5,219 matches
-
dar suntem din București de la ziarul ... -Așteptați să dau un telefon! Gardianul intra în clădirea primăriei. Constantin și Aură se uitau în jur cu îngrijorare. Din priviri se înțelegeau. Aparent nu se vedea nimic deosebit. După un timp apăru și gardianul. -Domnul primar vă așteaptă! Biroul dansului e la etajul unu pe dreapta. -Mulțumim! Urcară scările încet. Amândoi își puneau ideile în ordine. Gândurile se invălmășau, își luau zborul precum roiul de vrăbiuțe speriate de ceva anume. -Constantine, nu simți că
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_noua_zi.html [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
noi, din popor, răsună: „Ne-ai furat și ne-ai mințit/ Pe mulți tu ne-ai păcălit./ După opt ani de domnie/ 20 de pușcărie”! Cinci mandate la Racova, pare cam mult! Cum este descurcăreț, precis îi face și pe gardieni, membrii clanului său! A căzut solicitarea pieței: „DEMISIA ! DEMISIA !”, devenită caducă. A fost înlocuită cu „Suspendat, judecat/ Și la Racova băgat”. Ce să-i faci dacă nu a ascultat la timp de glasul prostimii!?! „La Palatul Cotroceni cântă cucuveaua/ Băsescu
TABLETA DE WEEKEND (8): ASTĂ SEARĂ MAREA FINALĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_weekend_8_sergiu_gabureac_1341706871.html [Corola-blog/BlogPost/355953_a_357282]
-
balaur din bronz aurit, un dragon, adus tot de la Bruges. El a fost montat în vârful turnului, în anul 1377. Tot legenda spunea că nu și-a ținut doar ochii deschiși pentru supravegherea orașului, ci a fost de asemenea și gardianul simbolic al privilegiilor municipalităților, ascunse în camera secretă. Turla în vârful căruia s-a montat dragonul, a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului. O perioadă a fost construită din fontă, apoi din tablă de oțel și în prezent
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491543414.html [Corola-blog/BlogPost/370757_a_372086]
-
caută strâmtoarea adâncimii fierbinți, ci, se înalță ca o columnă, ca un everest spre cer, somnul nu mai naște monștri, visele erotice nu mai pătează albiturile cu poluții nocturne, sunt soldatul care stă de strajă la poarta sufletului tău, sunt gardianul care te păzește să nu mai aluneci pe gheață, să nu-ți rupi glezna ta elegantă, încă mai întoarce privirea trecătorilor și eu mă mândresc din această pricină deși ar trebui să mă înveninez, dar nu, nu încă. ți-am
VA FI SFÂRŞITUL LUMII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 by http://confluente.ro/Va_fi_sfarsitul_lumii_george_safir_1377928243.html [Corola-blog/BlogPost/366637_a_367966]
-
și plec de la serviciu, a friend in need is a friend indeed. Capul în bască, mâinile în mănuși, Jose Saramago în geantă, de la Piața Sudului pe jos până la spital, cat de mult poate fi?, ajung. Intru în instituție, un domn gardian simpatic mă îndrumă spre biroul de informații: tot înainte, iar în capăt, stânga. Ah, cât de ușor e, și cât de drăguț! Ajung la biroul de informații, biopsie, rezultat, ridicat. Mergeți la aborator, subsol, tot înainte, dreapta, iar în capăt
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom by https://republica.ro/am-intrat-in-spital-ca-un-om-sanatos-am-iesit-neom-cum-am-cautat-3-ore-analizele-domnului-dumitru [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
tot la subsol, cred că poziționarea asta e o caracteristică pe care o au în comun toate laboratoarele din Univers. Dacă pe Pluto ar exista laboratoare, tot la subsol s-ar afla. Zis și făcut, am trecut subtil pe lângă domnul gardian de mai devreme, hop, pe scări în jos. Ajung în fața laboratorului unde mă întâmpină o doamnă cu spatele, care mă întreabă ce doresc. M-a luat prin surprindere, căci tocmai mă gândeam că-mi doresc o iarnă cu multă zăpadă
