni și Dumbrăveni, căruia localnicii îi spun „drumul de la Dealul Crucii”. Casa noastră fiind cu fața spre acel deal, era luminată de se puteau număra și furnicile de pe prispă. „Da, iștia sunt musafirii nepoftiți”, gângăvi tata iar mama se gândea dacă nu intră în noaptea asta și în sat. Dar coloanele militare au intrat numai până la răscrucea drumului ce vine dinspre Trohan, la plopul cel bătrân din fața școlii. Săndel își amintește de dimineața zilei de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
luptei și gravității ceasului de încordare națională, luciditatea pe care adevăratele mari națiuni o au în momentele de real pericol! Da, în acei ani, în acele decenii, am luptat - ca și la revoluție, dar altfel! -, atunci am învins, orice ar gângăvi și bâlbâi noii oportuniști, noii carieriști, dovadă stau acele opere, acei Oameni, acea solidaritate cu publicul, cu câteva generații la rând! Dar va trebui să vină o altă generație care să regăsească calmul și obiectivitatea să constate aceste lucruri, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe un lanț de chei, supraveghea umplerea paharelor. La fiecare fel ni se servea câte un vin potrivit, În timp ce chelnerii ceilalți, acționând ca niște jongleuri, Înlocuiau farfuriile și argintăria. Ravelstein arborase tot timpul o mină de fericire nebună, râzând și gângăvind, așa cum făcea Întotdeauna când trona asupra banilor - și Începând fiecare propoziție din frazele lui lungi cu „Tțțț‑ah, tțțț‑ah, tțțț‑ah asta‑i cea mai rafinată bucătărie din Întreaga Europă. Tțțț‑ah, tțțț‑ah, Chick e un mare sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-vă! “; cu subtitlul „Sfântul e un om simpatic“ - „L-am privit pe Petrache Lupu de aproape. E încălțat în opinci, poartă o cămașă cusută cu floricele, un brâu negru și o pălărie neagră[...] E puțin cam «tare de urechi» și gângăvește. Dar avea o putere magică: e deajuns un semn cu mâna de acolo de sus și toată lumea îngenunche. „Am fost la Maglavit. Ne-am convins de cele ce am auzit, am stat de vorbă cu ciobanul Petrache Lupu[...] Am fost
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
anii '60-'70, în România, în Basarabia era văzut în continuare ca un delict penal, exact ca în timpurile proletcultismului. Erai suspectat dacă foloseai prea multe cuvinte "românești" (recte: neologisme), dacă rosteai vocalele cu prea multă dezinvoltură, dacă nu te gângăveai, dacă te exprimai coerent. Mă întreb mereu dacă în aceleași condiții, în perioada sovietică, noi, tinerii de azi, am fi avut un comportament mai onorabil. Tocmai de aceea, trădările în condiții de libertate nu mai au nici o scuză, căci nu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]