6 matches
-
se oprească după anul 450 și situl este apoi abandonat timp de patru secole. În jurul anului 900 a fost construit un castel pe partea de sus a stâncii. Există doar câteva urme din această construcție, inclusiv un perete din epoca galoromana. În 1298, Guy de Dampierre, contele de Flandra și marchiz de Namur, a răscumpărat terenul lui Faing pentru a-l ceda fiului său mai mic, Guy de Flandra, numit și Guy din Namur. Acesta din urmă a construit un castel
RUINELE CASTELULUI MONTAIGLE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ruinele_castelului_montaigle_tatiana_scurtu_munteanu_1358758346.html [Corola-blog/BlogPost/342374_a_343703]
-
gura, sub barba deasă și neagră, în ceea ce s-ar fi dorit un zâmbet și îl salută într-o latină ce purta accentul tărăgănat al alobrogilor: — Salve, amice. Sprijinit cu o mână de oblâncul șeii, Balamber, care vorbea destul de bine galoromana, îi răspunse cu zâmbetul cel mai prietenos cu putință: - Salutare. La drept vorbind, nu credeam că locurile astea sunt atât de populate. Celălalt râse scurt, dezvelindu-și dinții stricați. — Ei, da, spuse. Cred și eu. Mă cheamă Gomer și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și posturi militare ce veghease pe drumurile imperiului, asigurându-i legături comerciale eficiente și deplasări rapide ale armatelor; acum, însă, era cu totul abandonată. Corpul de gardă era constituit dintr-o duzină de gărzi tinere și indolente, care abia înțelegeau galoromana și încă și mai puțin latina. Ba mai mult, neținând seama că el, care avusese mamă și doică burgundă, le înțelegea perfect dialectul, lăsaseră să le scape comentarii dușmănoase, făcute cu jumătate de gură, la adresa lui - asta până în momentul când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
slab peste măsură, însă brațele sale păreau străbătute de un nebănuit șuvoi de energie. într-un contrast evident cu capul ras complet, barba îi era neagră, lungă și cârlionțată; ochii mari și întunecați, înfrigurați, păreau ochii unui nebun. Cum învățase galoromana pe când era tânăr și luptase ca mercenar al lui Etius împotriva burgunzilor, Balamber îl întrebă pe limba sa: — Deci? Ce ai de spus? Unde sunt consătenii tăi? îngenuncheat lângă cal, cu mâinile pe coapsele ce se conturau descărnate pe sub rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu ochiul. Știi ce înseamnă porecla asta? — Da: se pare că nici măcar trăsnetul nu te-a vrut. E limpede că Dumnezeu nu te vrea, din pricina crimelor tale. Un moment, Balamber se încruntă, iar câțiva dintre războinicii săi, cei care înțelegeau galoromana, ciuliră urechile, vizibil iritați. O tânără femeie hiung-nu, cu părul despletit și complet goală, șușoti ceva la urechea războinicului ce-o ținea în brațe, dar acela, încruntându-se o împinse cu brutalitate și o reduse la tăcere cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se în iluzia că darurile din partea familiilor lor ar fi ajuns, mai devreme sau mai târziu, în tabăra hunilor, pentru a putea trata răscumpărarea. între prizonieri se aflau și câțiva burgunzi, puțini de fapt, și nici unul de rang. Vorbeau prost galoromana și se țineau oarecum deoparte, înnegurați și nervoși, conștienți că trebuiau să se teme de huni mai degrabă decât alții, din cauza urii care din cele mai vechi timpuri despărțea cele două popoare. Cu surprindere, Sebastianus regăsi în acea mică mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]