51 matches
-
registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica” apare doldora de materialități, nu e decît un vis (cel mai adesea urît) al materiei. E cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în apa din/ găleata/ fîntînii, aplecat să bea cîteva înghițituri: «obiect/ netrebnic, asta sînt» - oare, în «mîna cui/»// Străpuns în inimă de sabia/ destinului, că el nu/ a ținut isonul celorlalți: unde nu e nici întristare, nici/ durere, nici amărăciune
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
arătat cu spaimă un rus, într-o băcănie de cartier. ăE cel mai ursuz și cel mai primejdios, spune rusul. Are cîțiva aderenți și fiecare din ei e un terorist de un superlativ neatins la noi. Îl vezi cîtu-i de gălbejit, cu pometele lui văroase. De ani de zile stă singur cuc și scrie zi și noapte. Ce scrie! dracul să-l știe, că nu publică nimic. Dacă s-ar întîmpla, prin imposibil, să izbutească ăștia, se duce Rusia! Ce ma
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
-i-se până la nări, la început suav, pe urmă din ce în ce mai pregnant, mai definit. Automat și-a dus încheietura mâinii la nas. Nu, nu venea de-acolo. A ridicat din umeri și a plecat mai departe. Alte săli, alți obraji pergamentoși gălbejiți de timp. S-a întors însă a doua zi. Aceeași liniște răcoroasă, aceleași planuri ale lui Juan de Herrera, aceeași Andaluzie întinsă până în Lumea Nouă, aceiași cai care se ridică pe două pici oare și pe țărmul năpădit de conchistadori
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos, călcate În picioare, scorojite și gălbejite de soare. Unele dintre aleile care se Întindeau pe lângă zidurile sălilor de curs erau pline de cioburi de sticlă și multe ferestre nu mai aveau geamuri. Nu de multă vreme, din biroul ei care dădea spre partea cealaltă a terenului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsește sprijin. Ce să mai piardă vremea aici, se duce la Medgidia, la prietena ei Virginia, care intrase într-o societate filantropică de femei. Mai, mai să n-o recunoască Virginica. Din mîndrețea de femeie care era Cecilia ajunsese o gălbejită cu fața cît pumnul și cu părul alb la rădăcină, de părea o babă vopsită. Era plînsă, dar în ochi îi rămăsese ceva din lumina lor verde strălucitoare pe care o știa Virginia. Se bate ea peste gură și lasă
Martirul Paulică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7306_a_8631]
-
deșucheate treceam cu pasul ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri - rînduri tipărite în același ziar gălbejit în buzunarele mele necheza un pistol și atunci gagicile au țipat toți și toate cunoșteau intenția mea criminală eu pășeam printre litere și fraze neterminate treceam doar pe-acolo prin micul oraș ce îl purtam pe sub piele și-am apăsat
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
ce au ajuns până la ferestre sunt otrăvitoare și a subliniat asta cu o clipire discretă a ochilor: poate șăgalnică, poate tristă. Meticulos, Herr Ludwig a scos, mai apoi, din credenț harta turistică a județului și ne-a arătat cu degetul gălbejit de tutun drumul de taf de pe lizieră care intră în pădure după jumătate de oră de mers bun și după alte trei ore bune (ce vor fi fost cândva pentru domnul Ludwig întâmplări vii și reale) veți in-tra (silabisea el
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
cît Îi ea de roșie și de mîndră, de zici că are viață și dragoste În ea ca și o femeie tînără, dă boboci cît dă și pă urmă cînd i să gată vlaga numa ce-o vezi că să gălbejește și moare. Io zic că d-asta să duce și floarea că nu mai ie de nici o trebuință pă lumea asta — Știi, doamnă Oprișan că și eu m-am gîndit ca oamenii poate nici n-ar Îmbătrîni și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Silvica s-a speriat: -Liniștește-te,dragule,este doar film! Cu ochii injectați,domnul Gigi a urlat: -Nu vezi că ăștia transmit numai porcării? -Atunci,de ce mai privești?l-a întrebat nedumerită Silvica. -M-a făcut curios.Să văd cum îi termină gălbejitu pe nespălați.Că mă enervează.Îmi vine să le car și eu pumni. -Fii cuminte,puișor !Du-te și te spală cât mai curge apa caldă ! -Da..nu m-am spălat când am venit ?Ce-atâta risipă? -Ai transpirat,dragule
