56 matches
-
amănunte minore despre personalitatea să (cum că îi place muzica de cameră și bowling-ul cu zece popice). De asemenea, are o mare afinitate către dulciurile magice și non-magice și uneori folosește denumirile acestora drept parolă pentru statuia (denumită ulterior gargui, în engleză: gargoyle) care servea drept paznic al caii de acces spre biroul său de director al Hogwarts (de exemplu, "șerbet de lămîie"). Nu-i mai plac jeleurile cu toate aromele de la Bertie Botts, de când a nimerit una cu aromă
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
de arc și Își ține răsuflarea. În jurul lor, zgîrie-norii orașului, ca o rasă de uriași, se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia i-a căzut o ureche. Wakefield privește În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul În buzunar, lîngă lingura de lemn pentru sare. Urechea unui gargui din cel mai vechi zgîrie-nori din Wintry City! Wakefield Își spune Întinzîndu-i-o lui Satan. Diavolul rîde. Toate garguiele, spune cu mîndrie, sînt reprezentări ale mele. Ce te face să crezi că o ureche smulsă de pe una din imaginile mele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul În buzunar, lîngă lingura de lemn pentru sare. Urechea unui gargui din cel mai vechi zgîrie-nori din Wintry City! Wakefield Își spune Întinzîndu-i-o lui Satan. Diavolul rîde. Toate garguiele, spune cu mîndrie, sînt reprezentări ale mele. Ce te face să crezi că o ureche smulsă de pe una din imaginile mele mi-ar fi pe plac? Și ce legătură are cu tine, la urma urmei? Wakefield Încă nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reprezentări ale mele. Ce te face să crezi că o ureche smulsă de pe una din imaginile mele mi-ar fi pe plac? Și ce legătură are cu tine, la urma urmei? Wakefield Încă nu știe ce legătură are urechea de garguie cu el, dar știe că este al dracului de greu să-i faci pe plac Diavolului. Există oare vreun obiect pe pămîntul acesta pe care Diavolul să nu-l aibă, ba chiar În mai multe exemplare? Poate că chiar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că Își sapă vizuini subterane și nu prea ai șanse s-o vezi pînă nu Îi distrugi adăpostul: atunci „dinții ei În formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din grădină, care ține În mînă un pește ce scuipă apa. Pune În CD player o compilație de Bach și se apucă să despacheteze Încet, punînd pe polița șemineului trofeele călătoriei sale: paharul de whiskey din Casa Viitorului, urechea de gargui de la Tribune Tower, quartzul murdar de la Gatobilis, săpunul fin de ovăz și eucalipt din paradis, o monedă de aur din epoca lui Pericle. Își scutură chilimurile și le pune pe balustrada balconului la aerisit, mătură podeaua, șterge de praf rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a ridicat ochii și a văzut-o pe Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca un gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo. —Cine-și imagina c-o să vă întâlnesc aici! Vocea îi era plină de un triumf amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întrevadă încotro îi erau îndreptate toate grijile: spre propria persoană; senzualitatea lui. Și părea foarte lovit și supărat de această problemă, în ciuda profilului său mândru de Bourbon, și acest lucru i se reflecta până în fundul ochilor lui negri. Arăta asemeni garguiului cocoțat pe acoperișul unei biserici vechi, iar mâinile îi erau acoperite cu pete albe și i se odihneau de-o parte și de alta a pantalonilor săi ce adesea dădeau impresia că nu au nici un rost pe trupul lui. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încântătoare, dar o minciună. Simt că trebuie să mai rămân treaz măcar o oră, sau așa ceva. Gardian! Ai grijă ca omul ăsta să nu se ducă la culcare! Seymour avea multe trăsături care nu arătau câtuși de puțin ca niște gargui. Mâinile lui, de exemplu, erau foarte fine. Ezit să spun frumoase, pentru că nu vreau să ajung la expresia detestabilă „mâini frumoase“. Palmele îi erau late, mușchiul dintre degetul mare și arătător surprinzător de dezvoltat, „puternic“ (ghilimelele nu sunt necesare aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Împărțind boabele Între noi În mod democratic. Pe la mijlocul după-amiezii, sub un cer greu, gri și apăsător, am trecut pe lîngă un loc interesant, unde eroziunea a transformat bolovanii enormi de pe marginea drumului Într-un fel de castele feudale. Aveau parapeți, garguie ce ne examinau tulburător și o oaste de monștri fabuloși care păreau că stau de pază, protejînd liniștea personajelor mitice care precis că locuiau prin zonă. Burnița slabă care de ceva vreme ne tot spăla fețele s-a Întețit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
SOROHAN, Elvira. O saga armenească. În: Convorbiri literare, 144, apr. 2010, nr. 4, p. 32-36. Varujan Vosganian. Cartea șoaptelor. Iași: Polirom, 2009. SOROHAN, Elvira. Povestea face suportabil Infernul. În: Convorbiri literare, 143, ian. 2010, nr. 1, p. 18-21. Andrew Davidson. Gargui. București: Allfa, 2009. SOROHAN, Elvira. Retorica polemicii călinesciene. În: Convorbiri literare, 144, dec. 2010, nr. 12, p. 26-29. G. Călinescu. Gîlceava înțeleptului cu lumea: pseudojurnal de moralist: vol.1(1927-1939). București: Editura Minerva, 1973. SOROHAN, Elvira. Scriitorul și multidisciplinaritatea. În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lui). Ea arborează lookul acela trash-gotic, glamorous distrus, pe care l-a pus la punct inițial pentru Fight Club ; unde sînt vremurile cînd era chemată să decoreze un horror gotic (ca Frankenstein din 1994) în calitate de bibelou delicat, și nu de gargui ? Aici, mai delicat pare Depp, cu pomeții lui feminini, deși, la rîndul lui, acesta poartă favoriți și o claie supărată de păr negru, cu o meșă albă, iar pe unele porțiuni din cîntece mîrîie sadic ; pare copilul vîrcolacului mutant Wolverine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în Batman (1989) și în Batman revine (1992), Tim Burton făcuse din Gotham City unul dintre cele mai de văzut orașe imaginare din istoria cinemaului un amestec, nu lipsit de umor, de fantasmagorie gotică și monumentalism fascist, populat majoritar de garguie. La Nolan, Gotham devenise un oraș recognoscibil (Chicago), populat majoritar de fețe patibulare pe care le știam din alte filme cu interlopi și pe care Batman le stîlcea cu aplicația posacă a unui Steven Seagal, prin procedee de ninja filmate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
