27 matches
-
directorul cotidianului. „Minerva” era un ziar de calitate aflat la concurență cu „Adevărul” și mai ales „Universul” fondat de Luigi Cazavillan (1852-1902), fost voluntar în armata celor 1000 de cămăși roșii a lui G. Garibaldi alături de prahoveanul Stan Popescu zis Garibaldianul. În primăvara anului 1913, Grigore Cantacuzino a murit, iar afacerile au fost moștenite de fiul său George Cantacuzino, poreclit „Prensul”, Prințul, ca o ironie la pretențiile nobiliare afișate de acesta, ca și fiul lui I. L. Caragiale, Mateiu. În 1914, după
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1459836953.html [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
negustori (Ilie Trăsnea, Matache Nicolau), meseriași și un preot, N. Ioachimescu. Matache Nicolau, primar al orașului în 1870, era proprietarul celei de a treia rafinării din țară, înființată la 1866. Unii erau avocați, ca C.T.Grigorescu, Radu Stanian. Stan Popescu, garibaldianul era un răzvrătit de profesie, care va sfârși ca șef al depozitului de sare din Tulcea. Represiunea autorităților a fost pe măsură. La Ploiești au fost arestați 160 de cetățeni dintre care 40 de gardiști. Arestări au fost efectuate și
O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICA DE LA PLOIEȘTI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1463604534.html [Corola-blog/BlogPost/342592_a_343921]
-
27 mai ei au asediat orașul Palermo, capitala insulei. Orașul era apărat de circa 16.000 de oameni, dar ei erau sub conducerea confuză și ezitantă a generalului Ferdinando Lanza, în vârstă de 75 de ani. În timp ce două coloane de garibaldieni au atacat perimetrul exterior al orașului, o parte a populației, împreună cu 2.000 de deținuți eliberați din închisorile locale, s-au ridicat împotriva garnizoanei. Când soldații au fost împinși de pe o mare parte din pozițiile lor, generalul Lanza le-a
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
voluntari. În anii de exil, Garibaldi a fost implicat într-o acțiune militară în Uruguay și a trăit o vreme la New York City. Mai târziu s-a spus despre ambele locuri că ar fi locul de naștere al cămășii roșii garibaldiene. Formarea forței de voluntari din Uruguay, stăpânirea tehnicilor de război de gherilă, opoziția față de ambițiile teritoriale ale Braziliei și Argentinei (percepute de liberali ca fiind țări imperialiste) și victoriile din bătăliile de la Cerro și Sant'Antonio din 1846 care au
Cămășile Roșii () [Corola-website/Science/322000_a_323329]
-
în evidență aspectul sângeros al muncii lor, Garibaldi gândindu-se și că oamenii legiunii sale, care trebuia să facă față unei armate de , nu vor vedea cum le curge sângele. Această cămașă roșie a devenit un element esențial al mitului garibaldian, alături de pălăria de gaucho și poncho-ul de pampa. Legăturile sale cu lojele masonice i-au permis să fie admis în 1844 în „Les amis de la Patrie”, care ținea de loja . Pentru a-și apăra interesele cetățenilor lor, francezii și
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
fost învins decisiv la 3 noiembrie 1867 în , de către trupele papale și întăririle lor, dotate cu puști noi , trimise de Napoleon al III-lea. Victor-Emmanuel al II-lea a confirmat, în ce-l privea, acordurile franco-italiene și a dezavuat inițiativa garibaldiană. O depeșă a generalului , datată în ziua de 9 se termina cu cuvintele: „Puștile noastre Chassepot au făcut minuni”, ceea ce a provocat critici în Franța și Italia.. Garibaldi a fost arestat din nou între 5 și 25 noiembrie înainte de a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
bălegar”. Puterea fascistă a încercat încă de la marșul asupra Romei să se folosească de imaginea lui Garibaldi, amintindu-și de loviturile sale asupra Romei. Din nou în 1923, Benito Mussolini a evocat la Caprera, în prezența lui Ricciotti, continuitatea acțiunii garibaldiene cu cea a . În 1932, regimul fascist a sărbătorit a 50-a aniversare a morții lui Garibaldi simultan cu a 10-a aniversare a marșului asupra Romei. Regimul insista în special asupra personalității Anitei, pentru a crea prototipul femeii fasciste
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
repatriat rămășițele acesteia la Roma, construind și o statuie ecvestră pe colona Gianicolo. Unii dintre nepoții săi s-au angajat și ei politic, Ezio Garibaldi aderând la regimul fascist. În 1925, el a devenit președinte al Federației Națîonale a Voluntarilor Garibaldieni și a preluat conducerea unui săptămânal, "Camicia rossa" ("Cămașa roșie"), care avea ca scop integrarea garibaldismului în fascism. Pe de altă parte, Sante Garibaldi a activat în rândurile antifasciștilor. El s-a exilat în Franța și a înființat o organizație
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
