122 matches
-
în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să-și înghită mărul lui Adam. Se puse în frunte și, pornind, auzi strigătul gîtuit de lacrimi, ca un sîsîit de gînsac, al primarului: "Cu Dumnezeu înainte!" Pînă cînd ieșiră din sat nu privi înapoi nici măcar o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
așa de mai multe ori și, cînd mi-aduc aminte cît de buni erau, îmi vine să mă arunc iar în apă! Nuțu vru să mai spună ceva, dar nu reuși decît să scoată un fel de sîsîit ca de gînsac, apoi se lăsă păgubaș. Și, pentru a nu-l ucide pofta stîrnită de povestea Bărzăunului, vîrî mîna în plasă și mai luă un măr. Numai ochii lui, săracul, rotunzi și umezi, vorbeau despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și-a mai bătut capul cu așa ceva, mai ales că Nuțu, într-o adunare cu toți viitorii participanți la expediție, oferi la fiecare cîte un ciocan de material plastic care, dacă era lovit de ceva, scotea niște sunete ca de gînsac furios. Numai Tomiță n-a luat, spunînd că el are acasă două mai mari și mai frumoase. De, puteai, parcă, să-l obligi? Așadar, în ziua hotărîtă, de data asta a fost stabilită ziua de sîmbătă (11 august), pentru că duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
suflet să culeagă niscai bureți, câtă vreme dumnealui Nebunelea se va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi zise voinicul. Să nu te faci nevăzut, că te dau la gâscan. De nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Nebunelea se va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi zise voinicul. Să nu te faci nevăzut, că te dau la gâscan. De nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul, cu ura-n suflet, că distinsul Nebune lea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-și ia sculele și să deie fuguța la baltă. Așa era și bunicul meu. Dumnezeu să-l hodinească. El nu putea munci, pentru că avea un fel de oftică. Răsufla greu. La cea mai mică opinteală, începea să sufle ca un gânsac. Bunica, însă, era femeie aprigă, pe când bunicul... mai lasă-mă să te las. In rest, om de treabă. Dimineața, când soarele ieșea de după colțul pădurii, numai ce-l vedeai cum își ia trăistuța cu o bucată de mămăligă în ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oală..., ca să nu mai socotim penele și puful... (Intră Cârlig, cu o gâscă sub braț) Bun întâlnișul, om bun! CÂRLIG (bâlbâit): Noroc să dea Dumnezeu! DĂNILĂ: Frumoasă gâscă ai! CÂRLIG: Păi n-ai nimerit-o, că nu-i gâscă, îi gânsac. L-am cumpărat de sămânță. DĂNILĂ: Bine-ai făcut! CÂRLIG: Păi da... DĂNILĂ: Bade... cum îți zice? CÂRLIG: Istrate Cârlig îmi zice. DĂNILĂ: Frumos nume! CÂRLIG: Păi da... DĂNILĂ: Bade Cârlig, și-o spune ceva. CÂRLIG: Păi spune. DĂNILĂ: Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Bade Cârlig, și-o spune ceva. CÂRLIG: Păi spune. DĂNILĂ: Iaca spun. Eu, de când mă știu, sunt om norocos. Dovada aici de față: mi te-a scos norocu-n cărare. Pentru că de ce? Eu am acasă păsăretul pământului, atâta doară că pe gânsacul cârdului meu de gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta, că de ce stăm fără gânsac. Ce mai tura-vura: hai să facem schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acasă păsăretul pământului, atâta doară că pe gânsacul cârdului meu de gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta, că de ce stăm fără gânsac. Ce mai tura-vura: hai să facem schimbul. Să-mi dai gânsacul dumnitale pe capra asta a mea. Că și asta-i o sămânță cum rar întâlnești... CÂRLIG: Păi da, însă numai dacă mi-i da ceva adaos poate să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta, că de ce stăm fără gânsac. Ce mai tura-vura: hai să facem schimbul. Să-mi dai gânsacul dumnitale pe capra asta a mea. Că și asta-i o sămânță cum rar întâlnești... CÂRLIG: Păi da, însă numai dacă mi-i da ceva adaos poate să ți-l dau. Iară de nu, norocul gâștelor mele, că are să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de nu, norocul gâștelor mele, că are să facă un otrocol prin ele de s-o duce vestea! DĂNILĂ: Bre, da' cilibiu mai ești! Ce să-ți mai dau adaos? Dacă n-aș fi grăbit, pe capra asta pot lua zece gânsaci, și-mi mai rămâne și dobândă destulă să trag un chef. Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma. CÂRLIG: Păi ai noroc de ce știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spart burduful de la cimpoi. Ei, hai, hai să facem târgu' și gata! Cum ajung acasă, ju-ju-jup belesc capra și dreg cimpoiul. M-oi descurca eu pe urmă și cu gâștele... DĂNILĂ: Așa spune, vere Cârlig! Ia capra de ici. Adă gânsacul. Umblă sănătos și cântare bună! CÂRLIG: Păi mulțumim, la fel si dumnitale. (pleacă cu capra) DĂNILĂ: Săăăăraca de dânsa, căprița mea, iaca unde avea să-i fie sfârșitul! Ce să-i fac dacă s-ncontrat și trăgea în altă parte decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cântare bună! CÂRLIG: Păi mulțumim, la fel si dumnitale. (pleacă cu capra) DĂNILĂ: Săăăăraca de dânsa, căprița mea, iaca unde avea să-i fie sfârșitul! Ce să-i fac dacă s-ncontrat și trăgea în altă parte decât voiam eu? Cu gânsacul știu că n-am cum avea necazuri. Ei, am isprăvit-o și pe asta! Acu', la târg, Dănilă! Le-ai chitit pe toate cum nu se putea mai bine! Hai fuguța să-l vindem pe dumnealui pe-un preț bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tabloul 5 (Un colț de iarmaroc. Trec tot felul de oameni, după treburi. Într-o parte se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta pe care-o țin eu sub braț. MARCU: O găscă? Ce să fac eu c-o găscă? N-am destule belele pe cap, îmi mai lipsește una care înoată! DĂNILĂ: Atâta doar că nu-i gâscă, jupân Marcule, îi gânsac. Și încă unul pe-alese, precum vezi; atârnă cel puțin cinci ocă... MARCU: Gănsac? Poți să pleci căt de repede. Poftim, gănsac! Vorba ceea: Am auzit că te-nsori. Felicitări! Cum se prezintă logodnica? Logodnica? Nu-i frumoasă, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spun eu "belea"? Asta-i pacoste! Găsca măcar se ouă. Da' gănsacul? Gănsacul făsăie. Poate-mi spui dumneata la ce ajută? DĂNILĂ: Ia lasă, jupâne, nu te mai bârzoi atâta! Că doar nu ți-am adus porc, ți-am adus gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ouă. Da' gănsacul? Gănsacul făsăie. Poate-mi spui dumneata la ce ajută? DĂNILĂ: Ia lasă, jupâne, nu te mai bârzoi atâta! Că doar nu ți-am adus porc, ți-am adus gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa-i? Carne-mi trebuie la reumatismele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că doar nu ți-am adus porc, ți-am adus gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa-i? Carne-mi trebuie la reumatismele mele, fie pe capul dușmanilor! Abia îmi pot trage sufletul, și doar dacă, dimineața, mestec un covrig, acolo. În rest, o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să te-asculte omul! Dac-o ții tot așa un timp, mira-m-aș să nu strigi după jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință, să-l ieie sănătos. Și fii sigur că, pănă la urmă, tot o să ți-l ieie careva. Iaca eu, de-o pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din cheful meu căt mai ai timp, și ia punga. S-ar putea, peste o minută, să mă răzgăndesc. Așa să am eu noroc de mușterii mai buni ca dumneata! DĂNILĂ: I-auzi vorbă! Adă punga-ncoa, jupâne, și ține gânsacul. Să-l mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și ține gânsacul. Să-l mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo rușine aici, pe tarabă. Să ne vedem cu bine! Se retrage cu gânsacul. Dănilă vine la rampă, cântărește punga în palmă.) DĂNILĂ: Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o! Halal de tine, Dănilă! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul să te uiți la ei, te-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a furat careva? DĂNILĂ: Nu mi i-a mâncat și nu mi i-a furat nimeni, i-am dat eu, cu mâna mea. I-am schimbat întâi pe-un car, carul l-am dat pe-o capră, capra pe-un gânsac, și-apoi ce mai tura-vura, dintr-o pereche de boi ca aceia m-am ales c-o pungă; da' și-n asta suflă a pustiu. ISPAS: Ai făcut tu toate acestea pe care le spui? ANISIA: Le-a făcut, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la bucătărie și mă întrebă: - Când ai închis aseară ușa la păsări, te-ai uitat dacă erau toate? - Da, am răspuns eu, de ce întrebi? - Și gânsacul cel mai mare era? L-ai văzut? - Da, zic eu, l-am văzut. Eu le-am numărat pe toate. - Nu știu atunci ce să zic. Gânsacul acuma nu-i. Ce poate însemna aceasta? Ce crezi? - Cred că ni l-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
păsări, te-ai uitat dacă erau toate? - Da, am răspuns eu, de ce întrebi? - Și gânsacul cel mai mare era? L-ai văzut? - Da, zic eu, l-am văzut. Eu le-am numărat pe toate. - Nu știu atunci ce să zic. Gânsacul acuma nu-i. Ce poate însemna aceasta? Ce crezi? - Cred că ni l-a luat Maica Domnului în locul copilului, am zis eu. El mă privi și mă întrebă: - Ești bine? Ce îndrugi? - Ba nu îndrug nimic, spun adevărul. Și i-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]