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
când te-am luat.Sau...nu mai sunt ale mele? Le folosește altcineva? -Numai eu...Uneori.N-am voie? -Ba,ai!Cu condiția să le păstrezi curate,așa cum vreau eu. -Bine,madam propietar,mă duc să le spăl după ce termină gălbejitu cu derbedeii. -Lasă-l încolo de gălbejit,spuse enervată Silvica,oprind televizorul.Îți spun eu ce s-a întâmplat.Frumoasa rămâne cu cel mai tare. -Dacă cel mai tare este un nespălat? -Aoleu,ești incorigibil!La onorariul ei,frumoasa ferchezuiește orice
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
mai sunt ale mele? Le folosește altcineva? -Numai eu...Uneori.N-am voie? -Ba,ai!Cu condiția să le păstrezi curate,așa cum vreau eu. -Bine,madam propietar,mă duc să le spăl după ce termină gălbejitu cu derbedeii. -Lasă-l încolo de gălbejit,spuse enervată Silvica,oprind televizorul.Îți spun eu ce s-a întâmplat.Frumoasa rămâne cu cel mai tare. -Dacă cel mai tare este un nespălat? -Aoleu,ești incorigibil!La onorariul ei,frumoasa ferchezuiește orice nespălat,pe când eu...hai,odată,că
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
de funcționar juridic care-și îndeplinește exemplar sarcinile de serviciu. Ultima proză, intitulată „Un martor inedit” are ca subiect tot un caz de competența justiției care stârnește amuzamentul audienței din sala de judecată. Papagalul vecinei îl insultă pe domnul Ilie Gălbejitu, drept pentru care acesta, profund indignat face reclamație împotriva papagalului și a stăpânei lui, cerând daune morale „de la ambele persoane” - ceea ce provoacă valuri de rumoare în sala de judecată. Ridicolul situației este mai mult decât evident și autorul, tocmai acest
PATRU PROZE DE ATMOSFERĂ, CONSEMNATE DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350514_a_351843]
-
îți joacă în sânge, Domnul tace mereu, Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, Luna strălucea ca o garoafă, Singura fereastră a celulei, cu gratii Lăsa la vedere un chip gălbejit De vechi locatar. Pe umărul gălbejitului trona un papagal imens , roșu. Acesta era poemul lui Villon. Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul. M-am ferit să-i răspund. Lucrătorii lovea cu sete cuiele Spânzurătorii. Lemnul vuia vesel. E
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]
-
neneeee... Între timp majordomul, având aerul că oficiază la un altar, dezvelea din ce în ce mai mult trupul sacru al regelui. - Băăă, dupe ce văz io aicișa, ai și niște limbrici de mai mare dragul, dacă nu cumva și tenie că prea ești gălbejit deși umbli după crăpău toată ziua... Da’, ca să zic așa, cu scula nu prea ai spune că e os domnesc... La noi în unitate erau unii mult mai regi ca alde matale... Mde, mare ți-e puterea dar, uite că
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
mai amare decât Înfrângerile. Pierzându-se În neant, fiecare lună te Împinge tot mai aproape de ceva Înfiorător. Timpul e gelos pe dumneata și duce război crâncen Împotriva crinilor și trandafirilor care acum Îți slujesc de podoabă. Chipul ți se va gălbeji, obrajii ți se vor scofâlci, ochii Își vor pierde strălucirea. Ai să suferi Îngrozitor... O! Bucură-te de tinerețe atâta vreme cât o ai. Nu irosi aurul fiecărei zile ascultând vorbele plicticoșilor, Încercând să-i ajuți pe cei pentru totdeauna Înfrânți sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oprit cu brutalitate de ofițerul deslănțuit. „Te-am Întrebat eu de vorbă...?” - tună el roșindu-se până În creștetul capului, sărindu-i