imobiliza. Garibaldi și prima sa soție, , moartă în 1849 către Ravenna, au avut patru copii: (1840-1903), Rosa Garibaldi (1843-1845), supranumită Rosita, moartă de variolă la doi ani în Montevideo, Teresa Garibaldi (1845-1903), supranumită Teresita, care s-a căsătorit cu generalul garibaldian ; și (1847-1924). Când era în Romagna în 1859, Garibaldi a adus rămășițele Anitei la Nisa alături de cele ale mamei sale. El nu a avut copii cu Giuseppina Raimondi, cu care s-a căsătorit la la 16 ianuarie 1860, căsătorie a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
(n. 9 ianuarie 1881, Florența — d. 8 iulie 1956, Florența) a fost un jurnalist, eseist, critic literar, poet și romancier italian. s-a născut în anul 1881 la Florența, fiu al lui Luigi Papini, fost soldat garibaldian, meșteșugar cu convingeri republicane și anticlericale, motiv pentru care mama sa, Erminia Cardini, a trebuit să-și boteze fiul pe ascuns. A avut o copilărie și o tinerețe solitare, compensate de pasiunea pentru lectură. În 1899 devine institutor, predă câtva
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
ar susține campania militară al lui Giuseppe Garibaldiîmpotriva Casei de Bourbon (Expediția celor O Mie), pentru a unifica Italia. Crocco, sperând într-o amnistie pentru crimele sale, aderează la mișcările liberale din 1860 și se unește insurgenților lucani și armatei garibaldine (17 august 1860) urmându-l pe Garibaldi până la intrarea în Napoli. Se luptă ca plutonier în Santa Maria Capua Verde , iar apoi în celebra bătălie din Volturno. Conform mărturiilor revoluționarilor acelui timp, Crocco și-a îndeplinit sarcinile cu zel și
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
să anexeze teritorii importante ale statului papal cu acordul Franței. Acest acord a fost foarte important, deoarece principalul aliat al papalității în Europa la momentul respectiv era Franța. Expediția armatelor piemonteze în regiunile Umbria și Marche a contrazis acuzațiile grupurilor garibaldine și ale radicalilor cum că monarhia sabaudă și Cavour nu doreau unificarea Italiei. Prin politică pașilor mărunți și prin specularea declanșării unei posibile revoluții în Italia de către garibaldini, daca nu se acordă permisiunea regatului sabaud să anexeze teritorii în centru
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Expediția armatelor piemonteze în regiunile Umbria și Marche a contrazis acuzațiile grupurilor garibaldine și ale radicalilor cum că monarhia sabaudă și Cavour nu doreau unificarea Italiei. Prin politică pașilor mărunți și prin specularea declanșării unei posibile revoluții în Italia de către garibaldini, daca nu se acordă permisiunea regatului sabaud să anexeze teritorii în centru și în sud, monarhia sabaudă, prin intermediul lui Cavour, a reușit să strângă în jurul său adeziunile diferitelor grupuri unioniste. Astfel, daca înainte de anexările din centrul Italiei, opinia publică era
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
diferitelor grupuri unioniste. Astfel, daca înainte de anexările din centrul Italiei, opinia publică era divizată între politicile promovate de Cavour și Garibaldi, acum această eră pe deplin favorabilă președintelui consiliului de miniștri 13. Câteva luni mai tarziu, pe 1-2 octombrie, trupele garibaldine au înfrânt trupele bourbonice la Volturno, cu mare dificultate. Armata bourbonică, ce numără aproximativ 50.000 de persoane a atacat armata garibaldină și doar abilitatea strategică a lui Garibaldi și lipsa de voință a ofițerilor bourbonici a permis victoria patrioților
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
votive deturnate civic și crudități servite ca la carte. Nici romanța din The Godfather al lui Francis Ford Coppola cu mafioți ca niște titani, încovoiați de responsabilități, vendete și amintiri, trecând drept adevărații păstrători ai tradițiilor unei Italii vechi, risorgimentale, garibaldiene nu a supraviețuit. Cât despre macaronarii-aventurieri care au traversat oceanul cu tot cu spaghetti milanesi, precum impenitentul Tony Montana alias Al Pacino (Scarface), nici vorbă, cu toate că numele lui este pomenit de unul dintre cei doi scissionisti, fapt care-l recomandă drept model
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
făcea deja de doi ani, În toate serile pe la unsprezece, misteriosul Pipetto, avionul de recunoaștere englez, despre care nimeni nu știa ce anume recunoștea, fiindcă lumini nu se zăreau nicăieri, pe o rază de cine știe câți kilometri. Existau niște tensiuni Între garibaldini și badoglieni, se zicea că În seara luptei badoglienii se repeziseră asupra dușmanului strigând „Înainte, Savoia“, dar unii dintre ei ziceau că era În virtutea obișnuinței, ce-ai vrea să strigi când pornești la atac, asta nu Însemna că erau neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foaie, nu s-au pus în mișcare numaidecât brigade întregi, ba nici chiar regimente; dar și cele câteva batalioane de vânători cari s-au trimis în ținuturile amenințate vor fi de ajuns spre a se răfui cu o mână de garibaldieni. În privința aceasta nu încape nici o grijă. Mai mare bătaie de cap are guvernul italian, care în propriul său interes va trebui să facă tot posibilul spre a împiedeca acea tentativă necugetată. Această