798 matches
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
flori de crizanteme: „Să-l odihnească Dumnezeu că era un moldovean de ispravă, neicuța Dușcă”. Ceilalți i-au urmat exemplul, iar petalele crizantemelor care erau albe-nea, căpătaseră din „sângele Domnului” nuanțe de roșu-pal, dar nu același lucru se întâmpla cu gâtlejurile, parcă din ce în ce mai însetate, care primeau licoarea cu mare plăcere, și paharele trebuiau din nou să fie umplute de moș Ilie, „pândar de vie” (poreclă ce-i rămăsese de când era paznic la Armurieru din Zătreni, cu mult înainte de-a avansa
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Daniel Drăgan și al doamnei Cezarina Adamescu, ambii în lipsă, apoi numind pe Mariana Stratulat, pe Maria Pavel și pe Liliana Nastas-Brătescu, vocea mi s-a înmuiat, cerul gurii mi s-a uscat și simțeam cuvintele cum scapă chinuite din gâtlej. Era semn că emoția a revenit și mă stăpânește. La un moment dat nu am mai putut vorbi. Am făcut o pauză încercând să înghit în sec, mai ales că ochii mi se umeziseră. Eram furios pe mine că nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
venit momentul să arătăm că suntem oameni serioși și asumați până la capăt, maturi duhovnicește. Acum asta ni se cere, vremurile ne somează, ele ne scot din bârlogul conștiinței ațipite. Timpul nu mai are răbdare cu noi, ne-a îndesat pe gâtlejul său îngust. La celălalt capăt, neantul, vidul. Este timpul să răscumpărăm greșelile. Este timpul să ne apărăm Biserica. Este timpul să stăm alături de ierarhii noștri, de preoți, de călugări. Dar nu de anumiți ierarhi, nu de anumiți preoți sau de
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1449756229.html [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej. Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor gropari ai României, chit că, potrivit unui adorabil reportaj, foarte mulți dintre români habar n-au nici de scopul alegerilor din iunie și
STATORNICIA POLITICII ROMÂNEŞTI ÎNTRE MITITEI ŞI MITITICA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1460634303.html [Corola-blog/BlogPost/369214_a_370543]
-
din când în când și mai iubea pe-o pajiște de peruzea femeia lui era de ceară căzută din țară barbară. timp de toamnă-n derizoriu, frunze, zdențe zburătoare, și secundele gravide născând tainic câte-o floare. amintire spânzurată de gâtlej ca un proscris, tu, nichita, scriitorul, de ce,nene, n-ai mai scris? te-ai ascuns ca și bandiții prin bordeie de morminte, ai luat cărțile cu tine ca să nu te ținem minte. osul tău sculptat în piatră ștampilat cu sângele
LA CINĂ CU NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 by http://confluente.ro/La_cina_cu_nichita_ion_ionescu_bucovu_1344167339.html [Corola-blog/BlogPost/354959_a_356288]
-
Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului confuzia îndreptățea temeiul ticăloșíí pe muche de cuțit penumbrele pe istmul ascuțit și vânturile vălureau hameiul cădea amurgul sec pe vreun cătun cu tainele de veacuri dintr-un ou la gâtlejul lumii un lasou pe care-l mânuiește un nebun busole sar din acele rebele în cerc de neguri asuda pădurea pe care o trecea în bronz Paciurea în lumina ultimelor stele; afonii la pupitru, mari orchestre împart medalii cu nevrednicie
UN LASOU de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_lasou.html [Corola-blog/BlogPost/359474_a_360803]
-
bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să dau și cu picioarele! Și începu să bocăne cu ghetuțele ca disperata. Din apartament se auzi o voce subțire, pițigăiată, parcă scoasă dintr-un gâtlej ștrangulat : -Cine-i acolo? Floricica răsuflă ușurată că s-a făcut auzită. -Eu sunt, doamnă! Asta mică...păpușa simpatică foc. Am venit cu... -Simpatică foc, ai? Javră mică! Nu e mă-ta acasă și ai plecat cu cerșitul, ai? Sau... ai
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
