28 matches
-
iubita de prea multă concentrare, încercați o chestie, domnilor: nu-i mai dați să rezolve ecuații de gradul 2 în timp ce o... în timp ce faceți sex cu ea. Baia este, într-adevăr, raiul jucăriilor, în special al rățuștelor. Cu 10-20 de rățuște gălbioare, de plastic, plutind printre voi în timp ce faceți sex, o să vă simțiți ca niciodată. Dacă aveți chef de nebunii cu ele, îndrăzniți. N-o să auziți niciun “Mac, mac” din partea lor, vi se vor supune cu maximă cumințenie. Poziția Bodyguardul presupune ca
Sfaturi pentru un sex reușit sub duș by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20511_a_21836]
-
de tipărire și retipărire/retragere din biblioteci. Dacă i-ar mai fi găsit valul comunist în viață, Eugen Lovinescu, Ion Pillat, Rebreanu, Iorga ar fi murit în pușcărie. Hai să bem un ceai, Șichy. Îți fac unul din sovîrv, plus gălbioare, plus laba gîștei, plus mărul lupului. Ascultăm și un disc. E obosită. De cîtva timp, îmi pare absentă. Ochii, deveniți parcă mai mari, i-au rămas pe vitraliul lui Rusalin. Nu vreau să mă gîndesc măcar că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ușă, La bolnavă se opri Și-atingând-o lin pe frunte Cu glas dulce îi meni: -Tu , ce-ai fost în lumea asta Vrednică și iubitoare, Tu, ce-ai suferit cu chinuri Umilirea-njositoare, Tu să fii de-acum încolo Floarea mândră, gălbioară Și să ți se-nalțe boiul Când începe cap de vară. Și să fii mereu cinstită, Prinsă-n colțuri de icoană Și pe capul celor june Să le fii atunci coroană Floarea ta să fie aur, Leacul pentru suferință Și
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
multă, Lătrând, vesel mă salută. Cu-așa prieten gata, frica! Alergăm înspre bunica. Eu în urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să v-o spun, totuși, pe-a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni suntem , aferim! Bine și rău împărțim! Când bunica robotește, Împărțim carnea, frățește. Ursulețul Ursulețului de pluș, M-am gandit să-i fac un duș, L-am udat, l-am săpunit Și apoi l-am limpezit. Vai, vai, vai de
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
că nu vă va face rău o țuiculiță de prună și niște răcituri pe care le-am pregătit din carne de purceluș, puse în garnița cu untură... îl puse la curent Didina despre meniul pregătit. După câteva păhărele de țuiculiță gălbioară, frunză de dud atinsă de bruma tomnei, care i-au mers la măsea, conul Pandelică și-a adus aminte că trebuie să se ducă la „privata” din livadă și să se ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Nu a lipsit de loc... Și-acum, de gazdă-i invitat... Să sada lângă foc... "Stai, moșule, te rog, cu noi nițel... C-ai înghețat, e frig și ger afară... Și să ciocnim cu toții-un păhărel... Din cea palinca veche, gălbioara... Și să-ncercam niște cârnați... Ce stau cuminți într-acea oală... Și-abia așteaptă-a fi mâncați... De-aceia, ce de bine, ne urară..." Și vin colindătorii cete, cete... Trosnind din bice și din clopoței... Sunt și băieți, dar sunt
...IARNA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350934_a_352263]
-
Nu a lipsit de loc... Și-acum, de gazda-i invitat... Să sada lângă foc... "Stai, moșule, te rog, cu noi nițel... C-ai înghețat, e frig și ger afară... Și să ciocnim cu totii-un păhărel... Din cea palinca veche, gălbioara... Și sa-ncercam niște cârnați... Ce stau cuminți intr-acea oală... Si-abia asteapta-a fi mâncați... De-aceia, ce de bine, ne urară..." Și vin colindătorii cete, cete... Trosnind din bice și din clopoței... Sunt și băieți, dar sunt
...IARNA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351673_a_353002]
-
mă invite la vie. Să-i degust struguri din ram și să-i admir podgorie. Cu dorință-n pas grăbit, merg să-i salut revenirea. Dragă doamnă, bun-venit! Și o sărut cu privirea. În livadă fac popas, să iau gutui gălbioare. Dar îmi dau uimire-n glas că, sunt acre și amare. Să îmi dreg gustul, aleg mere bine-pârguite. Câteva în șorț culeg și-mi zoresc pașii-nainte. Trecând pe sub falnic nuc, nu pot să nu-i degust roade. Câteva nuci
ÎNTÂMPINAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353086_a_354415]
-
că nu vă va face rău o țuiculiță de prună și niște răcituri pe care le-am pregătit din carne de purceluș, puse în garnița cu untură... îl puse la curent Didina despre meniul pregătit. După câteva păhărele de țuiculiță gălbioară, frunză de dud atinsă de bruma tomnei, care i-au mers la măsea, conul Pandelică și-a adus aminte că trebuie să se ducă la „privata” din livadă și să se ușureze... (cum îl învățase administratorul moș Cobrescu Ilie), dar
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
o să mănânce bunătate de alune din pomul „făgăduinței” pe care-l visează extaziată cu ochii larg deschiși. - Știți, tradiția locului este să gustați din rodul viii, dar la masă aveți pregătiă o țuică de prună păstrată în butoi de dud, gălbioară... ca frunza nucului când se aseamănă cu razele soarelui tomnatic, adaugă în treacăt moș Cobrescu Ilie, și deschise ușa sufrageriei, lăsându-l pe boier Pandele să intre primul. Masa a fost îmbelșugată și stropită din belșug cu băuturi alese, totul
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A tras cârligul de la poartă ca să nu facă zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A tras cârligul de la poartă ca să nu facă zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nu-i care mi-i gându; Las - să fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las - să fie cât frunza Dacă nu-mi ești dumneata! 32 Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba crudă, Unde calci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că vor pica Și pământul că s-a - ntinde Și blestemul meu te-a prinde. 205 {EminescuOpVI 206} I. BOCETE 171 Frunză verde lemn uscat, S-a dus Iancu la vânat Să vâneze - o căprioară, Căprioară roșioară Și pe la bot gălbioară. Căprioară n-a vânat, Iancu singur s-a - mpușcat. Bucură-te mănăstire Că Iancu vine la tine, Nu vine să fericească Ci vine să putrezească. Creșteți flori și - mbobociți Că mie nu-mi trebuiți, Creșteți flori mari cât și gardul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dansează, În sfârșit fata aleasă Din codru veni voioasă. Pop Ariana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Măru Caraș-Severin profesor îndrumător Herman Tiana-Mihaela Dialog cu un foc Născut din geamăt de scânteie Și din trei frunze ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Hep!... răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o și către grajdurile boierilor Herești. 100 DANIEL BĂNULESCU Pe capotă, recăpătîndu-și vlaga, Relu și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu propuneri de întîlnire către niște gagici gălbioare, fălcoase, cu taliile rochiilor, moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sânge, parcă al nostru nu făcea, de, mentalitate, un curcan sau două trei găini, în anul când noi nu creșteam păsări sau când nu se îndura mama să le taie, căci fiecare găină era crescută din găoace și avea nume: Gălbioara, Țiganca, Nebuna și altele, fiecare cu personalitatea ei, atât cât poate avea o găină personalitate. Apropo de ouă, găinile noastre se ouau în niște cuibare înjghebate de ele ad-hoc, adică pe unde apucau; oricum, le cunoșteam locurile și când ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din Slatina, Nu mi-e, maică, soția, Ci-mi este, maică, țeapa Să mă cunune cu ea, Sărăcuț de viața mea. Lăutarii cine-mi sînt? Vulturii ce zboară-n vânt Cu penele zugrăvite, Cu boturi de pietre scumpe, Cu picioare gălbioare Și de sânge roșioare. Ei pe mine s-or lăsa, Cu carnea-mi s-or sătura, Cu sânge s-or adăpa: Iată, maică, nunta mea!". Bătrâna își dă cu pumnii în cap. Fiul continuă: "Lasă, maică, bocetul, Ca să nu-ți
