18,328 matches
-
acestui nivel agreabil, dar primar; abia vizionarismul unor Mircea Cărtărescu sau Mariana Marin constituie pragul de la care se face, în lirica generației '80, saltul către Altceva. Din această perspectivă privind lucrurile, volumul de debut al lui Dan Coman, Anul cârtiței galbene, ar fi trebuit, ca și o bună parte a liricii ,milenariste" create de componenții ultimei generații (de la Ruxandra Novac la Marius Ianuș și de la Teodor Dună la Zvera Ion), să-mi smulgă accente de entuziasm critic. Lumea poeziei lui Dan
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
balet oribil, până la deplina ocupare a spațiului nostru lăuntric: ,pești răpitori de-a lungul și de-a latul sângelui meu/ și păsări mici țopăind peste oasele mele/ și eu cu cleme de carne înțepenindu-le tuturor gâturile./ sunt un cuib galben și sunt o suculentă hrană galbenă./ dar mai întâi să mă liniștesc./ să-mi susțin cu ajutorul pereților bucata de plastic din mijlocul inimii./ o dată pe lună. de trei ori pe săptămână. absolut în fiecare zi/ cu un mare pleoscăit de
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
spațiului nostru lăuntric: ,pești răpitori de-a lungul și de-a latul sângelui meu/ și păsări mici țopăind peste oasele mele/ și eu cu cleme de carne înțepenindu-le tuturor gâturile./ sunt un cuib galben și sunt o suculentă hrană galbenă./ dar mai întâi să mă liniștesc./ să-mi susțin cu ajutorul pereților bucata de plastic din mijlocul inimii./ o dată pe lună. de trei ori pe săptămână. absolut în fiecare zi/ cu un mare pleoscăit de urs mari bucăți din trupul meu
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
acela/ femeia doarme și eu pot să-mi strecor mâna prin gât/ tot mai sus/ înspre păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul ochilor cum se sperie/ cum înnebunește cum transpiră de spaimă cârtița galbenă/ cum râsul acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră instalată în creier, în cap și răspândită apoi în tot corpul
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
originalitatea, stranietatea cu orice preț, sărind treptele de combustie și aglomerând imagini șocante, fără nici o noimă. Scenografia e prea încărcată, apar tot felul de creaturi pe cât de ciudate, pe atât de rupte de (i)realitatea poeziei ,lor" (aparte de cârtița galbenă, împotriva căreia nu putem ridica obiecții, vedem cățelul pământului și un câine ,de lapte", mai multe pisici, un liliac, o pasăre de sticlă, o maimuță albastră, un iepure vietnamez: o întreagă menajerie), iar poetul se încurcă în atâtea fire, amestecându
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
al doilea exemplu: a patra strofă din poemul al XIV-lea: ,Inorogi/ (verzui ca marea în cleștare,// în spumeag alb), e negreșit/ că ies, cînd ies că sună,-n dolii, cornii;/ că ies, cînd sună-n do, licornii/ în spume galbene..." De ce ar suna licornii în nota do, care e o notă joasă? Păi, pentru că ,Do-ul acesta e unul minor: dolent sau melancolic (căci Ťmelancolic cornul sunăť!), fie și dacă vînătoarea (care are, în ocurență,) tîlc simbolic) este un joc
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
eu am spus „da“. Apoi, am fost foarte ferita de ispite. Cît privește gusturi, opțiuni diferite, am cedat. Și am înjurat. Am înjurat și am spart farfurii. În primul deceniu de căsnicie am spart trei servicii de masă de faianța galbenă. Luăm cîte două-trei farfurii, le spărgeam și mă linișteam (sînt pe jumătate grecoaica). Mă linișteam, strîngeam cu fărașul și reușeam să merg mai departe. (din interviul luat de Raluca Alexandrescu pentru Observatorul Cultural) mulțumesc pentru postul asta Foarte frumos! Textul
Irina despre iubire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82772_a_84097]
-
ro Got it. Tx! Faptul că porți un costum elegant, o cravată te obligă la a avea un comportament adecvat cu această imagine? Am văzut azi în stația de metrou un tip îmbrăcat într-un costum foarte dichisit, cravată era galbenă și avea un diplomat. Părea că doarme, în picioare, si asta era aiuritor. Adică ar fi fost normal să vorbească la un telefon, să citească un ziar de analize financiare, să inspire un aer de superioritate. Sau: un tip susține
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
