45 matches
-
dragă, îm pare cu nespus regret, da' am empresia că ai cam feșetelit-o... Eu n-am spus la nimeni timp de aproape 17 ani - fără să știu că sunt părtaș la tăcere cu doamna Mona Muscă -, da' să știi că galița aia rahitică, bolnavă de plămâni și cu ciroză, pe care ai adus-o din ograda matale și ne-ai pus-o în congelator, avea un microfonaș băgat sub târtiță... Așă că, dacă-ți scot ăștia dosaruuuuu... nu-știu pe unde-ți
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
făceau miniaturiștii și iconarii din mânăstiri. Pe vremuri. Pentru că el a văzut și simțit lumea Întotdeauna ca un pictor. Altfel n-ar fi băgat de seamă că sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai amintea bătrânul morar că păsările de tot felul ale vecinei mai mult pe la moara lui se hrăneau cu ce pica de la coș, motiv pentru care i-a spus cât se poate de răspicat că-i va dijmui din cele galițe exemplarele cele mai arătoase. Iar lelea Zamfira-nevasta îi ținea hangul: Că-aiștia, de la o vreme, numai pe seama noastră trăiesc, că nu au de niciunele și toată ziua bună ziua, leliță Zamfiră, dă, bade Gheorghe, împrumută! Și încă mai face și ochi dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag, Neîncetat se spunea hojma, La lumânare se spunea lumină, La făcăleț se spunea melesteu, Vremea călduță se numea molășniță, Buruienii de dragoste i se zicea năvalnic, Folosul se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
barba Lui Dumnezeu - făcută la seceriș - din cuiul casei, stropși focul cu cociorva de ridică bobota cât statul de om și, după ce boteză stâlpii și pietrele bolții, puse la foc ceaunul cel mare și negru să facă o zamă de galiță și curechi. Gătejele ardeau tare și fumul ieșea hojma pe hogeag, de ziceai că-i pară-n curtea ei. Dintr-o latură, de pe un țol, se ridică și muma a bătrână care, cu o cățuie într-o mână și cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
unt se vindea împachetat în frunze de viță de vie. Ambalaje nu prea erau, carnea se punea pe frunze mari de loboda, pe prosoape aduse de acasă, sau chiar în hârtie de ziar pentru cei care nu erau prea pretențioși. Galițele, adică păsăretul, găini, rațe, gâște, curci, se vindeau numai vii pentru a-și păstra prispețimea. Frăguțe, mure, coacăze, agrișe se vindeau cu cană... sau în cornete de hârtie. Prin piață circulau diferite precupețe care ofereau celor însetați „Apă-rece”, iar celor
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
subteran era destul de grea, datorită faptului că perforatul găurilor de mină se făcea pe uscat, căci apa care exista era o apă acidă ce ardea hainele unde le atingeau. Această apă avea o denumire clasică în zona Apusenilor, așa zisa ,,galiță’’, care distrugea șinele de cale ferată din galeriile minei. Aici am văzut cum erau organizați deținuții pe locuri de muncă. Cei care optau să lucreze în subteran erau lăsați să lucreze unde vor ei. Organizarea se făcea în colonie. Aici
DESPRE MINERI ŞI MINERIT...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372789_a_374118]
-
O cronică inedită, „Revista contimporană”, 1873, 5; Grigore G. Tocilescu, Scrierile inedite ale lui Zilot Românul, RIAF, 1885, vol. V; A. Philippide, Introducere în istoria limbei și literaturei române, Iași, 1888, 160, 220; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 284-292; Mihai Galiță, Zilot Românul din punctul de vedere al dezvoltării limbii literare românești, „Noua revistă olteană”, 1904, 4; Petre V. Haneș, Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, București, 1904, 10-13, 48-49; Densusianu, Lit. rom., I, 140-145
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Românul din punctul de vedere al dezvoltării limbii literare românești, „Noua revistă olteană”, 1904, 4; Petre V. Haneș, Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, București, 1904, 10-13, 48-49; Densusianu, Lit. rom., I, 140-145; Mihai Galiță, Cronica lui Zilot Românul, „Gazeta cărților”, IV, 1935, 17, 18, V, 1935, 3, 4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 188-191, Ist. lit. (1982), 197-200; Popovici, Studii, 150-154; Valentin Al. Georgescu, Un al treilea manuscris ieșean al „Manualului de legi” din 1766
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
simbolistă sau cu o tematică preponderent socială N. Burlănescu-Alin, N. Vulovici, I. C. Popescu-Polyclet, Al. Gherghel, Florian I. Becescu, D. Karnabatt, I. Stătescu, cu proză sunt prezenți Ștefan Braborescu, O. Tafrali, V. Grigorescu-Elvir, Petre Danilescu, iar cu articole - Ștefan Braborescu, M. Galiță. Alți colaboratori: Petru Vulcan, A. Laugier. C.A.
