52 matches
-
micul bestiariu de uz intern cu care începe ,capitolul" Ce țară-i asta? sau daraverile din Români în Japonia, de găsit în ,secțiunea" înăuntrul trebilor de-afară) poți să spui liniștit, ca Șt. O. Iosif & D. Anghel, Cu orice trop/ Garafa se deșartă/ Și cade strop cu strop/ O, artă pentru artă! Alte pasaje, care n-au fost scrise numaidecît pentru plăcerea de-a pocni din coada cuvintelor, sînt de-a dreptul triste. De exemplu, aproape tot Cartelul patrioților, mai ales
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis în răspărul fascismului iubirii dintr-o altă viață. ca
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
cunosc în epoca o mare răspândire prin numeroase reproduceri. Cum interesul lui Eminescu pentru pictură în perioada vieneza a fost deja discutat, Ana-Stanca Tăbărași purcede la analiza propriu-zisă. Odaia din pod, haină jerpelita și ruptă în coate, sobă fără foc, garafa goală cu un capăt de lumânare, contemplarea filozofica a purecului și atitudinea "tolerant-nepăsătoare", totul se gaseste aidoma în tabloul pictorului german. " Dacă s-a inspirat din Spitzweg, a făcut-o fiindcă vânzătorii de idei nu sunt și buni observatori ai
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot felul de bunătăți și cu un coș cu pâine. Domnule Petre, bine ați venit. Nu-mi mai amintesc dacă atunci când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera printre garafele cu vin, Și-un aer sec se împărtășea cu smoala ochilor, Înecați și-ncețoșați de a umbririi geamăt, Cufundați pe margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții, împreună - în armuri de viață, și coroane pe cap. Și dau doliul înlături, căci
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
nu le mai folosiseră de ani și ani de cînd cu căldările iestea de tablă și de plastic. Să nu uit de chiupuri și ulcele, ulcioare și ulciorașe, oalele de lapte, căldărușa cu feleștiocul pentru păcură, cazane, ceaune, ciubere, bărdace, garafe și gărăfioare, deje și linuri - toate erau pline ochi! Ba unii dădeau jos din pod și oboroace hîrbuite de pe vremea lu' bunelu', din celea făcute din coajă de tei, și le umpleau. Ce să facă oamenii! Cît despre căldări, erau
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IUBINDU-TE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare Referință Bibliografică: Iubindu-te / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01
IUBINDU-TE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352577_a_353906]
-
Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului ca să nu mă rătăcesc, când umblu, noaptea, tot hai-hui, am cump ă rat un felinar și mă țin de toart a lui. și, ca să nu fac guturai, mi-am luat garafa cu rachiu ș i-o beau pe banc a dezb â r n at ă din parcul bocn ă ș i pustiu. trag, în cinstea ta, o dușcă ș i sunt leoarc ă sub fular. str â ng, î n
TRAG, ÎN CINSTEA TA, O DUŞCĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348916_a_350245]
-
zerouriși sufletele se iubesc în ...gând.... XXI. IUBINDU-TE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015. iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în pocale uitatede vremesufletulstrop cu stropîntr-o veșnică alinare... XXII. DESCĂTUȘARE, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015. Alergând desculț prin ploaie, Neputând să răscolesc, Cu privirea mea
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Și ce-a mai zis el nu știu, că numa’ odată face cu mâna, vine un motor, îl oprește, se suie în el și, du-te, duluță ! Tăcură toți, impresionați. Gazda tocă o fleică și pentru Vică și într-o garafă trase vin. Deodată, afară, în întuneric, răsună puternic o fâșcâitură. - Asta-i Paraschiva lui Murgoci, zise, avizată, o vecină. Odată m-am făcut eu că nu știu și-am întrebat-o pe babă : - Da cine fâșcâia așa asară, mătușă ? - Ia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în casa nouă unde ușile deschise lăsau un culoar lung cât o sală de cinematograf. Muzica era pe podium, cu două scaune pentru melomani între instrumente. Cei doi socri luară loc unul lângă altul, cu paharul gol în față și garafa plină cu vin. La piciorul socrului mare, dosită, o damingeană și, între picioare, un litru de coniac cu păhăruț în cap. Invitații începură a sosi. Treceau pe la perechea de socri și, deschizând larg brațele, zâmbeau până la urechi, exclamând : - Soacre
