301 matches
-
așa cum se întîmplă în Moromeții și nu e nici o farsă, o caricatură a luptei așa cum se întîmplă în Scrinul negru, ci o ciocnire care de multe ori are efecte comice, o ciocnire între doi actori întîmplători care compun cu un gag reușit. Femeia cu blană de vulpe înspicată, cu numele voievodal și anacronic Maria de Mangop și "tovarășul de la ghișeu" sînt un fel de Stan și Bran ai unei epoci ciudate, brutale și poetice în același timp. Pasajul e semnificativ pentru
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
de axis mundi al guberniei. În jurul ei și în ea se petrec situații semnificative: din ea coboară, aproape inepuizabil, lanțul mituitorilor, Hles-takov dă buzna cu ea în casa Primarului și tot în ea o posedă pe fiică, înaintea nunții promi-se. Gag-ul, o altă marcă Goga, este lungit uneori prea tare, iar o reducere a dimensiunilor ar fi sporit tensiunea pe ici, pe colo. Efectele cinematografice împrumutate din filmul mut, proiecțiile unor texte - comentariu pe un ecran, nu mi se par
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
celor trei portocale are foarte mult spirit ludic și, așa cum spuneam la început, o lumină specială care aduce un ton optimist și nobil spectacolului. Am rîs de la început și pînă la sfîrșit, timp de o oră, am gustat din plin gag-urile și spumoasele apariții ale personajelor, ritmul alert al construcției și structurării poveștii, priceperea și expresivitatea păpușarilor tineri ai trupei ca Ioana Chelaru - care interpretează trei personaje (Pantalone, Farfarelo, Fata din portocală), Victor Bucur, Mariana Zaharia, Claudiu Iordan. În Pedrolino
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
doua și Ionache Duduleanu în varianta extrem de vitală a lui Pavel Bartoș. Și evident, scoarțele lui Vittorio Holtier și lumea vacanțelor mele de la Turnu-Severin; Revizorul lui Claudiu Goga de la Teatrul Național din Craiova și scenele de grup, spumoase, pline de gag-uri și imaginație, jucate admirabil și în vervă de actorii trupei. n-am văzut: O noapte furtunoasă în regia lui Felix Alexa la Naționalul bucureștean și spectacolul imitat de la Chișinău, Cînd Isadora dansa de Martin Sherman, pus de Ada Lupu
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
benzilor desenate ca formă de artă"; se vede cu ochiul liber că translarea "benzilor" în film a fost făcută nu de un spirit iconoclast, ci de un admirator fanatic. Oricît de mult au fost modificate și adăugate personaje, acțiuni sau gaguri - totul e făcut în spiritul paginii originare, în spiritul dialogurilor lui René Gosciny și al desenelor lui Albert Uderzo. Gosciny se pare că obișnuia să spună: "Noi nu prea punem femei în Asterix, dar cînd punem, este Cleopatra!" Și ce
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
reușit să creeze dimensiunea responsabilității sau iresponsabilității unei decizii pe care cineva se hotărăște să o ia la un moment dat și nu o mai respectă. Pur și simplu. Cine, cui dă socoteală? Spectacolul este construit dintr-o cavalcadă de gag-uri, de poante, de trucuri. Kocikariov, Răzvan Vasilescu, vrea cu tot dinadinsul să-l însoare pe prietenul lui Podkolesin, Cornel Scripcaru, un funcționar timid, retras, puțin cam pămpălău și, desigur, pretențios, hachițos, nehotărît, teribil de influențabil. Nimic, dar absolut nimic
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Cvasi-necrofilul Benigno este absolvit de iubirea lui absolută pentru Alicia, pe care o readuce la viață tocmai pentru că o violase - și nu există nimic infam, monstruos sau vulgar în această resurecție. Almodovar nu face decît să reia temele ( și, uneori, gagurile) sale dintotdeauna; există un episod savuros ( un film mut fictiv, Amantul pitic, funcționînd pe post de psihanaliză-prin-vis ca în Hitchcock) care este un clin d’oeil la o secvență din Atame: acolo, Victoria Abril se juca, în cadă, cu un
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
confruntări ale omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se vede este prea prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor demonstrativ. Sînt gag-uri reluate de prea multe ori, consumate și nu doar sugerate (de pildă, apelul la citatele folclorice. Odată, de două ori, ar fi dat o culoare specială; de atîtea ori prezente, conduc cumva spre derizoriu, spre ieftinătatea situațiilor). Spectatorul nu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