mirarea ce'și amprentează adânc în creier sentimentul inutilității mele, al nimicului ce mă găsesc atunci când brațele'mi, altfel amorfe, încep să mă caute!... Făr' de sonor; glasul încearcă disperarea unui ultim țipăt disonant iar cuvintele'i mute'și coboară gâtlejului un gust ce'i mult prea amar! Nervos, degete crispate'și întind falangele dezgolite către pahar! Deodat'... parc'aud o șoptire de vânt ce blând îmi porunce' : - Nu bea! - Fii bun și'mi dă pace, mă lasă! Vezi'ți de
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1431856417.html [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
preot să-mi citească ceva pentru a-mi alunga duhul nălucirii. RUTH: M-ați lăsat fără cuvinte! BĂTRÂNUL ( din depărtare): Ana, am găsit ceva. BĂTRÂNA: Ce ai găsit, măi omule? Dar hai odată cu plosca aia, că ni s-au uscat gâtlejurile de sete! BĂTRÂNUL: Este ceva care seamănă cu o brățară. O să te bucuri foarte mult atunci când o vei vedea. LIA ( ridicându-se): Ce să îi facem? Toate sunt cu voia lui Dumnezeu. Dar soarele a scăpătat înspre asfințit și în
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă... Pământul se bucură, respiră ... Totuși e rece
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Femeile_si_florile_vavila_popovici_1330626591.html [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
12] El nu nechează-n sine el însuși este Doamne Nechezul Europei în veacu-n care moare el este durerea acestui hoit în spasme durere ce se face pe sine că se doare [13] Iar când nechează Calul în adevăr se-aude-n gâtlejul Europei un horcăit râzând și-atunci Cetatea-ți pare creierul de girafă al acestui Monstru venind din când în când [14] Iar de departe totul și mai fantast se vede ca sub un clar de lună de pe altă vecie parc-
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ilizibile pentru snopi foșnitori de priviri astenice. Silabele ei s-au dizolvat în artere, dibuind pe acolo un rebus al îndoielilor amețite pe toboganul construit, pesemne, de-un saltimbanc. Inscripționate cu cerneală-tăciune, cuvintele cu resturi de cerbi și-au uscat gâtlejul, ba chiar au trecut Rubiconul, mutând pionii pe tabla de șah a Fortunei. Unda lor de șoc tot n-a reușit să escamoteze ideea pe care ai ghemuit-o în conștiință. Să înțeleg că, precum Augias, nu erai pregătit pentru
SCRISOAREA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_oancea_1394711168.html [Corola-blog/BlogPost/353458_a_354787]
-
își luară inima în dinți și înarmați cu cruci, icoane, lumânări, agheasmă și tămâie năvăliră în ajutorul tinerei familii. Ca la un semn pintenatul din coteț simți urgia de afară și încălcă legea orei la care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ESEU) Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe vremea când murea capra vecinului era pitoresc, frumos și pragmatic. Exista o tihnă în privirea ce se uita peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
moare singură. Trebuie să moară capra, cu vecin cu tot. Dar dacă moare capra cu vecin cu tot, cine mai pregătește prohodul cărnii? Pentru cine se mai pârguiește surâsul la freamătul castronului cu porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
acoperă inima încetul cu încetul ca o plagă rece și acidă vecinul de la trei își bate iar nevasta înjură amarnic cuțitul a rămas înfipt în ușa dormitorului masa răsturnată în mijlocul sufrageriei arată ca animal cu picioarele înțepenite vinul curge pe gâtlej precum sângele dintr-o înjunghiere rapidă umerii ei tremură durerea îi încinge tâmpla lacrimile se încăpățânează să curgă becul știrb din fața ușii luminează palid scările ciobite ochi mort lucind stins peste o realitate transmisă de la fața locului la știrile de la
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Bl15_sca_et3_nuta_istrate_gangan_1355103992.html [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