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
arăta elocvent prin toată atitudinea ei că nu înțelege deloc pentru ce stăm acolo în fața ei, spectatori imobili și muți. Trebuia să ne justificăm prezența. Dar nu puteam cere trei rachiuri - pentru cele două doamne și pentru mine... Și nici o garafă de vin cu trei pahare, să cinstim la tejghea ori la masa din fund, ocupată în parte de câțiva țărani, care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Barboși - Covurlui. Fântâna Hazuluitc "Fântâna Hazului" În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un român pletos de pe la Dămienești, au cinstit o garafă de vin, ș-acu, așa, pe la o amiază, se pregătea să pornească acasă. Cum s-a făcut, cum s-a dres - și-a găsit degrabă un tovarăș la carul lui rămas fără trăgători. Un român „din ceea parte a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râpa Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe patul de frunze. Măi băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi codru, ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e pace, de-i război”. Aproape involuntar, toți au început să cotrobăie prin fund de traistă. Când în mâna fiecăruia se găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i mult până departe... Așa că să fim sănătoși și om ajunge noi... ― Pentru un așa răspuns cred că ar fi nevoie de o dușcă de rachiu, ca să putem învinge apăsarea așteptării - s-a pronunțat cel care a pus întrebarea, ridicând garafa cu un lichid colorat. ― Dacă ne spui ce drăcovenie de rachiu bei dumneata, te-om urma și îi fi prietenul nostru. Altfel... ― Știam eu că o să vă facă cu ochiul rachiul meu, da’ nu-i cine știe ce. Culoarea îi de el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin pe colțul mesei, între cele patru ulcele care, după felul cum erau așezate, închipuiau o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
gheboșa mai tare. Odată o vedeai că se duce și vine cu maldăru de sticle în brațe. Ea știa de pe un-le scotea, de pân toaletă, de pân sertare, sticle și sticloanțe, unele cât degetu de la mână, altele cât o garafă de apă, sticle cu capace de aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie, cu tuleie și coșuri, oh, de ce nu sunt mai frumos ? Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la mine. - Ha! acesta-i mai cuminte! Și să cânte strana prinde: - Este tare, este tare, Și cuminte, și cuminte Ș-arătos la arătare. Scărpinîndu-se la ceafă, Împăratul c-o garafă A venit și c-un singeap Și împlîndu-l, zice: Ia fă De mi-l toarnă peste cap! Și acu să-mi faci hatârul Să-mi iei fata-n însoțire, Știu că ai să fii catârul Peste nazuri, fasolire, Ba să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
umblând la Întâmplare, am intrat În bucătărie și am găsit un salam atârnat de o grindă. Am cinat cu salam și apă rece, probabil pe la ora zece. Acum mi-e sete, mi-am adus aici, În biroul unchiului Carlo, o garafă mare cu apă și sorb din ea la fiecare zece minute, apoi cobor, o umplu și o iau de la capăt. Ar trebui să fie ora trei acum. Dar stau cu lumina stinsă și mi-e greu să citesc cadranul ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ureche; Este o unealtă veche Și înțeapă mai ales. Mlădioasă ca o iușcă Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi și cu cornițe Și cu hainele pestrițe. Voind lumea să o vadă, Scoate capul prin zăpadă. Câte-n lună, câte-n stele, Toate-s adunate-n ele; Câte-n apă, pe pământ, Tot în
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i cadă, S-a suit pe spalieri. S-a golit burta garafei; Cum se cheamă fiul scroafei? Pe aceasta cred că n-o știi: Cum se cheamă fiul cloștii? Și-am zis verde zeama poamei, Cum se cheamă fiul mamei? Vă propun ca până mâine Să numiți fiul de câine. Vă îndemn
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mine. Ea clătină din cap. Înțelegea furia nevestelor. El Își termină cafeaua și puse ceașca Înapoi pe farfurioară. Nu trecură nici trei secunde Înainte ca femeia să fie deja În picioare, să străbată Încăperea și să vină Înapoi cu o garafă și două pahare nu mai mari ca niște măsline. — Marsala. De acasă, zise ea, turnându-i cât Într-un degetar. Luă paharul de la ea, așteptă cât ea Își turnă nu mai mult decât câteva picături În propriul pahar, Își ciocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]