118 matches
-
populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează primele
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Lexicul limbii franceze, Substratul galic). În afară de acestea mai sunt probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în Galia nu este complet documentată, dar este dovedită de unele fenomene atestate de inscripții
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
s], care va evolua în [s]: galică *[t͡sukka] > fr. mod. "souche" „buturugă”. Fărâmițarea teritorială a latinei s-a accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
din suprastratul germanic. (În afară de "guerre" și "hache" date mai sus, vezi mai multe exemple în Lexicul limbii franceze, Suprastratul germanic.) Influența francă, ce s-a manifestat numai în jumătatea de nord a Galiei, a contribuit la accentuarea diferențelor dintre dialectele galo-romane din nord, cunoscute sub numele de dialecte "oïl", de cele din sud, numite dialecte "oc". Din acestea din urmă va rezulta limba occitană. Spre sfârșitul secolului al VIII-lea, populația de rând a Galiei nu mai înțelege latina bisericească și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə]. În schimb, față de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
pbligații erau mai puțin opresive. Se înregistrează un mic număr de artizani și negustori, cei mai mulți făcând comerț cu slavii situați la est. Istoria thuringienilor este cel mai bine cunoscută din scrierile cuceritorilor lor franci. Scrierea lui Grigore din Tours, un galo-roman, cuprinde relatarea din vremea căderii statului thuringian liber. De asemenea, saxonul Widukind de Corvey din secolul al X-lea oferă numeroase legende referitoare inclusiv la thuringieni. Autorul bizantin Procopius din Cezareea îi menționează, de asemenea, vorbind de distrugerea regatului lor
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
trinitarii își recâștigă definitiv influența politică, iar Ilarie se întoarce la episcopia lui. Martin este informat despre eveniment și, la rândul lui, se întoarce la Poitiers. Pe atunci în vârstă de 44 de ani, el se instalează pe un domeniu galo-roman pe care Ilarie i-l recomandă, în apropiere de Poitiers. Martin creează acolo o mică sihăstrie, pe care tradiția o situează la 8 km de oraș: mănăstirea Ligugé, unde este regăsit de discipoli. El întemeiază astfel prima comunitatea monahală situată
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
termen contemporan) scrisă de Vincent de Beauvais, "Speculum maius", este scrisă în latină. Totuși, începând de la Conciliul de la Tours (813), în teritoriile corespunzătoare Franței și Germaniei actuale, omiliile / predicile nu mai erau rostite în latină, ci în „lingua romanica rustica” (galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în latină: În biologie numele științifice ale speciilor sunt date în latină sau greacă. Anatomia
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
lucrările parlamentul și guvernul valon. Namur e renumit pentru cetatea să medievală, situată pe o colina în apropierea confluentei râurilor Sâmbre și Meuse, confluenta cunoscută de către locuitori sub numele de Grognon. Aici există o cetate deja în neolitic. În perioada galo-romană, cetatea a fost mutată și mărită, ajungând să aibă o suprafață de 70 ha și o formă de pinten. Ulterior, la poalele muntelului s-a dezvoltat o localitate. Orașul român se întindea pe teritoriul a ceea ce astăzi reprezintă străzile "Rue
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
milioane de ocurențe, lucrări apărute în anii 1789-1965, din care au rezultat 71.640 de cuvinte. După frecvență și procentajul din numărul de ocurențe, acestea se repartizează astfel: Marea majoritate a celor 907 cuvinte cele mai frecvente aparține fondului popular galo-roman. Cuvintele moștenite ale limbii franceze aparțin substratului galic și fondului latinesc popular. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. se poate vorbi de substratul format de limba celtică a galilor, la care se adaugă și câteva vestigii preceltice. Acestea din
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
a dat în franceză "braies" „ițari”. Altele au fost preluate de romani după cucerire, de exemplu "vassal" „vasal”. Majoritatea cuvintelor galice rămase în limbă sunt cele folosite de galii a căror limbă a fost asimilată de latină, dar care, deveniți galo-romani, au continuat să le folosească. Exemple: O parte importantă a lexicului francez este dată de cuvintele moștenite din latina populară, fond care a început să se constituie odată cu cucerirea romană, în secolul I î.Hr. Lexicul de bază al francezei este
