8 matches
-
28.46 sunt susceptibile în egală măsură, de a fi clasificate la poziții ale altor secțiuni ale Nomenclaturii, clasificarea lor trebuie să fie determinată prin aplicarea Regulilor Generale pentru interpretarea Nomenclaturii și a Notelor de Capitol în cauză. Este cazul gadolinitului, care fiind un compus de metale din pământuri rare, aparent ar fi putut fi clasificat în poziția nr. 28.46, dar în realitate se clasifică la poziția nr. 25.30, datorită faptului că Notă 3a) a Capitolului 28 prevede excluderea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166421_a_167750]
-
amestecuri de oxizi, rămân cuprinse în această poziție. Oxizii de europiu, de samariu etc, sunt utilizați în reactoare nucleare că absorbanți de neutroni lenți. Poziția nu cuprinde: a) Compușii naturali ai metalelor pământurilor rare și, în particular, xenotimul (fosfați complecși), gadolinitul sau ytrerbitul și ceritul (silicați complecși) (poziția nr. 25.30); monazitul (fosfat de toriu și de metale de pământuri rare) (poziția nr. 26.12). ... b) Sărurile și alți compuși, anorganici sau organici, ai promețiului (poziția nr. 28.44). ... 28.47
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166827_a_168156]
-
întrebuințării lor în compoziția cimenturilor hidraulice. 8) Pietrele calcaroase, zise pietre litografice, de tipul celor utilizate în artele grafice, în starea brută. 9) Sfărâmăturile și cioburile de olărit. 10) Minereurile de metale de pământuri rare (cum ar fi bastnaezitul, xenotimul, gadolinitul etc.), cu excepția monazitelor și a altor minereuri utilizate exclusiv sau în principal la extracția uraniului sau toriului; aceste minereuri se clasifică la poziția nr. 26.12. 11) Opacifiantele utilizate în emailare, obținute prin tratarea nisipurilor de zircon (purificare cu ajutorul acidului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166440_a_167769]
-
dată, erbiul părea a fi un metal solid de culoare alb-argintie; el apare în combinații chimice cu alte elemente de pe Pământ. Însă, el este un element chimic rar, ce poate fi găsit în asociație cu alte elemente în mineralul numit gadolinit, mai ales din cel care provine din zona Ytterby, din Suedia. În principial, erbiul este utilizat datorită ionlor pe care îi formează (anume Er), care au proprietăți fluorescente ce pot fi utilizate în diferite lasere și aplicații. Fiind un metal
Erbiu () [Corola-website/Science/305365_a_306694]
-
la aproximativ 0,7 la 1,2 părți pe milion (1,1·10). Este unul dintre cele mai puțin comune metale rare, dar este mult mai comun decât iodul, argintul, mercurul sau aurul. Cele mai comune minerale de holmiu sunt gadolinitul și monazitul. Locurile unde holmiul se găsește în cantități mai mari sunt China, Statele Unite ale Americii, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia, cu rezerve estimate la peste 400 000 de tone. Holmiul este extras comercial din nisipul de monazit (ce conține
Holmiu () [Corola-website/Science/305366_a_306695]
-
pământ rar, samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta Pământului și este mult mai comun ca alte metale ca staniul. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, monazitul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în China, Statele Unite ale Americii, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia; China este de departe liderul mondial la mineritul și
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
decât din apa prinsă în sol, iar acest raport poate depăși 1000 în solurile argiloase. Samariul nu se găsește liber în natură, dar, ca și alte pământuri rare, este conținut de multe minerale, printre care se numără monazitul, bastnäsitul, ceritul, gadolinitul și samarskitul; monazitul (în care samariul apare în concentrații de 2,8% sau mai mari) și bastnäsitul sunt utilizate pe larg ca surse comerciale. Resursele mondiale de samariul sunt estimate la două milioane de tone. Acestea sunt localizate în mare parte
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
care îl va numi "yttria". Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul din care Gadolin obținuse ytriul va fi numit în cinstea lui drept "gadolinit" de către Martin Heinrich Klaproth, fiind și sursa pentru elementul chimic "gadoliniu". Numele oxidului "ytria" va fi de asemenea confirmat de Anders Gustaf Ekeberg în 1797. În deceniile ce au urmat dezvoltării definiției elementelor chimice, elaborată de către Antoine Lavoisier, se considera
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]