13 matches
-
Bisericii. Prin urmare, el i-a sprijinit pe episcopi, amenințând să-l condamne pe cel mai vârstnic fiu al Bisericii, dacă nu bătea în retragere. Reacția lui Ludovic al XIV-lea a fost aceea de a le da frâu liber galicanilor. Episcopii influențați de galicanism au publicat așa-numitele Articole galicane. Acestea erau antipapale, declarând că "regii și prinții nu erau supuși Romei în probleme nespirituale", că "în problemele spirituale papii erau inferiori consiliilor generale" și că "hotărârile papei puteau fi
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Ritul mozarab este un rit latin specific Spaniei creștine din timpul vizigoților. Acest rit este în prezent aproape dispărut, fiind practicat doar în puține regiuni de acolo, cum ar fi în zona din jurul orașului Toledo. Asemănător cu ritul celtic, ritul galican este un rit latin care a apărut în Galia. Ritul galican a constituit ritul cel mai frecvent în marea majoritate a Europei Occidentale, până când a fost aproape integral înlocuit de ritul roman începând cu secolul al VIII-lea, dar modificându
Ritul latin () [Corola-website/Science/299933_a_301262]
-
vizigoților. Acest rit este în prezent aproape dispărut, fiind practicat doar în puține regiuni de acolo, cum ar fi în zona din jurul orașului Toledo. Asemănător cu ritul celtic, ritul galican este un rit latin care a apărut în Galia. Ritul galican a constituit ritul cel mai frecvent în marea majoritate a Europei Occidentale, până când a fost aproape integral înlocuit de ritul roman începând cu secolul al VIII-lea, dar modificându-l pe acesta în timpul procesului de înlocuire.
Ritul latin () [Corola-website/Science/299933_a_301262]
-
Revoluției franceze care adoptase o Constituție civilă a clerului (1790), desprinzând În mod hotărât Biserica Franței de papalitate, reia și el cu hotărâre lupta galicană Împotriva ultramontanismului. Votată de Adunarea constituantă În iulie 1790, această Constituție Încerca să Îngemăneze aspectul galican cu inspirația democratică, Încercând să stabilească Înainte de toate independența deplină a Bisericii Franței față de Roma. Recunoscând că tot ceea ce ține de doctrină este sub autoritatea Sfântului Scaun, ea leagă totuși personalul ecleziastic de puterea civilă: preoții parohi și episcopii devin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
va căpăta o nouă dimensiune În secolul al XIX-lea. Nu doar că lupta a devenit mai dură, ci, mai mult, conflictul a devenit franco-francez, luând o turnură vizibil anticlericală, dacă nu chiar antireligioasă. Bătălia nu se mai dă Între galicani și ultramontaniști, ci se extinde și devine mai clară: ea Îi opune acum pe cei care doresc reclericalizarea domeniului politic anticlericaliștilor radicali. Lupta deschisă Lupta care urmărește luarea puterii politice și administrative din mâinile Bisericilor sau, dimpotrivă, păstrarea de către acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
la adresa celor care tindeau să Își emancipeze viața personală, În numele unor modele moderne de conduită socială. Adeseori, disputele pe această temă nu reprezentau altceva decât forme de manifestare a conflictelor din sânul Bisericii, a luptelor pentru putere dintre ultramontani și galicani, dintre cercurile loiale autorităților guvernamentale și contestatarii naționaliști. Cât de puternică era influența mentalităților și atitudinilor antimatrimoniale (rezultate dintr-un amestec redutabil de convingeri intime, precepte ale educației religioase și presiuni administrative) reiese din faptul că ele Își lasă amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Serbia, Bulgaria, România și Georgia. Cea din urmă este condusă de un catolicos; g) Bisericile naționale ale Greciei și ciprului; h) Bisericile minoritare din albania, Polonia, Slovacia și America de Nord; i) Episcopia Catolică Ortodoxă a Franței. Această instituție practică ritul galican și are câteva mii de credincioși. A fost singura tentativă de „uniatism” ortodox. Acum este izolată, evoluând între profetism și sectarism. reprezentarea pe care Olivier clément o are cu privire la ortodoxia mondială este cea a unei uriașe cruci. Ea cuprinde: a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
o meditație asupra naturii Bisericii. Mai întîi, atenția lui Rosmini se îndreaptă asupra tuturor scopurilor fundamentale ale unității Bisericii, datorită profundelor rațiuni istorice care fac necesar acest lucru; și căpătînd conștiința că, prin rezolvarea celor mai grave exagerări de tip galican și prin succesele obținute în Franța, nu s-ar putea rezolva totuși problema unității decît dintr-o perspectivă prevalent juridică și instituțională. Cît despre centralismul ecleziastic 36 cu pierderea legitimelor funcții de neînlocuit ale diferitelor Biserici, sentimentul precis care se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prevedere 236; care în momentul în care nu a fost obținută a condus la scăderea respectului datorat maicii tuturor, Bisericii, și fapte ostile s-au exercitat împotriva acesteia. În Anglia, Eduard al III-lea anula prevederile ponti-ficale237. În Franța, Clerul galican emitea decrete de unul singur și prin acestea impunea legi Papei, iar Carol al VI-lea în 1406 îmbrățișa acele decrete ca fiind legile Statului. Dacă, suferind presiuni din toate părțile să abolească rezervările papale, Conciliul de la Constanța s-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
alte tentative de schismă care însă nu s-au finalizat. Este cazul Franței unde exista o tendință de a înlocui autoritatea ecleziastică cu autoritatea civilă. Sub Ludovic al XIV-lea s-a dorit crearea bisericii galicane (națională) după „declarația clerului galican” impusă de rege. Tentativa s-a oprit la timp pentru că regele și-a dat seama că procedând astfel face jocul protestanților. Printre altele această declarație prevedea independența absolută a suveranilor față de Papă care nu mai putea să-i suspende s-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
1768, cumpără Corsica de la Republica de Genova. Pe de altă parte, creșterea economică continuă. În schimb, Choiseul nu reușește să pună capăt crizei politice ce rezultă din opoziția neîncetată a parlamentelor. El încearcă totuși să dea satisfacție parlamentarilor, janseniștilor și galicanilor, ca și filosofilor, sacrificînd acestora pe iezuiți. Un membru al ordinului Compania lui Isus fiind compromis într-un faliment comercial, parlamentul de la Paris, imediat imitat de parlamentele provinciale, folosește aceasta ca pretext pentru a suprima Compania (1762). În 1764-1766, așa-
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din gramatică, retorică și dialectică; quadrivium, alcătuit din aritmetică, geometrie, astronomie și muzică. Articole organice. Dispoziții adăugate Concordatului din 1801 și votate fără acordul Papei la 8 aprilie 1802 (18 germinal anul X). Bonaparte modifica spiritul Concordatului într-un sens galican. Astfel, spre exemplu, Papa nu putea difuza nici o bulă, nu putea trimite nici un legat în Franța fără acordul guvernului. Asignații. Bilete de Trezorerie create prin decretele din 19 și 20 decembrie 1979 și garantate cu bunurile Bisericii, devenite bunuri naționale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prin impunerea mâinilor Papei Leon al III-lea. În cursul acestor contacte, cele două părți și-au dat seama de diferența care exista între cântul liturgic al francilor și cel roman: era vorba, în alte cuvinte, de diferența dintre ritul galican și cel vetero-roman (roman vechi). Monarhia carolingiană nu a rămas indiferentă în fața acestei constatări - ceea ce pentru noi ar părea că ține exclusiv de sfera ecleziastică sau, cel mult, de cea muzicală - și, prin urmare, a acționat prompt. Pepin și descendenții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]