permite sănătatea. Îi dorim viață lungă și bucurii alături de soția sa, de cărțile și tablourile pe care le iubește, ca pe copiii săi, fără a uita motanul care îl întovărășește. La mulți ani, maestre, Radu Bogdan! (Boris Marian) Valoarea unui gargui În numărul 4 din 2010 al revistei Luceafărul de dimineață, Marius Ghilezan, în articolul „Gargui, o imposibilă poveste de dragoste”, descrie succesul scriitorului canadian Andrew Davidson cu românul al carui titlu e chiar Gargui. Pe cît de original în alegerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
pe care le iubește, ca pe copiii săi, fără a uita motanul care îl întovărășește. La mulți ani, maestre, Radu Bogdan! (Boris Marian) Valoarea unui gargui În numărul 4 din 2010 al revistei Luceafărul de dimineață, Marius Ghilezan, în articolul „Gargui, o imposibilă poveste de dragoste”, descrie succesul scriitorului canadian Andrew Davidson cu românul al carui titlu e chiar Gargui. Pe cît de original în alegerea unui cuvînt de uz arhitectural (garguiul este un burlan sau o streașina care, prinsă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
Radu Bogdan! (Boris Marian) Valoarea unui gargui În numărul 4 din 2010 al revistei Luceafărul de dimineață, Marius Ghilezan, în articolul „Gargui, o imposibilă poveste de dragoste”, descrie succesul scriitorului canadian Andrew Davidson cu românul al carui titlu e chiar Gargui. Pe cît de original în alegerea unui cuvînt de uz arhitectural (garguiul este un burlan sau o streașina care, prinsă în structura domurilor gotice, are de obicei aspectul unui animal mitologic sau al unui personaj feminin, forma lui îmbinînd scopul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
al revistei Luceafărul de dimineață, Marius Ghilezan, în articolul „Gargui, o imposibilă poveste de dragoste”, descrie succesul scriitorului canadian Andrew Davidson cu românul al carui titlu e chiar Gargui. Pe cît de original în alegerea unui cuvînt de uz arhitectural (garguiul este un burlan sau o streașina care, prinsă în structura domurilor gotice, are de obicei aspectul unui animal mitologic sau al unui personaj feminin, forma lui îmbinînd scopul practic cu rolul decorativ), marele merit al canadianului nu stă în scrierea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
Dan Dediu La început am fost fascinat de locul unde locuiam: între catedrale. Noaptea, garguiele de la Obere Pfarre păreau duhuri amenințătoare, iar Christul răstignit la baza navei catedralei, în mărime naturală, tocmai înhățat de picioare de o iederă tânără și palid luminat de un neon rozaliu de pe stradă mă ținea într-o stare de permanentă
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
camilpetresciene. Cea mai haotică textură umană conține un desen ascuns care așteaptă să fie descoperit și, eventual, asumat. Tot astfel, Radu Aldulescu vede și aude lumea pe care o descrie. Deși „stricată” de sus până jos, o construcție doldora de gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem încordat și tăios la care în biserici bântuite de dracul se încălzesc noaptea nebuni și copii veniți să străpungă pe corbi de var blindajul perfect al nesățioasei
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
se desenează pe pereții catedralelor. La domul din Freiburg garguii sunt mai puțin înspăimântători. Spiritul practic al germanilor a dat imagini mai apropiate de viața obișnuită și animalele domestice devin subiecte preferate. Meditația germană cu privire la moarte și trecere transpare în gargui cu formă de schelete pe turnurile catedralei. Monștrii și himere ciudate se întâlnesc și în catedralele romanice. Șarpele pare să fie aici element preferat. La biserica St. Mary and St. David pe stâlpii intrării sunt sculptați doi șerpi. La biserica
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Care le este rostul pe catedralele creștine? Ce înțeles poate avea această înfruntare între frumos și urât, între hieratic și grotesc? Legenda spune că un dragon teribil trăia într-o peșteră, în apropierea Senei. Această reptilă cu gât lung, denumită Gargui, împărțea cu dărnicie groaza printre oamenii din împrejurimi, făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii din Rouen de această pacoste este Sfântul Roman, care, în preajma anului 600 răpune dragonul făcând semnul crucii, apoi construiește o biserică și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
forță și regularitate neobișnuite. Toate sunetele, chiar și cuvintele rostite în apropiere păreau amuțite de un perete de sticlă. Oamenii de cealaltă parte a sticlei păreau clar definiți și mai mult decît ciudați. Se întreba ce anume vedeau ei în gargui, măști și clanțe vechi și nu în ei înșiși. Fiecare purta la gît un obiect de artă straniu, moștenit în forma originală, pe care nu oboseau să-l schimbe sau să mai adauge ceva la el. Dar în timp ce-i privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]