139 matches
-
Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare și cel care scrie acolo sortit e pe veci să aleagă între răfuială și alibi Delfica o fărîmițare bolnăvicioasă
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
să știi că n-o să mă las mai prejos nici di dată aciasta. Mai am di înfășurat 180 di sarmali, da’ după ce li termin, o să sun la Walt Disney și o să li dau vocia mea, pe-a lui Știefan și gânguritul Violeții, pentru următoarili 100 de deseni animați pi cari li vor faci ei. Nu le cier nici un ban pentru vocili noastri, doar 2 milioani di euro pentru vocia Violeții și o să vezi c-o să accepți imiediat. Vai di capul tău
Andreea Marin către Mihaela Rădulescu: O sî ti oftici, mîţî mediocrî ci eşti! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21203_a_22528]
-
să urcăm în turla dreaptă. Afară e un soare cu dinți, vântul rece suflă în rafale printre arcadele laterale și noi urcăm prin coridoare strâmte, depășim locul probabil al orgii, mergem mai departe, ne săltăm pe scărițe de lemn în gânguritul cohortelor de porumbei ce-și au aici cuiburile, cu scopul de a ajunge să vedem cele două clopote vechi, numite după perechea imperială canonizată de catolici - Heinrich al II-lea și soața sa Kunigunde. Ajungem la primul nivel. Aici, tronează
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
Mă tem ca, în coconul caldei șube/ A morții, să nu uit claxon de dube// Cu condamnați, și zăngănit metalic,/ Sau urletul băbuței, animalic.// Ci fie ca din ochi de bronz de preț/ Să-mi lăcrimeze neaua la dezgheț,// în gîngurit de porumbei de ocnă,/ Cînd nave trec pe-o Nevă nemaibocnă." Din cînd în cînd se oprea speriată: "Nu, nu pot să continui, n-are nici un rost, tu vii dintr-o societate de ființe umane, pe cînd noi aici suntem
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
moarte. Mama, ne modelează sufletul în cele mai diferite forme. Mama, nu ne lasă să ne aplecăm după voia vântului ori a furtunii. Mama, ne ține aproape; ne sprijină, ne îngrijește cu atenție să avem roadele cele mai bune. Primul gângurit al unui prunc, este mama. Atunci când crește mai mare și se află în primejdie, pe mama o strigă. Când este la școală și vrea să-și arate notele ori premiile, la mamă vine ! Când vrea să pășească în viață, când
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului PĂPUȘA VIE Păpușă mică, păpușă vie, Frumoasa minunăție, De ea a început să știe. Se bucură, știe să râdă, Trăiește-ntr-o lume ludă. E curioasă, dulce, luminată, Când vrea, se face supărată. Din gângurit, din mârâit, Ușor a trecut la vorbit. A spus “mama”, vrea o soră, A zis “papa” acum o oră. Își mișcă și mâini și picioare, De zici că are aripioare. La oglindă când e arătată, Își face privirea roată. Știe
PĂPUŞA VIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378238_a_379567]
-
porcoase pe care engleza ni le pune la dispoziție pentru astfel de discuții, ție nu? În orice caz, asta nu are nici o relevanță, deoarece Carol nu se considera mascul. Oricum, apartenența ei la gen nu fusese niciodată foarte clar marcată. Gânguritul o lăsa rece, dovadă tentativele eșuate ale lui Dan de a o sensibiliza. Carol știa foarte bine că a avea penis nu înseamnă a fi bărbat, dar, în același timp, faptul că îl avea o elibera oarecum de povara celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de firmă, Elvila, pe care o ‹‹ ‹ ‹ cucerește după multe peripeții, și ele concepute astfel încât să ne stoarcă lacrimi din ochi. După ce formează, în sfârșit, o familie, îndrăgostiții ne sunt prezentați ca doi porumbei care stau toată ziua cioc în cioc. Gânguritul lor sună, din nefericire, fals: „— Ce-ți inspiră imnul beethovenian al bucuriei? m-a întrebat soția mea într una din seri. — Să-ți spun ce simt cu adevărat? Ei bine! Află că ori de câte ori ascult acest imn, un îndemn lăuntric de-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar odaia se subțiază peste întunecimile lipsite de speranță, ajung la pat, cu picioare prudente, ca să nu mă lovesc de vreun colț de mobilă, și culcân-du-mă lângă tine spătarul își schimbă poziția, salteaua se înmoaie iar corpul tău suspină în gângurit de cedru. E momentul, Iolanda, cînd îmi permit să spun că te iubesc, când îndrăznesc să mângâi arcuirea unui umăr, când îmi întind gura cu scopul de a simți pe vârful limbii gustul de pană al părului tău. Tableta de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
