126 matches
-
pe poziție intelectuală și consacrându-mă culturii", atitudine ce va rămâne constantă, ușor ambiguă în timpul regimului comunist. Foarte activul publicist și conferențiar nu poate să nu resimtă "neliniștile" politice ale momentului (1933): "Mă tem că actualele conflicte între guvern și gardiști să nu aibă urmări grele din amândouă părțile și să ajungem la anarhie". în 1941, condamnă terorismul legionar, uciderea lui N. Iorga, jafurile și asasinatele din timpul rebeliunii. El constată acum sfâșierea tragică a generației tinere, divizată între stânga și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
Sînt notate cu vînă de reporter și evenimentele de senzație, de pildă furtul moaștelor Sfîntului Dumitru de către bulgari, la 16 februarie 1918: "De dimineață zvonul: "Sf. Dumitru furat de bulgari!" Deci, seara, cu dl. Mișu la Mitropolie. În pridvor, trei gardiști. Eu: "Ei, adevăratu-i?" "Adevărat!" Și vedem zăbrelele tăiate cu pila. Pe aici a intrat hoțul și-a "forțat" apoi ușa pe din lăuntru. "Adevărat c-au luat și argintării?" "Nu! Numai sicriul cu moaștele Sfântului." "Și cine-s hoții?" Dă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
În cultură, ca în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet. Avem de aceea o cultură de brutalități și tranzacții". Urmează fermecătoarea, bineștiuta relatare a uimirii criticului francez, pe care "l-am auzit cerîndu-i explicații unui gardist de fier notoriu, pe care îl găsise într-o tandrețe intelectuală cu un marxist, și el notoriu." Face cumva excepție Mihail Sebastian de la regula incompatibilității, cum sugerează frazele de mai sus? Nici pomeneală. Întregul Jurnal, nu doar anumite episoade, ilustrează
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
care ar fi trebuit să se apropie de puterile capabile s-o apere, mai exact, de Germania. După el, nota la 11 iulie 1940, întreaga clasă politică a fost coruptă și hrăpăreață, singurii cinstiți fiind legionarii. Cât de integri erau gardiștii avea să se convingă scriitorul numai peste o jumătate de an. După Diktatul de la Viena, din august 1940, Rebreanu se simte cu inima sfâșiată: S-a consumat și ciopârțirea Ardealului. Vom merge iar cu pașaport acasă." Aflând vestea la radio
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
condamnă aspru pe legionari, fiind profund indignat și dezgustat de fărădelegile lor. în ianuarie 1941, el descrie rebeliunea și represiunea armată, care, după câte acte odioase se petrecuseră, i se pare că vine "cam târziu". Privind figurile de derbedei ale gardiștilor, care demonstrau zgomotos în stradă, Rebreanu vede cu mare dezamăgire întregul adevăr, despuiat de aura imaginară, care putuse pentru o clipă să-l deruteze: "Vai de capul lor. Lombrozieni. Și acești nenorociți vreau să regenereze neamul românesc! Aceștia să-l
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
chip, n-are ce-i face), Chiriac veghează la excelența rondului. Care se măsoară, de bună seamă, în ore lipsite de la domițil. Există, însă, pe lîngă această variantă, de bine, de rău, onestă a rondului, fiindcă măcar o parte dintre gardiști cred în vechea - de douăzeci de ani... - menire a lor, și o răstălmăcire încă mai evidentă a principiilor în care nimeni nu mai crede, și pe care toată lumea doar le folosește. Pe-aceea o scrie Caragiale în Baioneta inteligentă, inclusă
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
se și rătăcește, în agitația revoluționară. Mai ales că o vină colectivă, cu neputință de elucidat, c-așa-i la vreme de război, apasă asupra companiilor: "s-a furatără sumedenie" din armele care trebuiau predate comenduirii. și uite-așa, prevăzătorul gardist rămîne nedecorat. Nu și Sarchiz, cafegiul armean, coleg de arme, și îndatorat lui (nu-i ține Iancu spatele, cînd îl încearcă guturaiul?) care nu plătește decît cu marfa jos. Cînd primește decorația, dă banii. și e mai cinstit așa. Ar
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
Cristian Teodorescu Și scoate Stelian, de dimineață, toți oamenii la defilare prin oraș. Frig și o fulguială înțepătoare. Strada principală, goală. Gardiștii, nici ei prea mulți și îmbrăcați subțire, băteau talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep să cîrîie a rău. Stelian avea un megafon în mînă. Era, îmbrăcat
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