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Arcul ce-și gătește,/ Arcul și săgeata/ Ș-un șoimel galben” (Coconi - Ilfov). Hrana ajutorului avimorf este și ea impregnată cu simboluri solare, păsări a căror încărcătură simbolică șoimul o cumulează: „Șoim ce-mi aracnește,/ Cu ce-l hărănește?/ Păsări gălbioare/ Prinse-ș după mare,/ După Marea Neagră” (Grădiștea - Ialomița). Replică a puterilor feciorului, șoimul îi augmentează capacitatea biruitoare printr-o ridicare la multiplu de natură magică: „șoimul, al cărui tip simbolic este întotdeauna solar, uranian, masculin, diurn, este un simbol ascensional pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar acum se face/ Tot din sânge de ciută.” (Luncavița - Tulcea), „Ș-o să ne gonească/ Pân’ la munți cărunți,/ Munți cărunți n-o fost/ Noi că mi l-om face/ Tot din păr de ciută,/ De ciută mioară/ La păr gălbioară. ”(Ostrov - Tulcea). Oasele, sângele, blana, alături de copite, gheare și dinți reprezintă elemente prin care neofiții „dobândeau putere asupra animalelor (...) dându-li-se o parte din animalul respectiv”, căci aceste „fragmente” animaliere sunt învestite cu o mare putere magică, adevărate chintesențe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
păcătoasă. În colinde aceasta se va scutura singură de pe oase ca efect al otrăvii ofidiene și va fi înlocuită de către moldovean, personajul adjuvant, cu veșminte de mătase, ca semn al inițierii în lumea imaterială a arhetipurilor. Plecat să vâneze „păsărele gălbioare/ Că sînt bune la mâncare”, Mistricean trece spre cealaltă dimensiune printr-o „ceață dengrozit,/ Negură până-n pământ” ce-i provoacă rătăcirea, ruptura de nivel simbolic. Început ca o vânătoare în cotidian, și nu în urma conștientizării unei chemări de dincolo, traseul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuvântului bou, ce desemna atât animalul domestic, cât și cerbul. Atunci când cadrul nu este de sfârșit de lume prin apă, tânăra se află foarte aproape de tărâmul acvatic, în colindele tip Vămeșoaica III, 49: „Pe mare privește,/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară” (Titești - Argeș). Fata de măritat coase într-un pat amplu la rădăcina unui copac și are în câmpul vizual domeniul marin: „Pă mare-mi privește,/ Departe-mi zărește,/ Departe pe mare,/ Neagră corăbioară,/ Neagră și smolită,/ De prunturi trântită,/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a transforma virtualitatea existenței în destine reale, de factură pozitivă. Instanțe inițiate cu ochean dublu, înspre sacru și înspre profan, colindătorii sunt văzuți și ei ca oameni ai mării de către fata de măritat: „Pe mare privește/ De-o corăbioară/ Mică, gălbioară./ Și’n ea cine-mi vine?/ Vin neguțători./ Nu-s neguțători,/ Ci-s colindători,/ Ce-mi vin colindând,/ De (cutare) întrebând” (TiteștiArgeș). Sosirea de pe ape a colindătorilor ține, în același timp, de capacitatea lor de a aduce mană la casele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița pe spinare/ Și la față rumeoară/ Și e soața dumitale»” (Moldoveni - Ialomița). Decodarea ipostazei solare („păsărică gălbioară”) echivalează cu ieșirea din etapa liminară inițiatică, fiindcă traduce simbolurile sacre în registru social („soața”) și pregă¬tește reintegrarea în comunitate sub noua identitate. Mesajul fecioarei metamor¬fozate este caracterizată de porunca imperativă urmată de recompensa rituală, asemenea întâlnirii animalelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu strica, voinic, cetatea,/ Că noi bini te-om dărui:/ Fată dalbă din cetate,/ Potârnichea soarelui,/ Soarelui și-a lunii ei,/ Nu ți-o dăm roabă să-ți fie,/ Și ți-o dăm doamnă să-ți fie” (Bratovești - Vâlcea). Păsărica gălbioară este aici marcată explicit de apartenența solară, în timp ce astrul nopții apare dominat de fecioara din cetate. Lebăda reprezintă o altă ipostază solară a fetei, adusă, într-un basm din Găgești, Dâmbovița, de cea mai mare apă curgătoare (în geografia și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]