încleștată,bucurându-mă în sinea mea de neputința piticului. Deodată o durere cumplită mă făcu să scot un urlet. Piticul îmi înfipse un ac în mușchii coapsei. În aceeași clipă un lichid îmi inundă cavitatea bucală, strecurându-mi-se pe gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ne înțelegem și vă invit în următoarele seri la un astfel de program. --Ia stai puțin! Vrei să ne corupi? Ce să-nțelegem că...ne înțelegem? --Nu! Am precizat: dacă sunteți amatori, vă invit. Plutonierul ezită, că, deși îi poftea gâtlejul un coniac franțuzesc se temea să nu fie păcălit de interlop. De aceea jucă tare. --Să întocmim procesele verbale, le semnați și mergem la restaurant să facem cercetări. --Ce să cercetați? N-aveți ce să cercetați! Astăzi restaurantul este închis
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1448821806.html [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 by http://confluente.ro/Pilda_fiului_risipitor_eva_stelian_gombos_1361863963.html [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
pregăteau să-l păcălească sau să-l tapeze, știindu-l cu punga plină. De aceea intră în joc. --Bine, mă Dane, așa faci tu afacerile? În goana calului? --Și pe uscat? Se grăbi să spună Firfirică, pocnind cu degetul în gâtlej. Auzi cum sună? --Cum sună? întrebă naiv Zamfirescu. --A doagă uscată, spuse Cireșel cu mult năduf. Ceilalți râseră cu zgomot. Buhăianu îi spuse cu reproș: --Hai, mă Dane, să discutăm afacerea undeva! Ce dracu! Doar suntem oameni de protocol. --Măi
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1445360627.html [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
unde îngropaseră galbenul. O arătare cu aripi uriașe se desprinde dintre umbrele nopții, zboară pe deasupra pădurii și se oprește între doi stejari tineri. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare gata să-și trântească stăpânii la pământ. Din gâtlejul ciudatei păsări ies sunete înfiorătoare, apoi aruncă pe cioc o flacără ce pârjolește iarba din jur. Zburătoarea își desface aripile arătându-și ghearele puternice și fioroase în lumina lunii care se strecoară printre nori și croncănind dispare în negura codrului
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
get closer to you but you ran away, leaving me alone. When I encountered Poetry, She opened her arms widely And stroked my forehead! LA MUZEU În spatele panourilor de sticlă păsările sorbeau soarele precum un fluviu care se revarsă în gâtlejurile lor pătrunzând adânc în gușile lor asemănătoare cu curbura amforelor vechi din ceramică zămislita de hiperboreni și păstrată pentru noi în nisipul de aur al unui fund de mare. AT THE MUSEUM Behind the glass panels birds absorbed the sun
CĂUTÂND INSULA FERICIRII / LOKING FOR THE ISLE OF HAPPINESS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_poeme_bilingve_george_roca_1364295039.html [Corola-blog/BlogPost/345441_a_346770]
-
Din creion și rumeguș, Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n așternut Raza lunii, cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e o crimă Să te spânzuri de gâtlej, Colăcindu-te în vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1469560168.html [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Suflete, faci pantomimă? Nu-nțelegi nici o centimă! Suflete, să stai afară, Cu alai și cu fanfară! Nu știai că este-o crimă Să te uiți cum îmi sublimă Și corvoada, și dorința, Și pacea, și suferința? Să te spânzuri de gâtlej Și să nu îmi dai prilej Să-ți usuc săgetătura Și să-ți vitregesc statura!” Colăcindu-te în vrej, Gândurile-mi faci vârtej; Mi le bag într-un sertar, Să devină clopotar. „Colăcindu-te în vrej, Să te spânzuri de gâtlej... Nu
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1469560168.html [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]