NOUA REVISTA OLTEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288481_a_289810]
-
cătunele Hairaclar și Șamșiler 587. Plasa Silistra-Nouă cuprindea 40 de comune, după cum urmează: Aliman, Almanlâu, Asarlâc, Bairam-Dede, Bazarghian, Beilic, Bugeac, Gadikioi, Calaicci, Calnia, Kara-Aci, Caranlâc, Carvan, Câșla, Ciucurkioi, Ciungiuc, Coslugea, Cara-Orman, Cusgun, Demircea, Dobromir din Deal, Dobromir din Vale, Esekioi, Galița, Garlița, Ghinegea, Ghiol-Punar, Hairankioi, Lipnița, Mârleanu, Nastradin, Oltina, Ostrovu, Parakioi, Prăjoia, Regep-Cuiusu, Satu-Nou, Teke-Deresi, Tekekioi și Velikioi 588. Județul Tulcea, cuprinzând Delta Dunării și Insula Șerpilor avea reședința în orașul Tulcea. Conform prevederilor legii de organizare a Dobrogei din 9
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
tremurat, melodii arzătoare; când vorbea, întorcea ochii pe dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele; dar cuconul Gheorghieș nu vroia să știe de fleacurile acestea: după ce-și bea cafeaua, adormea în jâlț gândindu-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i-am format, și abia atunci vom ști că menirea noastră s-a împlinit... Noi, cadrele didactice... CATEDRA DE LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ Profesor, Larisa Târzianu Profesor, Mariana Văcaru Profesor, Geanina Honceriu Profesor, Săndica Bizim Profesor, Luminița Agache Profesor, Victoria Galiță Motto: Aș scrie cu pensula mare pe pereții odăii tale o poruncă: Iubește-ți meseria. (Tudor Arghezi) Cel mai important atu al unui individ instruit îl reprezintă, astăzi mai mult decât oricând, forța pe care o are cuvântul său asupra
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
Potecile cu prundiș mărunt șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile. Erau în ograda conacului. Cârduri de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a așezat maică-sa, s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare rușinea să ne tot ciorovăim ca babele! Intrară în ograda argaților. Un stol de porumbei se ridică în văzduh, iar galițele se risipiră speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofătul, ieși mirat dintr-o odaie în capul gol: ― Da ce-i, de-ați venit tot satul? Răspunseră mai multe glasuri deodată. Logofătul se scărpină în ceafă: ― Are să se supere boierul că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iliuță, ascultător, se strecoară prin dreptunghiul luminat al ușii, pătrunzând în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace. Urâtă vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de valori umane. În semn de respect, lor le dăruiesc rândurile de față. Lor care se mai numesc și : Gh. Popescu, Traian Tanase, Ion Budescu, Ion Ursoi, Elena Popescu, Emilia Ciocan, Octav Grigorescu, Șt. Cucoș, Mihai și Dumitru Mâță, Ion Galiță, Leonid Timuș, Veronica Tuchilă. Lor, la 50 de ani, amintirile mele... Liceul teoretic „Mihai Eminescu” Bârlad - La 50 de ani - Editura Integral București, 2008, carte realizată de un colectiv de profesori care se lasă greu identificați (p.222), impecabilă gramatical
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
zburător; anotimp; apă; aripi/zbor; atenție; avion; banal; boboc; de casă; călătorie; cer, zbor; ciori; ciripește; de cîmp; cîntăreață; clătită; cocor; cocostîrc; cocoș; colegă; cuptor; curcă; curte; depărtare; domestică; duh; efemeritate; elefant; evoluție; făptură; fericire; ființă vie; firavă; fluture; frumusețe; galiță; găinaț; gălăgioasă; geam; grație; grătar; ideal; început; încîntătoare; kiwi; lebădă; lemn; liliac; mazăre; minunată; minusculă; mîncare zburătoare; moaie; necuvîntătoare; noapte; nori; oarbă; papagalul meu; paradis; pasăre; pădure; penaj; pernă; peste; pinguin; pisică; Ponta; pradă; prăpastie; primăvară; puișor; pupăză; puritate; rahat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
furnicile de-i omoară, iar paserea îi părăsește. Tărîțele și busuiocul din noaptea de Sf. Vasile sînt bune pentru paseri. Gîștile și găinile albe sînt socotite sfinte. Cînd paserile umblă cu aripile în pămînt, trag a sărăcie. Dacă are cineva galițe* mici, apoi se crede că nu e bine a le număra într-o zi de post, c-apoi n-ar crește. Paserea care va fi pupată de om o mănîncă uliul. Cuibarul în care a scos gîsca sau găina pui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
frupt - rod frupt alb - mîncare de lapte, carne, ouă sau pește fulgerat - sec fumegar - gunoi ars fur - hoț furcă - par de susținere, iadeșul găinii fuștei - fușcel, furcel, vergea trecută printre firele de urzeală G gaie - șorecar, pasăre care vestește ploaia galiță - pasăre de curte garoi - pasăre gavăt - lup găoace - coajă de ceapă gătej - vreasc găvan - partea scobită a lingurii găzar - vînzător de petrol lampant ghilit - albitul pînzei ghioc - coajă de ou ghizd(ea) - lada de deasupra fîntînii gîci (a) - a descoperi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și brânză, care lipsesc celor mai mulți săteni, sunt zamă de carne (borș), răcituri, cârnați și caltaboși, friptură, mai ales iarna, dacă la Crăciun și-a tăiet godinul (porc tânăr). Friptura și borșul de găină se văd rar pe masa țăranului, căci galițele și le vinde de-și prinde alte nevoi; ouăle asemenea le vinde, căci din ou țăranul «n are ce înțelege»“ (Lupescu). Cât despre carnea de vită, folosirea ei era practic necunoscută în mediul rural, după cum susține E. Niculiță-Voronca, în lucrarea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
decalitru, staulul de oi din șură fele vas de ½ litri fercheș mândru, frumos îmbrăcat feștilă ultima parte a fuiorului, fitil fleșariu măcelar fluștiuc aperitiv, gustare foale burtă, abdomen furcitură grămadă mare de fân, de paie fusoi fasole G gabete gadine, galițe, păsări de curte găbăneață magazie mică pentru unelte, pentru lemne, etc. gătej lemn scurt, lemn pentru ațâțat focul gâmboț de dimensiuni reduse gânj nuiele împletite cu care se leagă doi pari la un loc gârligiu locul prin care se coboară
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]