68 matches
-
nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Era acolo lângă fântână de când lumea. Nici bătrânii satului nu știau când și cine o ridicase. Unii ziceau că fântâna fusese sleită mult după ce troița însemnase creștinește răspântia. Încadrată de un gărduț din șipci de brad, troița uimea trecătorul cu picturile ei păstrate de-a lungul timpului intacte, vii și proaspete, ca și când ieri ar fi fost migălite de mâna meșteră a neștiutului iconar! Doamne, ce frumoasă era! Cum se ridica zveltă spre
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
timpurie. Dimineață, liota de mămăici cu scăfârlii roz se încolonă pentru tura matinală de piață. — Da’ cu Vetuța ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. Mai stăm acilea și plecăm noi... Babele se înșirară pe gărduț ca vrăbiile. Hai, Veto, se enervă una vorbind cu asfaltul, ce draci oi fi făcând de nu mai vii? — Fa, să știi că nu-i a bună. Asta nu lipsește. Și mai tre buia să-mi aducă și șablonul de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
toate stelele s-ar stinge. Și nici asta nu e important, așa-i? (plânge) OMUL (îl ia în brațe, îl leagănă): Gata, liniștește-te. Floarea pe care ai îndrăgit-o nu e în nici o primejdie. Am să-i desenez un gărduț, oaia n-o să poată ajunge la ea. Va mânca doar puieții de baobab. MICUL PRINȚ (se liniștește încet): Da? OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu mi-ai povestit aproape nimic despre tine și despre floarea ta. MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică, face câțiva pași) OMUL: Și acum, ce-ai să faci? MICUL PRINȚ: Să nu uiți, trebuie să-ți ții făgăduința. OMUL: Ce făgăduință? MICUL PRINȚ: Știi tu... un gărduț pentru oaia mea. OMUL: Bine, să ți-l desenez. (scoate un carton, desenează) Ăsta e bun? MICUL PRINȚ (ia cartonul, privește): Da, cred că e bun. Floarea mea o să aibă suficient loc să se simtă bine. OMUL: Nu înțeleg ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
reparat avionul. Te bucuri? MICUL PRINȚ: Știam că ai să-l repari. Ne întoarcem amândoi acasă. Pentru tine e mai simplu. Casa mea e mult mai departe... e mult mai greu... Mi-am pregătit oaia. Și lada pentru oaie. Și gărduțul... Îți mulțumesc, au să-mi aducă aminte de tine. OMUL: Ți-e frică de călătoria pe care trebuie s-o faci? MICUL PRINȚ: Puțin. Diseară cred că o să-mi fie puțin frică. Așa, cam vreo 30 de secunde... La noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
neschimbat. În pustiu, decorul se schimbă foarte greu. M-am gândit între timp de multe ori: Ce-o mai fi făcut Micul Prinț de când a plecat spre planeta lui? Oare oaia n-o fi trecut, într-o bună zi, dincolo de gărduț și i-o fi mâncat floarea? Totul, acolo, e învăluit într-o taină adâncă. Pentru voi care, la fel ca mine, îl iubiți pe Micul Prinț, nimic din univers nu mai rămâne cum a fost dacă undeva, acolo, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea mirelui, își construiește cuibul din rădăcini frumos mirositoare, după care îl căptușește cu pene multicolore de papagal și cu pietricele rare care scânteiesc în lumina palidă a lunii. Apoi, măiestrește un gărduț, îl împănează cu nisip în care apoi implantează cele mai frumoase flori din poienile pădurii. Când opera e gata, prin cântece melodioase ce au modulații chemătoare, pasărea își atrage mirele la locul feeric întocmit. Întâlnirea nupțială se desfășoară într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul cu mărunte flori de pe margine. Vino, și-ai să vezi. Unde? În șura ta. Veni. Ei?, întrebă Nicu Robustu, încă speriat de ce văzuse și avea să-i arate și vecinei. Aceasta primi vestea și privi ce-i arătase vecinul, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se caută în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori, îi cădea acum neîngrijit, crescut fără măsură, peste chipul obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de neoprit, reușea cu greu să declare ședința încheiată și s-o scoată din casă. Dar, fericit s-o știe lângă el, Escu ar fi acceptat orice corvoadă. Seara, împreună cu Aniela ieșeau la plimbare. Îl găseau pe Radu așezat pe gărduțul de la intrare și de fiecare dată prezența acestui năpăstuit le umbrea distracția. La început, deși prostesc și lipsit de o soluție viabilă, gestul făcuse o oarecare impresie. Luana apreciase intenția lui, stângace și neghioabă, de a-și ispăși păcatele. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
semințe de dovleac și de alune. Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă ia drept un bețivan oarecare. Cu ce puteam proba că participasem la festivalul Primăverii? Toată aleea era ninsă cu petale de flori de cais, iar gărduțul verde de floarea miresei s-aprinsese de la beteala lunii. Ei, și? Asta-i probă? Dar cojile de semințe și alune împrăștiate pe jos? Ha, ha! Sunt de la cei care au stat aseară pe bancă. Așa este. Astea nu sunt probe
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
cruce de lemn, nici măcar nu e din lemn de stejar sau salcâm, care nu putrezește repede. De abia după 1960-1970 au început a se face cruci din fier, din beton și mormintele au fost delimitate de borduri din beton și gărduț din fier. Indiferent la ce an a fost adusă de la Slobozia - Filipeni, 1840 sau 1863-1864, sau la altă dată, nu avem niciun motiv să admitem că biserica din Lunca, cea din lemn, care nu mai există acum, ar fi din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
