30 matches
-
scrisorii acestuia către episcopii germani, unde se amintea de lupta comună “împotriva anticriștilor naziști și bolșevici”. Executarea de către comuniștii polonezi a comenzilor primite de la Stalin, arată după remarca stalinistului Roman Werfel, “galicanismul P.C. Polonez”11, prin comparație cu fidelitatea bisericii galicane față de Vatican în Evul Mediu. Regimul stalinist din Polonia a încercat minarea autorității Bisericii Catolice prin crearea în 1945 a P.A.X. (Organizația catolicilor laici) condusă de Boleslaw Piasecki, cu obiectivul de a dezorganiza structurile catolice. Reacțiile celor două lumi
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ortodoxia_si_statul_sub_regimul_totalitar_.html [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
scrisorii acestuia către episcopii germani, unde se amintea de lupta comună “împotriva anticriștilor naziști și bolșevici”. Executarea de către comuniștii polonezi a comenzilor primite de la Stalin, arată după remarca stalinistului Roman Werfel, “galicanismul P.C. Polonez”11, prin comparație cu fidelitatea bisericii galicane față de Vatican în Evul Mediu. Regimul stalinist din Polonia a încercat minarea autorității Bisericii Catolice prin crearea în 1945 a P.A.X. (Organizația catolicilor laici) condusă de Boleslaw Piasecki, cu obiectivul de a dezorganiza structurile catolice. Religia comunistă a Europei
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2208 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1484551960.html [Corola-blog/BlogPost/344370_a_345699]
-
acest fel, prin Biserică acțiunea Domnului Iisus Hristos de a recapitula, de a modela toată creatura, de a o conduce la împlinirea ei, căci Biserica actualizează Cinzecimea prin Epicleză. Din punct de vedere istoric epicleza este atestată în liturghiile mozarabe, galicane și celtice. O epicleză o găsim prezentă și în Tradiția Apostolică a Sfântului Ipolit al Romei, la sfârșitul secolului III. Începând din acest moment, asistăm la un proces de descreștere a epiclezei în Occident, sub influența teologiei sacramentale a Sfântului
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_epicleza_euharistica.html [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
Și Liturghia romană a avut epicleză până în secolul V, însă când au apărut scrierile Sfântului Ambrozie și ale Fericitului Augustin care subliniau pentru prima dată că prefacerea se săvârșește prin rostirea cuvintelor Domnului, s-a renunțat la ea. Și Liturghia galicană, milaneză și mozarabă, aveau epicleză. Romano-catolicii au încercat să obiecteze, afirmând că acele cuvinte de instituire ale Domnului („Luați mâncați...” și „Beți dintru acesta toți...”), sunt rostite cu glas înalt, pe când Epicleza se rostește în taină, iar cuvântul Amin, pe
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_epicleza_euharistica.html [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
de a purta arme și de a se război. Iată-l pe Adrian I intervenind și atrăgând atenția lui Carol asupra acestei situații (cf. "Epistola 25", PL. 98, col. 367). S-a străduit și pentru unificarea liturgiei romane cu cea galicană, trimițând în acest sens chiar suveranului un exemplar al "Sacramentariului Gregorian" (pe la 780), așa cum deja în 774 i-a înmânat "Culegerea de Canoane" a lui Dionisie cel Mic (sau mai corect spus: "cel Smerit"). Influența papei Adrian I asupra bisericii
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
să-l condamne pe cel mai vârstnic fiu al Bisericii, dacă nu bătea în retragere. Reacția lui Ludovic al XIV-lea a fost aceea de a le da frâu liber galicanilor. Episcopii influențați de galicanism au publicat așa-numitele Articole galicane. Acestea erau antipapale, declarând că "regii și prinții nu erau supuși Romei în probleme nespirituale", că "în problemele spirituale papii erau inferiori consiliilor generale" și că "hotărârile papei puteau fi schimbate dacă nu aveau aprobarea întregii biserici". Aceste sentimente erau
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
pe janseniști ori de câte ori se ivea ocazia. În ultimii ani ai domniei sale, Ludovic al XIV-lea și-a dat seama că pentru a distruge jansenismul trebuia să-și refacă relația cu Roma. Prin urmare, în 1693, el a renunțat la "Articolele galicane". Presiunea franceză de la Roma a condus la bula "Vineam Domini", care nu le mai dădea dreptul janseniștilor la "tăcerea respectuoasă" cu ajutorul căreia, începând din 1668, ei fuseseră în stare să "susțină" probleme teologice delicate. Cu ajutor papal, Ludovic a trimis
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
a deschis o breșă legală. Dacă privim istoria mai Îndeaproape, vedem că regii Franței Încercaseră Încă de demult să-și cucerească independența În raport cu puterea pontificală. Încă din secolul al XIV-lea, juriștii regali au Început să vorbească despre o Biserică galicană, rupând astfel cu tradiția atotputerniciei deciziilor exterioare. În secolul al XVI-lea, Charles du Moulin, Pierre Pithou și Guy Coquille vor furniza argumentele de bază pentru ceea ce va deveni biblia galicanismului: Tratatul despre drepturi și Îndatoriri al lui Pierre și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