Nu-și scosese sabia, ca la atacurile de pe cîmpul de instrucție. Își răsucea furios cravașa deasupra capului. Din vîrful dealului cartierului turcesc, maiorul și-a trimis o parte din trupă la învăluire, iar el a pornit mai încet pe urmele gardiștilor. De-abia cînd i-a strîns în clește pe oamenii lui Stelian, a pornit și el în galop spre ei. Spera că sînt mai mulți. Dar cînd i-a văzut, vreo cincizeci, și rebegiți de frig, a intrat singur cu
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
ridice mîinile. Din nenorocire, vreo trei dintre ei au întins pistoalele spre comandantul regimentului, ori ca să-l împuște, ori ca să i le predea onorabil. Soldații lui, toți cu puștile pregătite, au tras în cei trei și au mai omorît cîțiva gardiști din greșeală. În teama lui că ar putea fi împușcat rușinos de propriii săi soldați. Scipione urlă: , Nu mai trage nimeni", îl suie lîngă el pe cal pe Stelian și îl duce prizonier, la cazarmă. Pe ceilalți i-a adus
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
că nu-l avea pe lista cu donații. Pricepe cîrciumarul și i-o întoarce, dar cu respect. Pînă mai deunăzi era greu să pătrunzi și în curte, darmite în biserică, dacă nu te aveai bine cu dl Stelian și cu gardiștii d-sale. Fănică nu ținea să-i aducă aminte preotului că-l sărea cînd mergea cu busuiocul de Bobotează, dar nu voia nici să pară că nu observase. "Vremuri încurcate... Și cunoștința, cu ce ocazie?" Știa părintele ce voia să
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
trebuie cu noi. Erau aliații noștri acum câțiva ani. Acum însă privesc cu suspiciune planurile noastre de a construi o țară mai măreață, mai puternică, a spus Constantin Florescu desfăcându-și nasturii paltonului și dând la iveală cămașa verde. - Sunteți gardist, a remarcat calm tata. - Într-adevăr. - Deci vă puneți speranțele în profetul Codreanu și în viziunea lui despre o - Românie pură. - Exact. La fel ca toți patrioții adevărați. Trenul se apropia de București. Nu mai erau igluuri. Vedeam clădiri înalte
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
în deceniul al cincilea (și numai cu ele!), Așteptând ceasul de apoi sună într-adevăr ca un act de insurgență. Interzis cu desăvârșire în proză, unde existau doar chiaburi și sărmani, răi și buni, examenul de conștiință aplicat, hélas, câtorva gardiști utopici, nici măcar convertiți ulterior, era de natură să scandalizeze. Nu mai continuu. Cum spuneam, sunt fapte de context. Or, dacă ceva trebuie înțeles și apoi trecut sub tăcere într-o cronică literară dedicată unui asemenea roman, acel ceva e tocmai
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în groapa profanată; Ca stafii dureroase acolo-n fund dispar, - Căci nici o licărire de zori nu se arată. Cu câteva luni înainte ca bardul român să fi fost răpus de gardiști, în apropiere de Strejnic, Războiu - care îl copleșea, care nu îi dădea pace, îl descrie Iorga ca pe un vânt, venind de departe "din câmpul plin de ruine" "și-aduce cu dânsul aburi de sânge/ În ceața ce vine". Nu
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
comandantului corpului de gardă a piere lăsând loc unei tristeți generată de realitate. Dă dat ordin ca arestatul să fie lăsat în pace. Mai mult încă, îi stinge lumina și cu o voce compătimitoare, caldă, îi urează acestuia noapte bună. Gardistul socotește că-și va scoate pârleala a doua zi. Arestatul este trezit cu brutalitate și înjurături dis-de-dimineață, pentru a fi scos la înviorare. Faptul că trecuse pe acasă, în timpul unei misiuni, părea să fie o crimă atroce. Nu-i vine
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
va fi controlat de Iancu, din sediul său principal de la Câmpeni. Tot el va apăra comunicațiile dinspre Cluj și Huedin. Primele confruntări cu trupele maghiare au loc încă de la începutul lunii ianuarie 1849. La 3 ianuarie 1849 o trupă de gardiști maghiari, susținuți de artilerie atacă satul Râul Călatei și după o luptă de 4 ore cu românii localnici, distrug localitatea. Atacul maghiar nu fusese provocat de vreo acțiune românească ostilă. La 1/14 februarie 1849 are loc prima luptă de la
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