omagiat de poetul matematician, care introducea în planul edificării și legenda, avertismentul, punerea în gardă: Și mai ales te înfioară/ De acel galben icusar,/ Ceasornic fără minutar./ Ce singur scrie când să moară/ Și ou și lume. Te-nfioară/ De ceasul galben, necesar... E drept că ideea Oului-monument ar fi putut să-i aparțină și lui Salvador Dali cu efectul suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz, inspirația
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice, un accent muzical perfect organizat, autentic, fără acele fuites... fără acele scăpări ilogice tipic surealiste lipsite de vreun consens social, fără miezul profund de care tocmai vorbeam, de gălbenușul primordial, de acel ceas galben, necesar... Prima impresie, la ieșirea din muzeu, dând direct în Piramida centrală, este de libertate totală. Ai senzația că ai intrat în alt mediu... - aș fi lipsit de gust să spun al Metafizicii?... - în care presiunea spiritului rămâne la beau-fixe
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a dat drumul și a cîntat. Trepidează, vibrează, rostogolește-te! Aceasta era marea ei taină, acest glas ca o țîșnire de rachetă a puterii. Uneori, cînd John Poe
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
era și sat, cu lunci de gălbenele și roiuri de fluturi, cu ogoare în spatele caselor - în curtea casei Murineanu, în care mai apoi am locuit, creștea un pîlc viguros de floarea-soarelui - pepeni, pe cîmpuri învecinate vedeam uriașe întinderi de bostani galbeni și portocalii, în curtea noastră se aflau caiși cărora căprița mea le rodea scoarța". Documentar, sînt de semnalat evocările privitoare la mizeria în care familia Ș. Cioculescu a trăit între anii '48-'58. În același număr din revista de la Târgoviște
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14760_a_16085]
-
acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și interminabile angoase este, mai cu seamă, conștiința înstrăinării limbajului de esența sa originară, divină: "scînduri sîngerează din trupul lui Dumnezeu/ orizontul tras ca o linie imaginară pe o tablă de clasă/ cîteva cuvinte galbene întoarse din drum/ cu informații sumare despre lumina orbecăind/ prin stadioanele de afară/ ca o flacără olimpică a nimănui(p.98) sau "ninsoarea mea/ cataclismul alb mă îngroapă fără urmă/ mor în brațe cu un os al Tău de lumină
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
curs, la doamna C. încă nu mi-a venit nimic. Dar îmi dă o supă cu găluște. Ninge și e vînt. La librăria din Galeriile Krețulescu am văzut un admirabil Benjamin Constant (Adolphe, Le cahier rouge și jurnalul), pe hîrtie galbenă, cu 180 000. Am nostalgia unui măr, a unei prăjituri abundente, a unei pîini dense. Sînt netuns, ciorapii murdari și rupți. La cămin un coleg antipatic îmi oferă o felie de pîine cu șuncă - și primesc." Tulburărtoare rămîne această întîmplătoare
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
are o ediție veche, jerpelită a Codului manierelor elegante. El iese, se duce după țigări și pâine. A lipsit destul timp. Astfel încât atunci când se întoarce, ea, care stă în pat și citește, începe să râdă văzându-l prăfuit, cu genele galbene, cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea că ar fi fost vorba de o explozie petrecută într-un deșert asiatic, de care lumea se ferea să comenteze, de frică, deși cauza era cunoscută
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
de acea supraviață și ardeam fără să consum energie, plină de o euforie fără nume, gata să trăiesc, dar, în același timp, fiind la dispoziția morții. Umblam cu mâinile în acizi, pregăteam plăcile pentru gravură și nu aveam mănușile mele galbene de cauciuc. Din cauza acidului mi s-a spart deodată verigheta dăruită de René și eram adânc îndurerată. Apoi eram într-o altă încăpere decât atelierul meu din Lucerna, și mă mângâiam că de aici înainte brățara mea de argint mă
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie/ uneori plouă atît de mult/ încît țipetele mele curentează/ se deschide o ușă intră o bătrînă/ în mînă cu un plic galben care e soarele/ mîzgălit peste tot cu litere mici" (ibidem). Macrocosmosul pătrunde astfel în microcosmos, îl asimilează precum o oglindă a sa, degajînd o emoție de dincolo de lucruri, care absolvă banalul: "acord atît de larg că melodia se leagă/ doar