eliberare de sub tutela ultramontană. La rândul său, Bossuet va redacta celebra Declarație a celor patru articole, votată În 1682 de Adunarea clerului. Promulgat ca lege de stat, acest text afirmă, pe lângă obligația papei de a respecta regulile și cutumele Bisericii galicane, independența monarhilor față de Sfântul Scaun În toate chestiunile laice. Intenția politică, se simte, nu este nici anticlericală, nici antireligioasă, ci urmărește doar ca, prin constituirea unui cler autonom dependent de puterea civilă, să asigure autonomia statului față de orice tutelă exterioară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dorește, În fapt, transferarea puterii politice către suveranul civil. Constituția civilă și Concordatul Napoleon, urmând exemplul Revoluției franceze care adoptase o Constituție civilă a clerului (1790), desprinzând În mod hotărât Biserica Franței de papalitate, reia și el cu hotărâre lupta galicană Împotriva ultramontanismului. Votată de Adunarea constituantă În iulie 1790, această Constituție Încerca să Îngemăneze aspectul galican cu inspirația democratică, Încercând să stabilească Înainte de toate independența deplină a Bisericii Franței față de Roma. Recunoscând că tot ceea ce ține de doctrină este sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
poate interveni În treburile interne ale Bisericii Franței fără acordul puterii civile, episcopii nu-și pot părăsi diocezele fără acordul autorităților civile, deschiderea de seminarii sau de consilii ale canonicilor este supusă autorizării, seminariile au obligația de a preda doctrina galicană, iar episcopii care au refuzat să aprobe Constituția civilă a clerului sunt depuși și trebuie să-și Înmâneze demisia Primului Consul. La 25 ianuarie, În timp ce este ținut prizonier la Fontainebleau, papa Pius al VII-lea este constrâns să accepte semnarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În ceruri niște lumini care nu se vor mai aprinde”. S-a putut vorbi astfel despre o veritabilă „credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde de data aceasta să stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios din viața publică, ci despre eradicarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
totuși țara În care chestiunea laicității a fost Întotdeauna subiectul unor dezbateri pasionate. Poate că această particularitate se datorează faptului că democrația a trebuie să se afirme, de la bun Început, Împotriva unei puteri În bună măsură clericale, În ciuda unor opțiuni galicane ale monarhiei. În afară de Elveția, celelalte state europene au rămas monarhii, uneori confesionale. Nici măcar În Statele Unite afirmațiile anticlericale nu au atins vreodată aceeași virulență ca În Franța. În Italia și Germania, laicitatea este indisociabilă de mișcarea naționalistă, adică de voința de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din Europa occidentală. În plus, la sfîrșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea este sfîșiată de marea schismă, care vede înfruntîndu-se papi și contra-papi, în timp ce încep să apară Biserici naționale care vor să fie autonome (Biserica galicană în Franța) și care dau naștere la erezii în Anglia și în Boemia. Gîndirea și arta cunosc în această perioadă o sclerozare profundă. Inaccesibile săracilor, universitățile se rezumă la studierea unei logici pur formale, în timp ce tomismul este repus în discuție
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lui Dumnezeu", adică reprezentantul său pentru toate problemele care nu țin de domeniul spiritual. Cît despre Universitatea din Paris, aceasta preconizează "sustragerea de la ascultare" față de Roma și cere transformarea Bisericii din Franța în biserică națională, supusă autorității regelui. Aceste tendințe galicane vor susține, cum e și firesc, preponderența sinodurilor. La Constanz, Părinții sinodali, organizați pe "națiuni", consideră că, într-adevăr, viața Bisericii în fiecare țară se bazează pe datini, obiceiuri și tradiții care trebuie să constituie obiectul unui acord, a unui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de dorința de a controla viața religioasă: lupta împotriva practicilor considerate disidente (jansenismul 67 si chietismul 68), încercarea de a extirpa protestantismul din regat prin abolirea Edictului de la Nantes, dar și intrînd în conflict cu papalitatea pentru afirmarea "libertăților Bisericii galicane". În sfirșit, absolutismul se extinde în domeniul artelor, unde regele susține idealul clasic, Versailles devenind astfel simbolul unei estetici care va servi drept model Europei monarhice. Absolutismul regal este inseparabil de o încercare de supremație în Europa. Ludovic al XlV
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
semneze "Formularul", condamnarea pontificală a principalelor teze janseniste. Sfintul Scaun găsește acum ocazia să intervină direct în treburile Bisericii franceze: papa va domoli prima etapă a scandalului jansenist printr-o formulă de compromis. Dar această intervenție se lovește de concepțiile galicane despre o Biserică a Franței care, cu riscul de a fi supusă autorității regale, revendică o independență considerabilă în domeniul apostolic, disciplinar și... financiar. Începînd cu Concordatul din 1516, regele numește funcțiile și beneficiile ecleziastice (papa dă apoi investitura spirituală