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom by https://republica.ro/am-intrat-in-spital-ca-un-om-sanatos-am-iesit-neom-cum-am-cautat-3-ore-analizele-domnului-dumitru [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
Când l-am întrebat unde e Policlinica, m-am simțit ultimul om. Mi-a spus cu un ușor dezgust că e la etajul 1 și că trebuie să urc pe scări. Așa am ajuns din nou la prietenul meu, domnul gardian. I-am zâmbit și m-a recunoscut. M-a indrumat către camera 11, poate, că 111 nu există, urcați pe scări până la 1 și scrie acolo. La etaj am dat peste un alt gardian care, doamnă, nu pot lăsa pe
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom by https://republica.ro/am-intrat-in-spital-ca-un-om-sanatos-am-iesit-neom-cum-am-cautat-3-ore-analizele-domnului-dumitru [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
din nou la prietenul meu, domnul gardian. I-am zâmbit și m-a recunoscut. M-a indrumat către camera 11, poate, că 111 nu există, urcați pe scări până la 1 și scrie acolo. La etaj am dat peste un alt gardian care, doamnă, nu pot lăsa pe oricine să intre, vă rog să mă-nțelegeți. Nu, desigur, dar unde e camera 111? Pauză. Urologia? Tot înainte și la stânga. Vă mulțumesc! Mă uit în jur și mă gândesc la moarte, zac trează
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom by https://republica.ro/am-intrat-in-spital-ca-un-om-sanatos-am-iesit-neom-cum-am-cautat-3-ore-analizele-domnului-dumitru [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
persoana, cine e, domnule, acest Dumitru, o fi vreo vedetă? Și, dintr-o dată, simt o nevoie acută de o plimbare cât toate zilele, de prăjituri cu cacao, de lapte, de clătitele de acasă. Îmi iau haina, îl salut pe domnul gardian la ieșire și plec cu mâna goală din spital, în ziua asta de dinaintea joii.
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom by https://republica.ro/am-intrat-in-spital-ca-un-om-sanatos-am-iesit-neom-cum-am-cautat-3-ore-analizele-domnului-dumitru [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
de un meșter gigantic. Peste tot se ridică spre cer domuri de stâncă, sau se cască prăpăstii abrupte. Toată valea se asemuie cu o singură alee, pregătită parcă să-și întâmpine un prezumptiv oaspete uriaș, o cale regală flancată de gardieni din rocă supradimensională, ce strălucesc metalic în lumina care se propagă prin aerul pur. Prin binoclu zărim siluetele de gămălie ale alpiniștilor cățărați pe pintenul „El Capitan”, furnici pe un perete vertical. Temerarii se tastează spre cer, țintind spre glorie
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1496291635.html [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
în linia rece a nopții Printre iluzii ne strecurăm, ultima treaptă a scării rulante nu mai există, Singuri vom face saltul în tronsonul următor de timp secționat, Orele, zilele și anii s-au evaporat printr-o nouă rotire a pământului Gardienii nemarginirii ne-au deschis porțile prin suspinul umbrelor Timpul - tubul îngust prin care cu greu vom trece din trupul cuvintelor Învățându-ne unii pe alții pentru noua rearanjare din Fântâna Luminii. Referință Bibliografică: Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii / Irina Lucia
RĂTĂCIREA TIMPULUI LA MASA TĂCERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ratacirea_timpului_la_masa_tacerii_irina_lucia_mihalca_1327704705.html [Corola-blog/BlogPost/362149_a_363478]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GHEORGHE ANDREI NEAGU - TATUAJUL Autor: Gheorghe Neagu Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului - Cei pentru biserică să se adune în curtea interioară!, tună glasul gardianului șef de-a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
