222 matches
-
poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
erau foarte curate, dar aproape ponosite. Avea un mic ajutor ca membru al Fondului literar și chiar fusese publicat de cîteva ori în «Familia» de Alexandru Andrițoiu”. Ca și: „Nu pot uita, atunci cînd trecea prin dreptul său silueta ușor gîrbovită a lui Țuțea, în restaurantul Uniunii Scriitorilor, privirea disprețuitoare a lui Eugen Jebeleanu. În fiecare seară, la masa lui, în colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu scripcile-n cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se strecoară. Iată și patronul iese, Somnoros și indispus. Scaunele dorm pe mese, Cu picioarele În sus. Un client a mai rămas, Moțăind lângă-un sifon, Care-i cântă-ncet, pe nas, Ca părintele Ion. Monopedul cerșetor
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
rochie sfâșiată, oboseala din gesturile soției când Își eliberează părul și odată cu el suferința unei frângeri, imaginea finală a celor două, fiecare purtând pe chip și În suflet propria singurătate și la mijloc singurătatea lui, redată de trupul negru, ușor gârbovit, prins În căruciorul prea mare pentru puținătatea timpului rămas. Subtilul joc al dublului imperfect: Ea (femeia tânără, frumusețea, misterul, viața care va continua cu multitudinea ei de posibilități) și ea (soția, stabilitatea și Îndârjirea, forma definitivă a vieții cuprinse Între
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
Este vorba de întâlnirea, la București, a celor doi mari Jean ai cinematografiei noastre: Jean Negulescu și Jean Georgescu. Primul, îmbrăcat în haine de o eleganță sportivă, puternic și dezinvolt, afișează o bătrânețe victorioasă, americănească, în timp ce cel de-al doilea, gârbovit și obosit de viața într-un regim comunist, își păstrează cu un efort eroic ținuta demnă. La musique avant toute chose Maria Roșca, publicistă specializată în muzicologie și etnomuzicologie, cunoscută ascultătorilor emisiunilor muzicale difuzate de postul național de radio, s-
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
Mona Muscă, Eugen Nicolicea. Ce amestec! Dar nu din părți egale. Nicolicii predomină. Mihai Mălaimare, care a fost până nu demult și el membru în Consiliul de Administrație al TVR, vine și dă mâna demagogic cu fiecare dintre noi. Ușor gârbovit, intră în sală Eugen Florescu. Eugen Florescu! îl țin minte de pe vremea lui Ceaușescu, când era șeful secției de presă și propagandă a CC al PCR. Avea ochii negri-focoși, sprâncenele bine marcate și buzele groase, date parcă cu ruj. Se
Convocare la Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16093_a_17418]
-
deschide în mine pleoapa milioanelor de fețe căzute Ce așezi acolo ce ridici de sânge mânjit Așez cuvintele vremurile le înalț Ce mult mai durează munca ta neînsorită E suprauman să respingi o lacrimă Tata Prin inimă-mi trece Tatăl gârbovit Care în viața lui n-a economisit n-a adunat bob cu bob casă nu și-a cumpărat nici ceas de aur avere nu și-a agonisit A trăit ca o pasăre cântând trăind de pe-o zi pe alta
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
cuvinte, antologie orală cvasifolclorică existentă în orice tradiție istorică: „Apoi te zăresc, domnitor cuvios și plin de dorul țării, izgonind, în mijlocul adunărei obștești din Târgoviște, precupeții străini ce intrase în locașele sfinte”, sau „ș-apoi iar, te văd acolo, unchiaș gârbovit dar cu ochiul plin de foc, dând pinteni calului tău sub vifor și sub ploaie, pe câmpia de la Finta, îndemnând și-mbărbătând, cu glasul și cu gestul, viteaza ta oștire” pentru a încheia cu o anecdotă într-un registru mai ludic
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
Mihu Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe drumul crucii Când pentru treizeci de arginti L-a trădat Iuda pe Iisus Cu toți priveau triști si cuminți La cum L-au dus. Cu trupul gârbovit și frânt Purta în spate Sfânta Cruce Cu cap plecat, fără-un cuvânt Povara-Și duce. Și drumul Golgotei Îl urcă Cu greu și multă-amărăciune Lovit cu pietre și scuipat Nimic nu spune. Pe crucea ce-a purtat-o-n
PE DRUMUL CRUCII de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381655_a_382984]
-
o fanfară încropită dintre instrumentiștii scăpați ca prin minune de efectul reducerilor în masă, încep să se perinde la locul cu pricina reprezentații instituțiilor statului, ai partidelor de toate culorile în succesiunea putere-opoziție, și la final câteva ong-uri de rezerviști gârboviți, topiți de durerea bolilor incurabile. S-a mai întâmplat câte odată să apară, voluntar, după ce crainicul și-a încheiat citirea listei sale oficiale, pâlcuri de copii, majoritatea elevi de clase mici, conduse de dascălii de viță veche, cu remanențe vocaționale
Ziua Armatei României, între ipostaze politizate şi mesaj identitar [Corola-blog/BlogPost/94174_a_95466]
-
praguri de cuvinte și nu pot să te strig, iubite, s-aprinzi iar cerul cu sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