râdă doar lor; nu mai vorbesc de saltimbanciada de la Național Tv executată de duetul Palade-Țociu, un cuplu aflat în cădere liberă spre zona banalului cu subsol penibil; iar Doru Octavian Dumitru, echipat clovnian, cu gesturi și priviri mecanico-derutate, în afara câtorva gaguri mai răsărite, s-a cantonat într-o antecameră a umorului mobilată mai mult cu vechituri decât cu noutăți; în schimb, la România 1, Cosmin Cernat a reușit, fără nici un efort vizibil, să mențină la aceeași joasă înălțime ștacheta cu care
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
și Sartre, cu Maiakovski, Esenin, Fadeev și Labiș, dar și cu Musil, Kafka sau Joyce. Printre toate plimbîndu-se umbra lui Chaplin, a vedetelor de pe Beverly Hills, star-system trecut prin ŤSteaua fără numeť, prin Woody Allen, frații Marx și Buster Keaton. Gaguri, gajuri, ganguri și granguri petrecuți în lesa Ťdoamnei cu cățelulť, cu gîndul la Anna Karenina și Mîșkin, la Gérard Philippe și Rubliov, lume de celuloid cu efect de bandă întoarsă, percepție hi-fi în care toată această magie (și manie) referențială
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
ce Revelioane interesante ne-au transmis televiziunile! Totul în direct, totul natur. Realizatorii și prezentatorii își imaginaserăcă 98,3 la sută dintre telespectatorii români au insomnii, umblă pe acoperișuri și se sinucid fiindcă li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi nici probleme de ordin demografic, pentru că spontaneitatea nu mai este ucisă de programe rigide
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
jocului solicitat actorilor englezi, minunați, descoperim un ritm special pe scenă, în culorile unui alb ca de cretă " emblematic pentru stilul scenografului Helmuth Stürmer - un amestec foarte palpabil de comic și dramatic, o combinație rafinată de tipuri de umor, de gag, o construcție dezvoltată melodic, polifonic, cu arii și opusuri ce revin mereu, ca un comentariu în sine al singurătății care ne populează, uneori, existența. O singurătate devastată de semnele trecutului, format din obiecte, din muzici, din amintiri, din gesturi. Dincolo de
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
teatru, o poveste despre noi, despre degradare, despre zbor. O poveste despre performanță. Lui Beckett îi plăceau filmele cu Stan și Bran, Charlie Chaplin, frații Max. Și lui Alexandru Dabija la fel. Se vede asta și în acest spectacol. În gag-ul fin, în contrapunctul poantelor spumoase, în tăietura pe muchie de cuțit dintre parodic și dramatic, dintre gravitate și clovnerie. În pașii învîrtiți în cerc ai lui Vladimir și Estragon cînd își iau un timp de gîndire pentru ceva. În
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
acompaniamentul live al pianului, pe tot parcursul spectacolului, ca la petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții și realitatea, deopotrivă, pentru ca “spectacolul” să nu se termine niciodată. Plină
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Fraierul Sir Andrew este sursa distracției. Toate scornelile chefliilor, imaginația fără sfîrșit, stimulată continuu pentru obținerea băuturii și a distracției, conflictul cu închipuitul Malvolio, colcăiala stranie a personajelor aflate între trezie și beție, confuziile, încurcăturile, contrapunctul obținut prin scene de gag și film mut, amestecul între spiritul shakespearian, atmosfera rusească și ridicolul caragelian, pedepsirea lui Malvolio, “mumificarea” lui Antonio, insațietatea Oliviei, toate acestea și încă multe altele stîrnesc o voluptate extraordinară în actori și, deopotrivă, în spectatori. Despre această voluptate și
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
4 variante clinice de mixedem pretibial: difuz (43%), plăci (27%), nodular (18%) și elefantiazis (5%). Culoarea variază la nivelul leziunilor, pielea poate îmbrăca aspectul de peau d’orange. Din punct de vedere histopatologic, în dermul reticular, apar depozite de mucină (GAG), cu separarea fibrelor de colagen. Epidermul supraiacent prezintă acantoză, hiperortokeratoză, dopuri foliculare și uneori papilomatoză. Fibrele elastice sunt reduse ca număr. Patogeneza nu este complet elucidată, dar se pare ca fibroblastele sunt ținta unui atac autoimun. Eliberarea de citokine de la
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92047_a_92542]
-
cu status eutiroidian. Tiroidita Hashimoto este cauza cea mai frecventă de hipotiroidism în țările vestice. Distrugerea glandulară este consecința procesului autoimun (infiltrat limfocitar). Ca urmare a deficitului hormonal, toate procesele metabolice sunt încetinite și în țesuturi se acumulează mucopolizaharide sau GAG. Anticorpii antitireoperoxidaza (ATPO) sunt pozitivi și au importanță diagnostică. In acest context autoimun sunt citate relativ frecvent asocieri cu boli dermatologice cu caracter autoimun. In lotul studiat, 7 din 16 pacienți (fig. 2) aveau manifestări cutanate fie datorate efectului metabolic