pe podea ne împroșca pe toți. Apoi, încătușat mă duseră la poliție. Nici până astăzi nu cred c-aș fi avut vreo vină.Preotul psalmodie ceva ce necesita sa faci semnul crucii și să îngenunchezi.Cel puțin așa le șopti gardianul.Căzu în genunchi de parcă tatuajul trebuia să-și afle iertarea în posturi și rugăciuni. ---------------------------------- Gheorghe Andrei NEAGU Focșani, 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Gheorghe Andrei NEAGU - TATUAJUL / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
răspunse că așteptau pe cineva, niște prieteni. - Lasă vrăjeala cu așteptatul. - Ți-am explicat cu frumosul că masa este ocupată. A fost rezervată de la început. Nu avem chef să ne stricați atmosfera. Voi chema ospătarul și dacă este nevoie și gardienii. - Ce-i frumoaso, mă ameninți? Nu știi cu cine te pui! - Nu te supăra, am venit aici să mâncăm nu să ne certăm cu voi. Dacă nu plecați de bună voi, chiar sunt nevoită să apelez la paza hotelului, mai
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_de_gradul_zero.html [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
continuat în tăcerea celor doi desprinsă de gălăgia din jur . Au mai urmat două sate și al treilea urmă să coboare .Tânărul mai sigur pe el la cei 16 ani,stand drept lângă scaunul ei și păzind-o că un gardian; o sorbea din priviri atent la toate detaliile făpturii fragede ce stătea strânsă pe scaun să ocupe cât mai puțin spațiu să aibă și el loc destul! Când turla bisericii a apărut pe cocoașa unui deal, ea spuse rindicandu-se de pe
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1469984002.html [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
să se călugăreasca. Altădată, se duce la cafeneaua “Capșa”, scoate revolverul și răcnește că regele trebuie împușcat, pentru că-i ține pe liberali în brațe. Apoi se baricadează într-o baie publică, opt ore, lăsând apă să se reverse peste tot. Gardienii sparg ușa și-i pun cămașă de forță. Ajunge la casa de sănătate a dr. Sutu și Bucureștiul află că “D-l Eminescu a înnebunit”. Are 33 de ani si, până la moarte, va trăi într-o agonie prelunga, prin spitale și
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare by http://www.iasi4u.ro/mihai-eminescu-este-propus-pentru-canonizare_2010/ [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
convingător la desemnarea câștigătorului întrecerii. Și iată că-n acel moment se iscă din senin un vacarm ce cufundă în zgomot vorbele mesenilor. Ce se-ntâmplase?! s-ar fi-ntrebat orice om cu scaun la cap, privind cum o cohortă de gardieni încercau să pună stavilă intrării unui cetățean înhăimurat într-o uniformă de vânător extraluxoasă, dotat cu pușcă înveșmântată în toc de piele și-ntovărășit de-un splendid ogar... După fața-i stacojie și nasu-i, adevărat ardei capia, după împleticirea picioarelor, dar
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1440313259.html [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
l-ar fi apostrofat, ba și-ar fi scufundat neplăcerea în vinul bun... nu erau hotărâți. După ce mai strigă niște ordine încâlcite ospătarilor care începuseră să viermuiască întărâtați în jurul lui, creatura în costum de camuflaj îi luă la ochi pe gardienii localului care încercaseră să-i taie calea spre fericire. -Aaaa, pen’ ce-ați făcut azi, să v-așteptați că de mâine stați acasă! O să vedeți voi cu cine v-ați pus, hâc! încheie într-un sughiț potolit cu o gâlgâitură
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1440313259.html [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
Unde credeți sfinția voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare? P.A.P. - Acum, vă dați seama, în închisoare nu credeau în Dumnezeu, nenorociții paznici. Și erau foarte sălbăticiți, îndârjiți. La Aiud am avut un șef de gardieni acolo, la zarcă, se numea biro. Pe ungurește înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la pușcărie nu credeau în Dumnezeu. Și erau primejdioși. În pustiu luptai cu dracul. Dracul credea în Dumnezeu. Se temea de El. Puteai