misiune nu e fără dificultăți în împrejurările actuale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și lui Andrei Șaguna XE "Șaguna" , ultimul pe care l-am bănui de simpatii pro-risorgimentale, i se va arunca În față de către un adversar politic, În dezbaterile senatului imperial lărgit din vara lui 1860, acuzația că ar fi „pe jumătate garibaldian”. Dincolo de tendința incriminantă ascunsă Într-o asemenea replică, ea mărturisea faptul că asemenea alăturări rămâneau mereu posibile. Revenind În mediile greco-catolice, altă problemă ideologică de natură să influențeze receptarea mesajului italian În Transilvania era legată de atitudinea manifestată de Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Testamentul lui Petru cel Mare (1896), Adevărul asupra uciderii lui Barbu Catargiu (1896), Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza Vodă, 1859, 1866, 1873 (1898). Un episod important din viața lui, evocat cu mândrie, a fost cel al participării ca voluntar garibaldian la războiul franco-prusian din 1870-1871. În tinerețe V. se afirmă ca un traducător fecund, specializat mai ales în transpunerea libretelor de operă. Tălmăcește mai multe texte împreună cu M.A. Canini, printre care Norma de Felice Romani, Lucia de Lammermoor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
locali, își împarte sărăcia lucie și timpul cu nepoțica infirmă. Cîteva indicii sugestive dau coordonatele istorice: momentul este cel imediat succesiv unificării, perceput de majoritatea meridionalilor ca o imixtiune în afacerile interne ale Regatului celor două Sicilii, iar expediția legendarilor garibaldini și a armatei regelui piemontez - ca o invazie de care au profitat oportuniștii locali, aristocrați sau burghezi dornici de putere. Viziunea este asemănătoare celei cu care ne-a familiarizat sicilianul Federico De Roberto (Viceregii, 1894), în plin verism, molisanul Francesco
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
punerea în valoare a amprentei zonale lăsate pe evenimentele cu rezonanță națională; apoi evidențierea aspectelor rămase mai mult sau mai puțin voit în surdină și în prezent. Cel mai flagrant exemplu privește unificarea Italiei prin acțiunile conjugate ale legendarilor voluntari garibaldini și ale armatei Piemontului, constantă tematică (încă nebanalizată) a prozei italiene; mai ales după publicarea în 1958 a romanului de succes al lui Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, deși nu lipseau antecedentele: Viceregii (1894) veristului sicilian Federico De Roberto sau Signora
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
la locul lor există d. Brătianu, care, pe lângă mica providență din cer ce dă oamenilor talent și putere de acțiune, joacă în România pe marea providență a fevruariștilor, a republicanilor convertiți, a doctorilor de la Pisa redeveniți militari, a acelor eroi garibaldiani pe cari istoria-i distinge prin o profundă tăcere ș. a. m. d. De două ori deja actualul ministru de război a 'ncercat să sape în mod subversiv poziția meritată și cu drept câștigată de d. general Manu. Întâia oară pare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
este dificil de trasat. Partizani comuniști, fasciști italieni, soldați sovietici din divizia turcomană recrutată de germani, comandouri aliate, toate sunt prinse în acest uriaș insectar al unui front care se întinde pe malurile Adriaticii, într-un ținut în care spectrele garibaldiene revin odată cu fiecare val care se sparge de țărm. Ca și Corto sau Koinski, Bill Fogg, soldatul care nu aparține nici unei armate regulate, definit prin combinația de cruzime și de energie care este „SOE”, se află la confluența dintre lumi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumi. Ereditatea sa intelectuală și biologică este italiană, engleză și irlandeză, iar crezul său politic socialist este în contrast cu rigiditatea comunistă a partizanilor italieni. În vecinătatea Ravennei dominate de gloria bizantină, Fogg revine, după ani, spre a-și revizita patria strămoșilor garibaldieni. De această dată, misiunea care i se conferă este una în care se poate regăsi ambiguitatea acestei confruntări pe jumătate uitate în colțul Italiei : eliminarea unui cuib de mitraliere administrat de aliații sovietici ai naziștilor. Paradoxurile lui Pratt dinamitează convenționalismul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mitraliere administrat de aliații sovietici ai naziștilor. Paradoxurile lui Pratt dinamitează convenționalismul poveștilor de război. În acest război care îi aduce împreună pe Fogg și pe comunistul Marx Ravaglia, pasiunile intelectuale se grefează pe un pat al poeziei. Amintirea înaintașilor garibaldieni îl marchează pe Fogg. După cum dorul de țară îi consumă pe cei care visează la Asia natală în mijlocul mlaștinilor adriatice. Voluntarii turcomani sunt o față a lumii noi sovietice pe care romantismul antifascist al garibaldienilor o ignoră. Fuga lor este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]