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
extraliterar tradițiile ermetice, ocultiste ce speculează litera, pe de o parte, și fenomenul audiției cromatice, pe de altă parte. Jünger preia metafizica vocalelor lui Rimbaud, dar aduce câteva modificări esențiale. El asociază vocalelor A și O culorile luminii roșii și galbene, în timp ce pe I și U le vede mai aproape de culorile întunecate ale pământului. Autorul depășește perspectiva sinestezică a lui Rimbaud și transpune analiza într-un context natural, spiritual și filosofic: "A înseamnă înălțime și depărtare, O - înălțime și profunzime, E
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
picioare... să scape, prin oboseală, de întrebările pe care ți le pui ție însuți, pe care vă temeți să vi le puneți și pe care le puneți întruna celorlalți". Orașul care are ziua un aer maritim, orașul străbătut de taxiuri galbene, orașul spectacolelor, care noaptea pare acoperit de bijuterii, are o atmosferă fulminantă, în viață ca și în sălile de pe Broadway ("era o atmosferă pe care ne-am dori-o în Franța, unde publicul de elită este rezervat și se teme
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
un diavol. Îngerul e un tînăr iezuit - jucat, tulburător, de Mathieu Kassovitz; rolul a fost jucat, pe vremuri, la Bulandra, de Ion Caramitru, cel care acum, în film, e tatăl acestui preot care nu poate accepta oroarea, își pune steaua galbenă pe sutană ("ficțiune!", s-a scris, "un asemenea caz n-a existat"), și merge să moară, într-un lagăr... Diavolul, de inspirație mengeliană, e un doctor cu ochi albaștri, reci și sticloși (Ulrich Mühe, ferocitatea în fragilitate), un criminal pe
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
aceste scene ("fotografii") într-un discurs care se vrea o artă poetică, încărcat însă cu nume de autori și cu fraza îngreunată de mărturisiri din laboratorul de creație (ale naratorului?, ale autorului?), dar din care reținem "vreau să proptesc cercuri galbene pe niște pătrate inefabile". Călin Blaga - 15 păcate. Molia magnifica, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001, 144 p., f.p. II A apărut la noi o primă carte din opera lui Paul Virilio, arhitect și autor de texte de critică socială a
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
aici nu pe euforia dobîndită în vis, ci pe presentimentul de groază. Judele povestește că a simțit bătaia aripilor care i-a trimis un aer rece în obraji, și a rămas încremenit în fața privirii fixe din pupilele roșii, cenușii sau galbene, sinistre, iar penajul păsării și-a modificat brusc culoarea. Era să fie lovit cu ciocul sub frunte. A înțeles că orbește, a țipat, s-a acoperit cu plapuma. "După aceea, camerista a ieșit, iar eu am început treptat să văd
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
un monstru murdar și urît mirositor, cu malformații congenitale. Era un moșneag lățos, aspru, nebărbierit, cu sprîncene groase, ce-i acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu efecte afrodisiace, în jur zăceau tratate de alchimie, alambicuri, retorte, balonașe, săruri, esențe, infuzii, tincturi. Cînd a ratat formula finală a scos un urlet de mînie, chipul dizgrațios
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
după ce Hitler preia puterea. În lagărele Germaniei naziste, la Dachau ca în cazul nostru, au fost azvîrliți, torturați, umiliți și uciși și homosexuali. Însemnul ce-l purtau atașat hainelor de deținuți a fost triunghiul roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
Cred, însă, că Nicolae Manolescu avea dreptate să considere că destructurarea pe care o produce lirica bacoviană drept una deliberată și să afirme, astfel, caracterul "intențional" al ironiei și parodiei: cum altfel ar putea fi interpretat un poem precum Scîntei galbene, de pildă. Intenția din aceste versuri mi se pare în afară de orice dubii: Vom spune că toamna a venit... foarte trist -/ La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,/ Însă m-a trezit un glas pozitivist.../ Vînt umed, și frunza
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]