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Trebuie_sa_stii_sa_mori_si_sa_inviezi_in_fiecare_zi.html [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
am o verigă... („Lanțuri”, p. 27); Crucile, strâmbe și șchioape,/ vrură să fugă, să scape,/ dar numai o clipă rebele -/ parc-ar fi fost somate de santinele:/ au stat pe loc. S-au supus./ Au ridicat mâinile-n sus.// Uite, gardienii le-au pus în fiare/ pentru încercare de evadare... („Cimitir de deținuți”, p. 28); În celula de-alături a murit alaltăieri unul./ L-au luat și l-au dus de la noi.../ Dar, noaptea, când ploșnița suge și luna e ca
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
m-ai strâns la piept, tată, nu mi-ai dat mâna/ (acest lucru e strict interzis)./ Dar s-a făcut o tăcere moale ca lâna,/ peste noi cădea cerul ucis.// Șoapta ți-a fremătat doar atât: - Măi băiete.../ Între noi, gardianul sever,/ lacrimi înalte, ani groși, și, ca un perete,/ osânda cu sârma de fier./ (...) Dincolo, erai tu: mâna ta veștedă, tată,/ ce-mi desena urși de gheață pe geam./ Obrazu-ți sfânt, luminându-mi pe foi, altădată,/ sub lampă, când „teme
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Piața Libertății, ca să mă salute, fiind că mă văzuse așteptând în stație!!! - Să nu vă speriați dacă vedeți pe cineva care arată fix ca mine și nu vă salută. Că ăla nu sunt eu. E fratele meu geamăn, care-i gardian la Penitenciar. Spre sfârșitul anului al III-lea, mă pomenesc cu el că mă întreabă dacă n-am un post liber la Catedra de limba română, căci tare ar vrea să rămână aici, unde toată lumea îl cunoaște, de la portar la
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Domnul_marincas_mirela_borchin_1383027834.html [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
pe Oprișan, s-a salvat pe sine, pe el cel care în „moara dracilor”(cum o numește un memorialist) de la Pitești făcuse toate câte i se ceruseră. Memorialistica detenției comuniste ne relevă adesea chipuri de oameni integrați aparent în sistem (gardieni, anchetatori, directori de penitenciare) dar care produc o serie de „disfuncțiuni”. Ei nu se comportă după normele îndoctrinării primite ci demonstrează, prin atitudinea lor, că fondul creștin îi este propriu persoanei umane și că nu poate fi anulat, în ciuda agresiunilor
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric_intre_curajul_de_a_apara_si_demnitatea_de_a_marturisi.html [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
anulat, în ciuda agresiunilor repetate și violente, de spălare a creierului care se practicau în instruirea personalului administrației penitenciare. Plutonierul Ion Dobre (Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele), căpitanul Elena Tudor (Aspazia Oțel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne), gardianul Olteanu (Liviu Brânzaș, Raza din catacombă) și un lung șir de alți anonimi dar pomeniți prin faptele lor demonstrează că mașinăria comunistă nu a funcționat fără reproș și că în ciuda oricăror eforturi ale unui sistem evident demonic, ce desfășura forțe
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric_intre_curajul_de_a_apara_si_demnitatea_de_a_marturisi.html [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
corul condus de popa Scai. Mai bine de o jumătate de oră nimeni n-a plecat la locul lui de muncă și s-au cântat colindele cunoscute de tot românul, dar și cele cunoscute numai de lumea închisorilor. Cei doi gardieni de la corfă au schițat gestul de a interveni și a ne face să ne ducem la locurile noastre de muncă. Au și dat niște ordine în acest sens, dar vocile lor au fost acoperite de glasul corului, care, sub bolta
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric_intre_curajul_de_a_apara_si_demnitatea_de_a_marturisi.html [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]