italieni. Ne având altă ofertă, au fost de acord să discutăm, așa că am intrat în casă unde am găsit în afară de doamna simplă care m-a întâmpinat la ușă, o bătrână mărunțică care mă privea curioasă, așezată într-un pat cu gărduț pe marginea lui ca la copiii mici. Cele două italience își doreau să găsească o femeie caldă, sufletistă, care să știe bine italiana și care să nu fumeze, numai că eu aveam amândouă defectele. Vorbeam puțin italiana, aproape mai deloc
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
semințe de dovleac și de alune. Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă ia drept un bețivan oarecare. Cu ce puteam proba că participasem la festivalul Primăverii? Toată aleea era ninsă cu petale de flori de cais, iar gărduțul verde de floarea miresei s-aprinsese de la beteala lunii. Ei, și? Asta-i probă? Dar cojile de semințe și alune împrăștiate pe jos? Ha, ha! Sunt de la cei care au stat aseară pe bancă. Așa este. Astea nu sunt probe
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
cu pas domol în urma lor, pe bulevardul ce cobora de la Universitate, către Cișmigiu. Ei și-au văzut de drum, intrând pe aleea Cișmigiului, iar ea a rămas în stație, în fața Spicului, ca să ia troleul către casă. S-a apropiat de gărduțul parcului, și a rămas acolo, privind lung, în urma celei mai frumoase perechi de tineri îndrăgostiți pe care a văzut-o vreodată. “Trebuie să urc în troleu, să ajung acasă, că s-o fi făcut târziu, a fulgerat-o un gând
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
singură, așa că a insistat la fiica bătrânei și la șefa de agenție să mă cunoască pe mine. Au fost de acord așa că am intrat în casă și am găsit o doamnă simplă și o bătrână mărunțică într-un pat cu gărduț pe marginea lui, care mă privea curioasă. Cele două italience își doreau să găsească o femeie caldă, sufletistă, care să știe bine italiana și care să nu fumeze, numai că eu aveam amândouă defectele. Vorbeam puțin italiana, aproape mai deloc
CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369420_a_370749]
-
care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia; cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcăm pe gărduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla Orchestra militară. Lui Iancovici îi strălucea chelia, în bătaia razelor solare puternice a unei duminici populare. Cum era cam rotunjor, și cureaua îi înconjura mijlocul durduliu, din când în
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
o să ajungi ultimul! Ești cel mai mare idiot, mă provoca Thomas; mi-e și rușine că sînt prieten cu tine. Bine că nu ne vede nimeni. Bună ziua, nene. Cum mai e viața, ai? Un moșneag stătea rezemat în coate pe gărduț și ne privea curios. Apăi, cum să fie? Uite așa, potrivită. Vezi, idiotule, țipa Thomas. Viața omului trebuie să fie potrivită la gust, nici prea dulce, nici prea sărată, nici prea caldă, da' nici prea rece. Sigur! îl aproba Licurișca
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
de neegalat și pot da oricui lecții de parenting experimentate și nu citite din cărți. Lecturile lor aproape că se rezumă la noutăți legate de diagnosticele copiilor lor. Pot să construiască orice din nimic: de la spaliere sau obstacole pentru kinetoterapie, gărduțuri sau cine știe ce alte lucruri necesare pentru protecția copilului, până la lucruri mult mai mari. Se pricep la orice e nevoie în casă: spală vasele, fac ordine, bagă rufe la spălat, le întind, repară prize, centrale, jucării sau electrocasnice și găsesc soluții
Cei mai tari bărbați din lume () [Corola-blog/BlogPost/338621_a_339950]
-
să învingă acel sentiment al fricii și să meargă hotărât înainte prin noapte. După câteva minute de mers printre morminte la un moment dat cărarea se strâmtora foarte mult trebuia să treacă printre două morminte cu cruci de marmură, și gărduțuri de fier, așa că se răsuci puțin pe o parte pornind cu piciorul stâng înainte iar brațul drept aproape în spate. În momentul când ajunsese la jumătatea dintre cele două morminte își simți brațul drept imobilizat. Era ca și cum cineva îl prinsese
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
înainta. În acele clipe simți panică și întoarse capul privind spre brațul său și spre manșeta pardesiului și constată că acel modelaș prins cu un nasture mare de la manșetă, i se înfășurase în jurul unei cruciulițe mici, ce era sudată în gărduțul unuia dintre morminte. De fapt acel gărduț era făcut frumos cu un model unde din loc în loc la o oarecare distanță erau niște cruciulițe din fier, tot acel gărduț era vopsit în verde. El văzu totul atât de clar la
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
întoarse capul privind spre brațul său și spre manșeta pardesiului și constată că acel modelaș prins cu un nasture mare de la manșetă, i se înfășurase în jurul unei cruciulițe mici, ce era sudată în gărduțul unuia dintre morminte. De fapt acel gărduț era făcut frumos cu un model unde din loc în loc la o oarecare distanță erau niște cruciulițe din fier, tot acel gărduț era vopsit în verde. El văzu totul atât de clar la lumina lunii. Rămase câteva clipe cu manșeta
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
i se înfășurase în jurul unei cruciulițe mici, ce era sudată în gărduțul unuia dintre morminte. De fapt acel gărduț era făcut frumos cu un model unde din loc în loc la o oarecare distanță erau niște cruciulițe din fier, tot acel gărduț era vopsit în verde. El văzu totul atât de clar la lumina lunii. Rămase câteva clipe cu manșeta înfășurată în jurul acelei cruciulițe, apoi ușor își desfăcu manșeta și privi cerul plin de stele și luna ce lumina atât de frumos
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]