32 matches
-
traducătorii amestecă respectivele semne. Cei care au corectat vreodată un text știu cît de greu și de enervant e să urmărești sensul unei propoziții, să verifici acuratețea traducerii și brusc să-ți dai seama că ai lăsat în urmă un galimatias de "îâ"-uri. Conform vechii ortografii, corectura e simplă, mai ales cu calculatorul: "â" se schimbă în "î", după care se înlocuiește orice formă de bază "romî-" cu "româ-". Invers însă... nici un calculator nu va pricepe că noi sîntem un
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
de Radu G. ȚȚeposu, "Generația '80 și promisiunile postmodernismului" de Mihaela Ursa. în ciuda evidentei calități a scriiturii, a analizelor punctuale (unele remarcabile) nu poți scăpa, la lectura cărților citate mai sus (și a nesfîrșitelor articole <în temă>) de senzația de galimatias conceptual, de , , specifice unui spațiu cultural marginal, provincial (în sensul cel mai rău al termenului)." Să ne întoarcem la un citat anterior? Mai bine nu pentru că Alexandru Mușina nu doar că folosește și el bibliografia orală, dar ascultă chiar "gurile
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
Care-ar fi, atunci, concluzia? Cum se explică atracția pentru uciderea violentă a animalelor de către sus-zișii - dar și de către victime colaterale precum Ilie Sârbu sau alți înalți pesedei? O fi elementul de fascinație reprezentat de către bietele animale incapabile să guste galimatiasul (vezi din nou DEX-ul!) în care aceste personaje se scaldă ca-ntr-un lichid amniotic? O fi brutalitatea înnăscută a tagmei politicienilor? Într-adevăr, ca să ajungă la înălțimile financiare și politice la care s-au aflat / se află }iriac
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
pe carte), un fel de uriașă recuperare modernistă ce trebuia să colmateze, de urgență, golurile ignoranței cauzată de izolarea noastră în Europa. Abia ieșiserăm din secul structuralism ce făcuse deja atîtea victime (universitare, dar și prin publicațiile de cultură - vezi galimatiasul vehiculat torențial de snobismul literar al epocii) și nu mai aveam chef să ne lăsăm confiscați de o nouă ,metodă", nu mai puțin autoritară decît cea marxistă. Bucuria de a avea în mînă traducerile unor creații de o mare diversitate
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
mai sus pînă la iritările iscate, este însă cale foarte lungă. Astfel, a apărut o reacție a lui Michael Finkenthal care îl acuză de antisemitism pe Liiceanu. Acuza nu e deloc directă. Ea provine dintr-un text extrem de confuz, un galimatias din care nu poți înțelege decît că Liiceanu este antisemit camuflat. Iată o mostră care pare desprinsă din vreun discurs miștocăresc al lui Panurge: "În fine, finalul. Prostia, vulgară sau rafinată, este într-adevăr impenetrabilă; împotriva ei, spunea poetul, pînă
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
fanteziei grecești, care putea să mai aibă la vremea aceea prestigiul frumuseții poetice, dar erau izbite de moarte, în sensul lor religios. Lupta lui Iulian e lupta basmului filosofat împotriva adevărului revelat". Mai departe Blaga este taxat drept autor de "galimatias crisnamurtic", producător de "mușuroaie de cîrtiță", discipol al lui Freud, "proiectînd în tărie o caricatură a lui Dumnezeu". Răspunsurile lui Blaga nu întîrzie. Ele se concentrează în trei articole publicate în Saeculum, De la cazul Grama la tipul Grama, Săpunul filosofic
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
profesorul de sport n-a fentat și tărâmurile poeziei. P.S. Cartea este ilustrată cu desene (de Liviu Vlad) reprezentând biserici, arbori și femei goale. Cititorul care examinează suspect de mult timp aceste desene poate pretinde că este interesat de biserici... Galimatias Rețetele date de unii medici sunt ilizibile. Grafia încâlcită are scopul de a-i intimida pe pacienți, creându-le impresia că țin în mână documente emise de o instanță ocultă. În mod similar procedează unii scriitori. Compun texte ininteligibile ca să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cititori. Un autor din această categorie, foarte prolific, este George Anca. O carte a sa, La Gioia (Apokalipsa indiană VI, Biblioteca Pedagogică Națională „I.C. Petrescu“, Academia Internațională Mihai Eminescu, București, 2002), prezentată drept roman, poate fi considerată mai curând un galimatias. Deși scrisă în limba română, ea se dovedește la fel de greu de descifrat ca un papirus egiptean: „Să trebăluim ultim, n’oscuro, șleampăt-euforic, a râde-hârc, mă, ce nud, satanic, intersex pe loc, nature, numai patologie religiozitate, pe sucombă, ne-om da