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia a fost cucerită de către romani în Secolul I î.Hr., aici dezvoltându-se o cultură galo-romană prosperă,ce a adus Franței un patrimoniu important de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. <br clear="left"> Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
mare decât în cazul unor persoane libere obișnuite (200 de solidi). În general, la funcția de "antrustion" aveau acces doar persoane libere de origine francă, și doar în cazuri excepționale, galoromanii erau admiși în garda de corp a regelui. Acești galo-romani, admiși în garda de corp a regelui franc, au luat denumirea de "convivae regis", dar wergeld-ul cuvenit era doar de 300 de "solidi", care era totuși de trei ori mai mare decât cel cuvenit unui galo-roman liber obișnuit (100 de
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
corp a regelui. Acești galo-romani, admiși în garda de corp a regelui franc, au luat denumirea de "convivae regis", dar wergeld-ul cuvenit era doar de 300 de "solidi", care era totuși de trei ori mai mare decât cel cuvenit unui galo-roman liber obișnuit (100 de solidi). Se pare că "antrustion"ii au jucat un rol important la curtea lui Clovis I, ei fiind cei care au format armata cu care a cucerit teritoriul. Aceasta era compusă în special din franci, dar
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
de solidi). Se pare că "antrustion"ii au jucat un rol important la curtea lui Clovis I, ei fiind cei care au format armata cu care a cucerit teritoriul. Aceasta era compusă în special din franci, dar și din câțiva galo-romani care trecuseră de partea lui Clovis. După cucerire, rolul lor a scăzut, deoarece la fiecare nouă expediție, regii merovingieni ridicau o armată de cetățeni, în care galoromanii se amestecau cu francii. Între campanii, mențineau un mic corp de gărzi ("trustis
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
Roman, și având un rol conducător timp de 800 de ani în istoria Europei sunt de fapt aproape necunoscuți. În mare parte a Franței de azi francii au pierdut limba lor, ca de altfel și celelate popoare germane din provincia galo-romană la fel și în partea valonă a Belgiei. Populația autohtonă franceză fiind mai numeroasă, au determinat folosirea limbii franceze. Numai numele Franței și circa o sută de cuvinte în limba franceză, sau în anumite regiuni tipuri de construcții, rămân un
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
o revoltă condusă de căpetenia galică Vercingetorix. Noile teritorii au fost împărțite de Augustus în nouă provincii romane, dintre care principalele au fost Gallia Narbonensis în sud, Aquitania în sud-vest, Gallia Lugdunensis în centru și Belgica în nord. În perioada galo-romană au fost înființate numeroase orașe, printre care Lyon, denumită capitală a Galiilor; acestea erau concepute după tipicul orașelor romane, cu un , un , , teatru și . Religia romană s-a suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și cu creștinismul a fost lungă și dificilă, francii constituind, la început, o societate războinică, cu practici și legi foarte îndepărtate de și de principiile creștine. În vreme ce scăderea demografică suferită de Regatul Franc a antrenat un declin
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
păstrat, ce trebuie transmis, înnoit, în toată integralitatea acestuia. Preț de câteva zile am acceptat a mă supune programului Festivalului. Am însoțit drumețiile conduse de specialiștii locali ai domeniului, drumeții ce aduc în fond publicului larg cunoașterea, prezentarea situri-lor istorice galo-romane, a specificului mediului forestier, a faunei, a florei. în acest mediu al naturii au loc întâlnirile cu muzica, cu muzicienii profesioniști, iar aceasta în spațiile cu totul neconvenționale ale unui luminiș de pădure, momentele de popas în care menuetele cvartelelor
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
atacat, Aetius a fost comandant al armatei romane din Galia, iar marea armată a hunilor deja capturase câteva orașe, iar acum asedia Orleans. Când alanii care locuiau în regiune erau gata să se alăture lui Attila, Aetius, cu ajutorul influentului senator galo-roman, Avitus, i-a convins pe vizigoții regelui Theodoric I să i se alăture împotriva amenințării externe, de asemenea, a reușit să-l împiedice pe Sangiban, un posibil aliat al lui Attila, din combinarea armatei sale cu cea a hunilor. Apoi
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]