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92047_a_92542]
-
cuvinte însoțite de punctare pe gest și mimica, meșteșugite special pentru a stîrni rîsul la această iluzie comică. Cînd momentele romanțioase ar fi pe punctul să lase un gust sălciu, Alexandru Darie dezvolta un plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară prăfuit sau banal. Iluzia comică este un spectacol de mare ținută, unitar, împlinit în toate planurile spectacologice, plin de rafinament, un spectacol care
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
că poate fi lucrat, că poate exprima în sine un mesaj, chiar și în absență cuvîntului, stimulat însă de propria cunoaștere, de costum, de lumină și de muzică. Cunoscîndu-i, este aproape impresionant să-i vezi cum se mișcă, cum stăpînesc gagul și rigorile lui, cum își explorează continuu trupul, expresia, cum dialoghează fără cuvinte, dar cu farmecul filmului mut, dacă vreți. Ei însuflețesc și pun în mișcare, în diferite povestioare succesive, unele inspirate că tema și, mai ales, ca valorificare a
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
la birou, o stagiara hispanica - semă-nînd cu Elaine din "Seinfeld"-. Se-apucă să-nvete spaniolă după telenovele (că în Mînă lui Paulista al lui Cristian Mungiu!), dar este singura comparație posibilă cu scurt-metrajul românului: episodul telenovelistic este doar unul din gagurile - nenumărate - care dau savoare filmului... Tot un gag, însă cu bătaie lungă, e Culture de Ari Gold: manifest/performance (pe format cinemascop) interpretat de regizor însuși, care apare pe o scenă, în dreptul unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
din "Seinfeld"-. Se-apucă să-nvete spaniolă după telenovele (că în Mînă lui Paulista al lui Cristian Mungiu!), dar este singura comparație posibilă cu scurt-metrajul românului: episodul telenovelistic este doar unul din gagurile - nenumărate - care dau savoare filmului... Tot un gag, însă cu bătaie lungă, e Culture de Ari Gold: manifest/performance (pe format cinemascop) interpretat de regizor însuși, care apare pe o scenă, în dreptul unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare în toate direcțiile pînă cînd, "răpus" de un
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
timpul făcînd jogging... Filmul îi urmărește în zig-zag, din Brooklyn la Tokyo, ca și cum ar face reclamă la Zen. Încă din pregeneric (în care o farfurioara așezată pe steagul nipon e umpluta cu lapte pînă cînd aceasta, debordînd, inundă soarele roșu), gagurile vizuale abundă; dincolo de gaguri ghicim un fel de lehamite postmodernă mobilata cu dolce farniente, reverii, jocuri de cuvinte. Concluzia: la Răsărit, lumea a apus, artiștii strîng pietricele în geamantan și, în general, s-au văzut toate filmele... (Celălalt cadou austriac
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
îi urmărește în zig-zag, din Brooklyn la Tokyo, ca și cum ar face reclamă la Zen. Încă din pregeneric (în care o farfurioara așezată pe steagul nipon e umpluta cu lapte pînă cînd aceasta, debordînd, inundă soarele roșu), gagurile vizuale abundă; dincolo de gaguri ghicim un fel de lehamite postmodernă mobilata cu dolce farniente, reverii, jocuri de cuvinte. Concluzia: la Răsărit, lumea a apus, artiștii strîng pietricele în geamantan și, în general, s-au văzut toate filmele... (Celălalt cadou austriac - experiment inenarabil care "samplează
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
Că actuala opoziție a adoptat ticurile de ieri ale adversarilor e în ordinea lucrurilor, chiar dacă situațiile sunt de-un comic irezistibil: un Ion Iliescu pârându-i la New York pe țărăniști și pe liberali pentru că nu fac reforme e, totuși, un gag demn de epocă de aur a comediei mute (mute de uimire, desigur!). Mai puțin comice sunt atitudinile celor rămași acasă - că, de pildă, domnii președinți de Senat, respectiv, de Cotroceni - Român și Constantinescu. La unison, dovedind o coordonare a nesimțirii
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
lungmetraj; dar cum noi nu trăim an condiții normale... Premiul pentru scenariu i-a revenit unui film fără nici o vorbă: My country (sârbesc), de Milos Radovic. O comedie muta, la o barieră, pe un drum de țară, ăntr-un câmp. Succesiunea gagurilor și crescendo-ul catastrofelor șanț nu numai de un umor strălucitor, dar definesc, ăntr-adevăr, "țara mea" (țara lor): reacții brutale, totale, definitive; violență demențiala, născută din mai nimic... Au mai fost premiate și Maaz (Franța) pentru o imagine de basm
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]