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ioan Buduca prepară un cocteil din filozofia antică grecească, noile cosmologii (inclusiv aceea a lui Stephen Hawking), gândirea chinezească, gândirea indiană și creștinismul. Cu o ușoară forțare a pronunției, el face ca „big bang“ să rimeze cu „yin-yang“. Rezultă un galimatias istovitor pentru cititor: „Big bangul e imaginat el însuși ca fiind centrat ubicuum fără centru (căci n-ai putea gândi un reper nemișcat acolo). Altfel spus, ai de gândit aici, în Undeva, că orice punct moștenește cumva, ocultat, acel centru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în veșnicie, orbește, la fel de dezorientați, dar știm măcar cui îi urmăm. Cândva poate în această nebănuită ierarhie vom fi noi cei urmați și multe lucruri își vor afla înțelesul.“ În mod surprinzător, prefațatorul volumului, Claudiu Groza, ia în serios acest galimatias, situându-l solemn pe Flavius Lucăcel în istoria dramaturgiei universale: „Autorul nu este un dramaturg al formulei contemporane postpostmoderne, ci mai degrabă un neoexpresionist cu accente postmoderne, hrănindu-se dintr-o ascendență ce alătură teatrul de idei și dramaturgia celui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
centimetri a penisului acestuia? „E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“, clamează Ovidiu Pecican. Iar Flavius Lucăcel va merge fără îndoială înainte, simțindu-se înțeles de Ovidiu Pecican și persecutat de unul ca mine care i-a etichetat drept un galimatias și cartea anterioară (Trilogia spațiului închis, 2006). Bine, cel puțin, că Ovidiu Pecican nu-i cere tânărului din Cluj să-și traducă piesele în franceză! Frumusetea obligatorie Sensibil și generos, dar naiv și insuficient cultivat, Ion Machidon se supraevaluează când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
seamănă cu filozofia. Sună a filozofie. Dar este, aproape în întregime, ininteligibil. În mod special, cea mai recentă carte a Elenei Radu, Azi, vom trece Rubiconul (Rafet, București, 2007), referitoare (probabil) la implicațiile integrării României în Uniunea Europeană, reprezintă un imens galimatias. Cine se ambiționează să o citească de la prima la ultima pagină riscă să se zăpăcească și să rătăcească apoi pe străzi în căutarea unor oameni care se exprimă firesc. Sau să se molipsească el însuși de incoerență și să o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aluziv de adâncime ar necesita un spațiu de câteva ori mai întins decât cel al unei cronici. Și, ca orice astfel de demers detectivistic, și-ar vădi, în cele din urmă, slăbiciunea. Cine mai stă să decripteze, în subteranele acestui galimatias eterat, un clin d’oeil către Moartea lui Ivan Ilici, cel care, aflat pe ultimul prag, pronunța iată-mă pe post de iartă-mă, convins că, totuși, se va face înțeles de cine trebuie: „abia aștept ziua când concetățenii mei
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
a fost un refugiu, ea a oferit uneori, prin excesul de formalism, o excelentă evaziune din lumea unor texte din ce în ce mai incomode politic. Textul critic de această factură, mereu mai obscur și mai inaccesibil, devenise un foarte snob și deloc inocent galimatias. Ne întrebăm care ar fi fost reacția lui Théophile Gautier față de noul val al formalismului. Cum dimensiunea estetică era mai mult un pretext, este posibil ca autorul cunoscutei Préface la Mademoiselle de Maupin să fi cerut din nou introducerea cenzurii
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
schemă? - A... - Pare să se lege ceva. Deci, ERA. Să vedem ce era. Mai departe... Mai departe, pauză: nu se mai Întrevedea nimic, primele trei litere se așezaseră cu totul Întâmplător Într-un cuvânt. Urmau: MLECURDN... și tot așa, un galimatias abject, că altfel nu poți să-i zici. Nu, această metodă nu dădea rezultate, iar alta mai bună nu-mi trecea prin minte. Nu-mi trecea mie, vreau să spun. Pentru că Eva, draga de ea, nici nu murise, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îl acuză pe fostul prieten de caricaturizarea și negativizarea lui Dumnezeu ca Mare Anonim și de edificarea unei metafizici românești „din superstițiile folclorice, din miturile indiene și din ereziile creștine, toate elemente antiortodoxe ... o metafizică a babelor vrăjitoare sau un galimatias crișnamurtic, cum este teosofia”. Atacat în Gândirea în anul 1943 este și tomismul catolic ca falsă „filozofie creștină” în numele autenticei „metafizici ortodoxe” (susținute în eseurile lui P.P. Ionescu). Nichifor Crainic se înconjoară tot mai mult de teologi și își publică
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
îl acuză pe fostul prieten de caricaturizarea și negativizarea lui Dumnezeu ca Mare Anonim și de edificarea unei metafizici românești „din superstițiile folclorice, din miturile indiene și din ereziile creștine, toate elemente antiortodoxe ... o metafizică a babelor vrăjitoare sau un galimatias crișnamurtic, cum este teosofia”. Atacat în Gândirea în anul 1943 este și tomismul catolic ca falsă „filozofie creștină” în numele autenticei „metafizici ortodoxe” (susținute în eseurile lui P.P. Ionescu). Nichifor Crainic se înconjoară tot mai mult de teologi și își publică