pare a alcătui concomitent cea mai vulnerabilă și cea mai sigură pavăză a ființei. O dorință lascivă e trasă în următorii termeni: „Aș vrea să duc cu mine în noaptea placentară/ ceva smerit din tine, mirosul tău de fiară/ și gînguritul tandru al sînilor răpiți/ de pumnii mei, agonici cîndva și fericiți” (Aș vrea să duc). Impulsurile instinctuale se asortează cu decorul cosmic, întrucît poetul se vede „trăgînd mărgeaua globului stinsă după mine/ în biliardul hulpav de galaxii feline” (ibidem). Poetul
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
Președinte Traian Băsescu dintr-un reportaj tv transmis de la Strasbourg, mi s-a consolidat părerea că modulațiile vocii sale sunt indescriptibile, mai ales la pronunțarea cuvintelor în engleză. Aveau ceva - modulațiile, evident - între bolboroseala mării în spatele Cazinoului din Constanța și gânguritul albatroșilor în Portul Tomis la apropierea furtunii. Și cum stăteam noi - Haralampy și cu mine gândind profund, ceea ce ni se întâmplă rar, e drept - deodată prietenul zice: -Cred că engleza domnului Băsescu se pretează foarte bine la înjurături în limba
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
leagănă pe câmp Cupe pline de nectar, Amețiți de zborul tâmp Fluturii dorm sub umbrar. Sânzâienele pe deal Farmecele își întind, Ape curg mai în aval Cerurile oglindind. Se desfac aripile Peste lanul înflorit Înălțând cântările Ca un tril de gângurit! Saltă vara sus prin tei În rochițe aurii, Flori se leagănă-n cercei, Iar în ochi raze zglobii. Vântul hâtru, pătimaș Îi scutură poalele Alergând peste imaș Până ce vin zorile! Referință Bibliografică: Zi de vară sânzâiană / Costică Nechita : Confluențe Literare
ZI DE VARĂ SÂNZÂIANĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373676_a_375005]
-
S-ascult acolo dinspre zori Același țipăt plin de viață Venit de dincolo de nori, Dar nașterea ce greu se învață! Mi-e dor de-un leagăn de nuiele! Și Mama a plecat curând, Ea nu mai leagănă sub stele Un gângurit de prunc flămând; Acolo-n Cer, de bună seamă Se tot gândește-acum la fiu- „Mai naște-mă odată, Mamă” Și martor nașterii să-mi fiu... Cum fulguia tăcut pe creste, Așa mi-ai spus, în zi de joi, Pe lume
MI-E DOR DE-UN LEAGĂN DE NUIELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382633_a_383962]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > POVESTEA BRADULUI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Sub copacii înalți cresc arbuști pitici cu inflorescențe albe. Verdele crud și gânguritul păsărilor sunt o permanență aici... M-am apropiat și am aflat povestea pârâiașului de alături care numai dacă îți reduci ritmul interior îl poți auzi foarte clar. Evident că bradul falnic mi-a vorbit cu cea mai curată limbă cetinească
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
încă liniștiți și cred că familia nu e în pericol. Noi ieșim în stradă pentru normalitate, pentru firesc”. Viorica Cherteș a pledat pentru ca „valorile noastre să nu fie răsturnate” și a subliniat că atât timp cât „în bisericile noastre se mai aude gângurit de copil nu e totul pierdut”. Referendum pe 11 Decembrie În ciuda vremii câinioase, mii de oameni printre care și copii, au răspuns apelului Coaliției pentru familie. Oamenii au cântat, s-au rugat împreună, au aplaudat discursurile, ideiile în care s-
Zece mii de oameni în stradă, la Oradea [Corola-blog/BlogPost/93049_a_94341]
-