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Refuzînd să se lase înfrînt de Ludovic al XIV-lea, papa Inocențiu al XI-lea condamnă hotărît decizia regală. Regele răspunde convocînd o adunare a clerului francez care, în martie 1682, adoptă "Declarația celor patru articole" care confirmă libertățile Bisericii galicane: regii sînt independenți față de papă, sinodul este superior papei, Sfintul Scaun trebuie să respecte legile și cutumele regatului, în sfîrșit, papa nu este infailibil decît prin consimțămîntul Bisericii universale. Conflictul se adîncește în anii următori, Inocențiu al XI-lea anulînd
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
grupate în zece metropole. Episcopii și parohii (unul pentru fiecare district) primesc un salariu de la stat și sînt aleși, primii de alegătorii departamentului, ceilalți de alegătorii districtului. Episcopii nu primesc investi tura canonică de la papă, ci de la arhiepiscop. Dorința Bisericii galicane este confirmată de hotărîrea din 27 noiembrie 1790: toți reprezentanții Bisericii trebuie să-și depună jurămîntul de credință față de națiune, față de lege și față de rege. Între anii 1789 și 1791, o societate nouă se naște în Franța. O societate inspirată
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
procedura. Poporul obosit de această încetineală încuie într-un loc pe cardinali pînă cînd aceștia au desemnat pe succesorul la pontificat. 25 "Galicanism", cuvînt utilizat pentru a desemna ansamblul libertăților, scutirilor de impozite, precum și conduita ce privește Sf. Scaun. Doctrinele galicane plasează infailibilitatea nu a papei singur, ci a corpului episcopal, pe deplin unit în jurul șefului; ele proclamă autoritatea supremă a conciliilor generale și a sfintelor canoane în guvernarea bisericii; ele stabilesc înaltele distincții între puterea spirituală și puterea temporală (cu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ci a corpului episcopal, pe deplin unit în jurul șefului; ele proclamă autoritatea supremă a conciliilor generale și a sfintelor canoane în guvernarea bisericii; ele stabilesc înaltele distincții între puterea spirituală și puterea temporală (cu sensul de "lume materială", Univers). Doctrinele galicane au fost rezumate în declarația clerului francez din 1682, numită "Declarația celor patru articole", și redactate de Bossuet. Galicanismul este în opoziție cu curentul "ultramontagnard", care pretinde că papa este superior conciliilor generale. 26 "Pragmatique Sanction" cuprinde măsurile luate de
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sărbătorilor „latine” ca măsură de propagandă catolică, așa cum fusese cazul la Începutul veacului, În timpul lui Carol al VI-lea XE "Carol al VI-lea" , ci de o acțiune de subordonare a Bisericii În raport cu obiectivele statului, În acord cu orientările politice galicane promovate de Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" . În această ambianță ideologică raționalistă, la care subscrie, Petru Maior XE "Maior" introduce un discurs alternativ și nuanțat În raport cu critica tradițională a sărbătorilor răsăritene. El Încearcă să explice și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Vârșeț, care, după cum spune o cronică, de pe la 1770, „pre mulți preoți văduvi... cu sila Îi călugări, În feară”. Asemenea atitudini se mențineau și către finalul veacului, deoarece iosefinismul, ca stare de spirit și politică oficială, În pofida intențiilor anticlericale și galicane de care era animat, nu va Încerca să disloce celibatul ecleziastic, nici ca mentalitate și nici măcar În ceea ce privește cadrul său juridic și instituțional. Decretul imperial din 1786, prin care se reglementează regimul căsătoriilor În Transilvania, prevede, la paragraful 21, referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În mod negativ la nivelul atitudinilor asumate față de cauza unificării Italiei. Dar acest lucru nu s-a Întâmplat, până la urmă, atât datorită importanței pe care liderii politici români o acordau problematicii naționale (În dauna partizanatelor confesionale), cât și pentru că tradițiile galicane, de Îndelungată carieră, contracarau tendințele ultramontane din sânul Bisericii Greco-Catolice. Tocmai În acești ani, ideile galicane Își găseau noi argumentări teoretice, În scrierile lui Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" . Desigur, atitudinea de ansamblu favorabilă cauzei italiene, manifestată În rândurile categoriilor ecleziastice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a Întâmplat, până la urmă, atât datorită importanței pe care liderii politici români o acordau problematicii naționale (În dauna partizanatelor confesionale), cât și pentru că tradițiile galicane, de Îndelungată carieră, contracarau tendințele ultramontane din sânul Bisericii Greco-Catolice. Tocmai În acești ani, ideile galicane Își găseau noi argumentări teoretice, În scrierile lui Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" . Desigur, atitudinea de ansamblu favorabilă cauzei italiene, manifestată În rândurile categoriilor ecleziastice, nu trebuie supraestimată, iar receptarea mesajelor politice radicale nu este de căutat În această direcție. 9
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]