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
care orașul venerabilelor monumente nu o merita. Ce minte deranjată a putut zămisli o astfel de aberație? (nici măcar echidistanța plasării nu a fost respectată, cele două intervale laterale, dintre vechea și noua clădire, rămînînd caraghios inegale). Iată însă că acestui galimatias i se adaugă un altul, de dată foarte recentă: o piață omagiind, onorabil în intenție, unirea noastră statală. Impresie de total disconfort aperceptiv, cauzat de amplificarea dezordinii compoziționale a întregului, melanjul amatoristic de repere. E, în ultimă instanță, o stigmatizare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
2001. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu, Viața ca literatură, RL, 1985, 44; Iorgulescu, Prezent, 319-323; Mircea Iorgulescu, Un martor patetic, RL, 1986, 50; Eugen Simion, Babelfiction, RL, 1988, 10; Al. Călinescu, Romanul dintr-un roman, CRC, 1988, 13; Romul Munteanu, Un galimatias al romanului, FLC, 1988, 16; Marian Papahagi, Vocile romanului, TR, 1988, 17; Nicolae Manolescu, Un bărbat și o femeie sau Întoarcerea lui Ulise, RL, 1989, 23; Mircea Mihăieș, Chestiuni de fapt, AFT, 1989, 10; Simion, Scriitori, IV, 671-685; Crohmălniceanu, Al
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
noastre dramatice. 1-. Comediele d-lui V. Alesandri - pline de spirit, însă pline, partea cea mai mare, și de imoralitate, cele mai multe apoi prea local scrise, amestecate cu grecește, cu armenește, cu ovreiește, cu nemțește, cu rusește, în fine adeseori un galimatias peste putință de a fi înțeles de românii de dincoace de Carpați. Cu asta să nu creadă cineva cumcă d-l Alesandri n-a avut talentul de a scrie. O, talentul l-a avut și încă într-o măsură foarte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
informații erau într-adevăr aproape imposibile, chiar dacă le-ar fi trecut prin cap să facă investigații. Însă putea să nici nu le treacă prin cap... — Dați-mi voie, domnule Ivolghin, îl întrerupse deodată Ippolit, iritat, la ce bun tot acest galimatias (scuzați-mă)? Lucrurile s-au explicat acum, suntem de acord să dăm crezare faptului principal, așa că de ce mai lungiți această discuție dificilă și jignitoare? Poate doriți să vă lăudați cu abilitatea pe care ați dovedit-o în investigații, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la drept vorbind, căruia dintre noi, fiind în locul lui, nu i-ar fi trecut așa ceva prin cap?“ Ceva cam în genul acesta, dar foarte amuzant. — Ajunge! izbucni deodată, aproape tremurând de mânie, Lizaveta Prokofievna. E timpul să punem capăt acestui galimatias!... Era teribil de tulburată, își ridică amenințător capul și, cu un aer provocator, semeț, fierbinte și nerăbdător, îi învălui pe toți într-o privire scânteietoare, fiind prea puțin probabil că, în clipele acelea, îi deosebea pe prieteni de neprieteni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul mai că nu se făcu de două ori și mai roșu la față), vă voi reproduce scrisoarea, deoarece cred că o știu pe de rost. Spunând aceasta, prințul îi reproduse scrisoarea aproape cuvânt cu cuvânt, cum o scrisese. — Mare galimatias! Ce crezi că înseamnă prostiile astea? îl întrebă tăios Lizaveta Prokofievna, după ce ascultă conținutul scrisorii cu o atenție neobișnuită. — Nici eu nu știu pe de-a-ntregul; știu că sentimentul meu a fost sincer. Acolo mi s-a întâmplat să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ruble vă va fi achitată cu siguranță în decursul timpului.“ — Ce brambureală! conchise Lizaveta Prokofievna, aruncându-i scrisoarea înapoi. Nici nu merita s-o citesc. De ce râzi? — Recunoașteți și singură că v-a făcut plăcere s-o citiți. — Cum! Acest galimatias înțesat de vanitate! Păi nu vezi că s-au smintit cu toții de trufie și vanitate? — Da, însă cel puțin și-a recunoscut greșeala, s-a dezis de Doktorenko și cu cât este mai vanitos, cu atât mai mult a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
citit Confesiunea dumitale, Aglaia Ivanovna a vrut să te vadă, dar... — Amână... nu poate, înțeleg, înțeleg... îl întrerupse Ippolit, parcă încercând să devieze cât mai repede discuția. Apropo, zic unii că dumneavoastră înșivă i-ați citit cu glas tare acest galimatias. Într-adevăr, în delir a fost scris și... făcut. Și nu pricep cum poate fi cineva atât de... nu spun crud, căci e înjositor pentru mine... de vanitos și răzbunător ca un copil, ca să-mi reproșeze această Confesiune și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]