de om tânăr. Dar, imediat după ce se trezi, deveni brusc indispus, și se explică povestindu-le bătrânilor visul frumos pe care îl avusese: găsise servieta diplomat, servise o cafea împreună cu domnul președinte... Bău totuși o cafea, dar cu un bătrân gârbovit, puțin senil și bolnav... Capitolul 7 Nu trecuseră decât două ore de la deschidere și barul din centrul orașului era deja plin. Clienți, de toate vârstele, majoritatea bărbați în toată firea, dar și tineri, unii probabil încă elevi. Erau și femei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu o mai pusese la loc, în geantă. Se strecură prin spatele capelei, uitându-se cu atenție în stânga și dreapta ei. - Dați-mi și mie de-o bucată de pâine, să fie primit, domniță! În fața ei apăruse brusc un bătrân, gârbovit, slab, cu ochii pierduți în orbite, ca-n hău. Căra după el o grămadă de pungi, pesemne goale. Îi așeză în palmă întinsă mărunțișul cules de prin buzunare și trecu mai departe, zărise numele pe care îl căuta. O cruce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
amintirii", fiorul metafizic al tabloului cosmogonic. Sub razele pline de lini?te ?i splendoare ale astrului nocturn, risipite „peste-a tomurilor bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat? de „gânduri ce-au cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit ?i de nimic", cuprinzând „universul ???? margini", „În degetul lui mic" Întruchipare deci a În?elepciunii ?i a genului uman — retr?ie?te, cu o emo?ie religioas? aceast? „dram? a devenirii cosmice" : „Pe când luna str?luce?te peste-a tonurilor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Am desprins destule fâșii din viață. Și fiecare dintre ele m-a secătuit de vlagă. Acum va fi ultima oară. Consumul de energie este prea mare, nu mai sunt în putere, Jack, după noaptea asta vei descoperi o simplă bătrânică gârbovită, pregătită sufletește pentru marea călătorie. După noaptea asta, Jack, voi avea mai mult ca oricând nevoie de tine. Jack, bunul meu prieten... Voi fi aici, doamnă. Până la final. Apoi... Da. Tablourile. Te vei îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei distruge
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și eu de Dante și de lăsați orice speranță, voi care intrați aici, nu sunt chiar așa de incult și m-am lăsat în voia soartei, lovindu-mă de bărbați, de femei, de copii care alergau și țipau, de bătrâni gârboviți care păreau insignifianți atunci când se apropiau de rafturile acelea înalte până în tavan. Tonele de mărfuri mi-au transmis senzația unui preambul al cataclismului final. Iar oamenii, indiferent de vârstă, se mișcau într-un dute-vino nebun, împingând coșurile și aruncând în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nici umorul. Scena întâlnirii din 4 august este deopotrivă revigorantă și înduioșătoare: "Pe tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare și la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit și face pași mărunței, dar umblă fără teamă și ochii-i sunt vioi. Îl iau de brațul drept fără să mă fi observat și când întoarce capul îi cer să nu plângă. - Să plâng, zice. Ce-s prost? Ia spune
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
sălbăticiune, spre pârleaz... Costăcheleee! - a strigat cu disperare Măriuca din poartă. Costăchel a întors privirea neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire firească dar nesigură încă. Plângând în hohote, din câțiva pași Măriuca a fost lângă el. L-a privit o clipă, apoi s-a aruncat în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut umbra spre mine, ducându-și degetul la buze... „Să-mi spui pe nume, Costăchele. Să nu mă dai de gol!” Din toată înfățișarea lui falnică nu mai rămăsese aproape nimic. Doar înălțimea, care acum era gârbovită... În rest, un... sergent oarecare. „Cum de ai ajuns aici?” - l-am întrebat eu cu mare greutate. Nu eram obișnuit să-i zic pe nume. „Povestea-i simplă. Când am primit comunicarea pe care ți-am transmis-o și ție
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua de mâine. Au ieșit la braț. Luana tremura și se lipea de el, știind că orice pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu brânză, Învârtită, răcituri, prune cu orez, plăcinte, sfeclă coaptă În cuptor, zahăr cubic sau perje afumate. Bunicu’ Ghiorghi Îi aducea uneori suplimentul sub formă de mere, gutui sau bostan copt, după care Îi spunea cu aerul unui fals moșneag gârbovit și cu vederile slăbite: Hasmațuchi, eu nu mai văd așa de bine! Ia vezi tu ce minciuni mai scriu aiștia la jornal! Dar nu pot, bunicule, decât acolo unde-s litere mari!, spunea copilul În glasul căruia se citea neîmplinirea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o floare de ici, alta de dincolo... așa că o vecina spusese că are grija de noi, că e rudă cu noi și deocamdată ne lăsaseră în casă... (bătaie în "ușă", ușa se deschide și intră o bătrâna "ca în povești" , gârbovită, cu basma de lână, îmbrăcată în maro-negru, cu un coș în mână și un băț în care se sprijină, în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai, mâncați și voi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]