rusofoni treji la minte nu l-au votat, însă l-au votat unii conaționali moldoveni cu mintea încețoșată de avalanșa de minciuni care au curs pe capul lui din cele vre-o 30 televiziuni ruso-dodono-plahotniuciste). Îl întreb pe unul dintre gardiști cu banderolă roșie (un bărbat de la țară) dacă este „drujinik” (în perioada sovietică grupuri de „voluntari” (de fapt impuși de organele de partid) cu banderole roșii numiți „drujinici” patrulau locurile publice). El mi-a răspuns că „e la datorie”. E
MOŞ GERILĂ A REVENIT ÎN BASARABIA de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368855_a_370184]
-
Grigorescu, Radu Stanian. Stan Popescu, garibaldianul era un răzvrătit de profesie, care va sfârși ca șef al depozitului de sare din Tulcea. Represiunea autorităților a fost pe măsură. La Ploiești au fost arestați 160 de cetățeni dintre care 40 de gardiști. Arestări au fost efectuate și la Pitești, Craiova și București. Până și B.P.Hașdeu, care nu a fost implicat efectiv în conspitație, dar știa de ea, a fost maltratat timp de opt zile la Văcărești. Cel mai umilit a fost
O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/342592_a_343921]
-
strada? Un rest din stradă mai există. Cu câtă expresivitate sunt mistuite aceste locuri în umbra gândului dumneavoastră? De câte ori vin la București și restrăbat ce-a mai rămas, revăd imaginile copilăriei, jocurile cu prietenii de pe stradă, de-a hoții și gardiștii, de-a v-ați ascunselea, reaud strigătele noastre ascuțite și pe mama care, grijulie, ieșea ades din casă ca să mă avertizeze că-mi voi pierde vocea dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
fugi, ce ești nebun? -Așa e, chiar tot îmi place. Doar un simplu fapt banal, Am lătrat din întâmplare Și m-au băgat la Canal. Stăpânirea voastra-i crudă Face legi la fripturisti, Iar cățelul de pe strada Stă închis pe la gardiști. Citește mai mult: Citește mai mult: petru jipa Referință Bibliografica: Acta est fabula / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 306, Anul I, 02 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ACTA EST FABULA de PETRU JIPA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348979_a_350308]
-
și mulți tineri teologi îl urmează". Iată și un semn al acestei atmosfere care se degradează: la sfîrșitul lui iunie 1936, efervescența domnește la București, acolo unde este așteptată, după o săptămînă de agitație în țară, o manifestare impresionantă a gardiștilor. Diversele manifestări antisemite și prohitleriste au produs încăierări, în care au existat numeroși răniți și doi morți. Strada este cuprinsă de agitație în momentul în care doi legionari, Ion Moța și Vasile Marin, angajați alături de franchiști, sînt uciși în Spania
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în momentul în care doi legionari, Ion Moța și Vasile Marin, angajați alături de franchiști, sînt uciși în Spania. Rămășițele lor sînt aduse la București, la 11 februarie 1937. Cortegiul funerar este condus de patriarh, iar Codreanu și fidelii săi defilează. "Gardiștii arată Henri Prost în lucrarea sa Destin de la Roumanie, publicată la Paris în 1954 se bucură acum de favorurile Palatului. [...] O tabără de două sute de gardiști este așezată pe malul Mării Negre, în apropierea vilei de vacanță a Magdei Lupescu. Cum
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
februarie 1937. Cortegiul funerar este condus de patriarh, iar Codreanu și fidelii săi defilează. "Gardiștii arată Henri Prost în lucrarea sa Destin de la Roumanie, publicată la Paris în 1954 se bucură acum de favorurile Palatului. [...] O tabără de două sute de gardiști este așezată pe malul Mării Negre, în apropierea vilei de vacanță a Magdei Lupescu. Cum ar fi admis poliția această vecinătate, dacă n-ar fi considerat că nu trebuie să i se întîmple nici un rău favoritei? Alte tabere de vacanță sau
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
orgolios cîteodată, adulat de guvern, agreat de camarilă, cultivat de național-țărăniști și pe deasupra adorat ca arhanghel de către legionari". Represiunea, atunci cînd aceasta se manifestă, îi costă scump pe responsabilii politici care îndrăznesc să-i aresteze și să-i judece pe gardiști. Unui diplomat francez care este preocupat de ascensiunea la putere a Gărzii și se întreabă dacă guvernul are capacitatea de a face față situației, Ministrul de Război îi explică, în ianuarie 1938, că este pus în fața unei politici de "combatere
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]