din gură salivă și resturi de mâncare de la dejunul precedent ce se putea opserva printre măselele stricate și dinți gălbejiți de fumul de țigară. Ai furat...! Ai furat ca În codru devastând avuția națională iar ferocitatea ta pentru căpătuială nu a cunoscut limite...! Îmi bazez această afirmație pe o altă excrocherie: paleții din lemn pe care i-ai avut În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat cerșetor. Ochii de un verde iritant picau urdorile din ei, dantura jumătate lipsă iar ce mai putea fi numiți dinți erau Încărcați neglijent cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mic, o jucărie mai mult, pe care îl adusese tatăl meu de pe front. I-l dăduse, spunea, spre a o necăji pe mama, o fată la Brno. Era de fapt un cuțitaș de desfăcut scrisori, cu mici plăsele de os gălbejite de timp. „Știi“, mi-a spus Ghidale când mi-a dat timbrul acela, „la Hanuca, noi aprindem luminile și cântăm un cântec tare frumos. M-a învățat mama. Dacă vrei, ți-l cânt acu’, deși nu se cântă decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
floare luna-i tot descântă-n seară și-i întreabă de-i firesc până când și ea, minciuna, s-aibe chip de fată mare. iu al meu, de-atâta vară. De-atâta toamnă Iu al meu, e toamnă, darăde s-au gălbejit dovlecii. stau ciorchinii-n vii povară, noaptea-i cântă liliecii. miejii nucilor se coc și pocnesc din coji pe rând, Eu n-am stare și n-am locdoar același vis și același gând, în care colț din buză-ncet îți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
următorul răspuns: "...Să-mi facă ei mie așa o figură!" " Păi nu ți-au facut-o ei, ăștia pe care i-ai tăiat, i s-a spus, ci ceilalți, care plecaseră!" "Ei și!?" Va să zică asta era! I se făcuse Luminăției-Sale, Gălbejiră Gheorghe, o figură care nu se putea înghiți! îi cădea rangul! Și pentru asta nu era absolut necesar să plătească cei care i-au făcut figura, ci oricare alții, deoarece erau tot oameni și purtau răspunderea în această calitate pentru
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
boii pe care îi înjugau. Da, dar tatăl meu avea și dușmani. Existau oameni care se simțeau iritați numai la simpla lui vedere, și nu o dată unii dintre aceștia ne înjurau pe noi, copiii, când ne vedeau rău îmbrăcați sau gălbejiți de boli. "Bă, cutare (așa și pe dincolo), tac-tu ăla ce tot face de dimineață și până seara și nu pune mâna să vă țină? Are două loturi de pământ, ar trebui să aveți haine croite pe voi și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar i-a spus Roșioarei că pasămite d-aia îi hrănește ea copiii din rațiile concentraților, ca să i-l înfometeze ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zăpușeală, zi de zi peste patruzeci de grade la umbră, încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vrut să zică nimic. Erau speriați cu toții. După ce am terminat de mîncat m-am lăsat pe spate și mi-am aprins o țigară; eram Îngrijorat ca dracu’. Apoi l-am văzut pe Frankie intrînd și pe Încă unu’ În spatele lui. GĂlbejiți, m-am gîndit. Deci avem o afacere cu gălbejiți. El este domnu’ Sing, Îmi spuse Frankie zîmbind. Se descurcase repede, și știa asta. — Îmi pare bine să vă cunosc, zice domnul Sing. Domnul Sing era cam cea mai spilcuită chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l omoare cineva. Sigur, zice Frankie. De ce nu? Grămadă de afacere mare. — Ce mai afacere, spusei. — Afacere mare. GĂlbejiții transportați nu se-ntorc niciodată. Alții gălbejiți scriu scrisori, zic totu’ e bine. Minunat. — Felu’ Ăsta de gălbejiți nu Înțeleg scrie. GĂlbejiți care pot scrie, toți bogați. Nimic mîncat. Trăit cu orez. O sută de mii gălbejiți aici. Doar trei chinezoaice. — Cum așa? Nu lasă guvern. — A dracu’ situație, Îi zic. Faci afacere el? — Poate. — Afacere bună. Mai bună ca politică. Grăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]