Căci doamna, căutând să suplinească întrucâtva absența focosului hatman, se întorsese în marea ei nevoie de iubire și tandrețe către Domnul Dumnezeu. Acesta însă, persoană fină și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo, c-apoi n-ai ce mai veni acasă” și altele și altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu liniște, încetă și gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din coșul pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă vorbea tocmai despre el și despre alții ca el, Rudi, care nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar Dumnezeu, la fel ca o mamă, putea înțelege foarte bine orice sunet ieșit din gura unui prunc. - Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, spunea rabinul cu blândețe. Dumnezeu înțelege fiecare gând pe care îl avem înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
le mai cumpăra, cuibare de cloști pe ouă... ca odată cu apariția puilor din găoace, Lea să-i aducă la cunoștiință lui Leon vestea cea mare... Iubirea lor a dat roade și în curând, piuitului puilor i se va alătura și gânguritul puișorului lor, rodul iubirii. Erau convinși că începutul va fi mai greu, copilul nu va fi singurul, indiferent cât de greu le va veni. Împreună se vor descurca. - Vom avea, îi spunea Lea, o casă plină cu copii, o curte
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
pretutindeni: dorința de zbor, năzuința spre Înalt. Zbor printre nori ilustrează această încercare icarică: „Se făcea că sunt pasăre-n zbor./ A câta din numărătoarea/ lui Dumnezeu?/ A câta întoarsă de vânt?/ Pe mine ar trebui/ să mă recunoască/ după gânguritul meu sălbatic,/ după cuiburile ascunse / în clepsidra/ timpului vameș”. Succintă, misterioasă, cu o economie maximă a mijloacelor de expresie artistică, Mariana Gurza transmite emoții proaspete, prin mesaj și trăire poetică, ceea ce nu e puțin. În locul verbalismului, preferă starea pură a
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
să-și ascundă încet,una câte una,toate razele în cochilia-i de aur în care se retrăsese mândru,înainte de a lăsa umbrele să-i fie martore la supliciul dragostei.Pământul își strângea acum la piept fii reîntorși acasă sau gânguritul celor noi născuți.Deasupra tuturor,caleașca primăverii își purtase cu sine,din înalturi de anotimpuri,Crăiasa.Un bici de foc înjunghie cerul,și din el începu să cadă o cascadă de picuri. Din liniștea lui,Dumnezeu binecuvântase Primăvara! Referință Bibliografică
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
se parfumează ? 37 printre flori de câmp bâzâitul bondarului - soarele-n slavă 38 Mormântul tatei luminat de departe- câțiva brebenei... 39 Curcubeul - privindu-l mai de-aproape un copil în pom 40 Bogdaproste! în paltonul sperietorii hoțul de gutui 41 gângurit de prunc- razele lunii aurind leagănul de lemn 42 cântec de leagăn- petalele mușcatei pică de somn 43 mamă alăptând- o muscă dă târcoale pruncului lacom 44 beneficiind de prelungirea de sezon - câțiva țânțari 45 coborât din munți să vegheze
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
pradă. Vârsta 0 este mult mai importantă decât clasa 0. Sugarul este cel mai conștiincios școlar. Învață de la natură să ducă la gură tot ce-i cade-n mână, să meargă dea-bușilea, să ceară și să mulțumească. Un zâmbet, un gângurit face mămica fericită și nu numai pe ea. Vorbirea articulată nu-i un dar al naturii. Ea trebuie învățată iar familia și alți copii o înlesnesc. Și număratul pe degețele este deosebit de importantă. Până depășește vârsta 0 copilul poate număra
CLASA 0 SAU VÂRSTA 0? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350370_a_351699]
-
Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat Numele celui iubit? Se pricep bohemienii La cânt și la dragoste. Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen, Acolo androginul se simte bine. Un gângurit de copil rupe vraja. Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește, Copilărie - penurie- penumbră, Papilele gustative au fost depuse la morgă Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor, Aoi în curte, caută un gură-cască. Hrana este cărbunele alb
ANOTIMPURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349423_a_350752]