56 matches
-
visăm, când medităm sau când creăm poezie. “Există adesea, în prima copilărie, o prospețime a imaginației, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate”(Gascon Berger). Expresia „a da în mintea copiilor”, atribuită de multe ori celor cu un comportament copilăros și mai ales vârstnicilor, îmi pare a fi percepută și interpretată greșit, întrucât ea nu exprimă realitatea. Mintea copiilor este vie, năstrușnică, justă, colorată
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
un „Poet-copil”, Jules Romains, „un misogin” invederat, André de Lorde „un prinț al misterului”, Valéry un „dialectician filosof”, preocupat de natura secretă a poeziei, Carco prințul mahalalelor, Tristan Bernard un exemplar tipic pentru „verva galică, pentru ironia latină și bravada gasconă” etc. Jean Copeau a știut să fie un „minunat animator” care „a impus, în scurt timp, tuturor concepția și ideologia sa”, un spirit înnoitor, la fel ca Hasenclever „modernistul convins, expresionistul feroce”. Trsătura specifică este repede depistată și în jurul ei
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
viață, pe scenă. Se naște un spectacol. O cavalcada de qui-pro-quo-uri nasc confuzii, tensiuni, îndrăgostiți de iubitele altora, oftaturi și suspine, părinți duri și păcăliți, dueluri, spade, farse, înșelăciuni. Cheia este Isabelle, o tînără de care sînt îndrăgostiți Matamore, căpitan gascon, Clindor - confidentul lui Matamore, si gentilomul Adraste. Dintre toți, Isabelle îl alege pe Clindor. Dar năravul din fire n-are lecuire! Năravul lui Clindor sînt femeile și dragul exagerat de ele, iar căsătoria lui cu Isabelle nu se dovedeste deloc
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
traduceri, adaptări și prelucrări. Anne-Sophie Gomez a făcut cunoscut modul cum Janosch a repovestit o parte din povești, în timp ce Beatrice Didier, Pascale Auraix-Jonchière și Alain Montandon au analizat diferite tranformări generice și forme de inter-medialitate cu privire la unele povești. Elvira Luengo Gascon și Catherine d’Humières, pe de o parte, Dominique Peyrache-Leborgne și François Fièvre (cu un doctorat `n ilustrațiile victoriene pentru poveștile fraților Grimm) au analizat diverse reconfigurări și receptări iconografice, luînd ca obiect „iconotextul”. Discuțiile au fost animate și de
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
importanța scuzei. O făcea mai bine d'Artagnan, faimosul personaj al lui Dumas, într-o scenă de la începutul romanului Cei trei muschetari: "E adevărat că sunt din Gasconia și, fiindcă o știi, nu mai e nevoie să-ți spun că gasconii nu sunt prea răbdători; dacă și-au cerut o dată iertare, fie chiar pentru o nerozie, ei rămân încredințați că au făcut mai mult de jumătate din ce trebuie făcut". În lumea de azi, a-ți cere iertare ori a-ți
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
forma mai puțin grațioasă, dar mai eficace din punct de vedere militar, a tunurilor. Cinci ani după aceea, când, conduși de un alt rege, francezii s-au Întors și au cucerit ducatul, Leonardo a asistat la o scenă teribilă: arcașii gasconi luau ca țintă armăsarul său Înalt de șapte metri, lucru care ne permite să ne facem o impresie și asupra preciziei războinicilor În cauză. În fața comisiei, Leonardo da Vinci a plâns, povestind cum a părăsit ducatul, plecând spre alte orașe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cel mai bun regizor i-a revenit lui Mathieu Amalric pentru Tournée. Actorul și regizor ne este familiar și pentru rolul lui Jean-Do din Le scaphandre et le papillon (2007) al lui Julian Schnabel. Amalric inventează un personaj burlesc, un gascon jemanfișist care pentru a face bani „inventează" o trupă de strip-tease intitulată semnificativ „New Burlesque Girls". Poziție de pe care infatigabilul francez dă cu tifla culturii de consum americane, se exersează ironic-burlesc și își prezintă „marfa" cu aplomb. În general, se
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
ere glaciare, acum 75.000 de ani, provin dintr-un loc la care nimeni nu se aștepta. Cercetătorii de la Școala Practică de Studii Superioare și de la Centrul de Cercetări din Franța (CNRS) au descoperit că gheața provine din golful Biscaya (Gascone, în franceză sau Vizcaya, în spaniolă), situat pe țărmul vestic al Europei, în nordul Spaniei și sudul Franței. Umiditatea care a generat zăpada s-a produs prin constrastul termic dintre apa caldă din acest golf și temperaturile reci de pe continentul
Descoperire surprinzătoare: De unde provin ghețarii de la Polul Nord by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63469_a_64794]
-
Bălții, dar și de neatins în țâșnirea lor spre nadir, unde încă îi mai cheamă duhul uneia dintre cele mai rapide păsări de pradă: zăganul - vulturul oltenesc, pe cale de dispariție, dacă nu cumva deja dispărut definitiv. Pe scurt, ceea ce sunt gasconii în Franța, sicilienii în Italia, bascii în Spania, adică oamenii Sudului, Meridionalii din țările zise latine ale Europei, exact la fel sunt oltenii în raport cu ceilalți români, din marile provincii istorice ale țării noastre. Leagăn al floretiștilor ,,in aqua forte” -, Oltenia
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
și motor de 350 CP. Purtând în subconștient îndemnul din vechea Romă: ,,Ridendo castigat mores” (,,Râzând, îndreptăm moravurile”), ei au conjugat - cu destul rafinament și cu mijloace ,,tehnologice” specifice veacului XXI - verva spiritului latin, umorul suculent și satira eclatantă specifice gasconilor, bascilor și sicilienilor, zeflemeaua și aura de misterii din poveștile vesele orientale, câte ceva din ,,bășcălia” comunităților de rromi, hazul de necaz al evreilor, petele de culoare filtrate de la slavii de Est: polonezi, cehi - reunite în creuzetul umorului de un calibru
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
cu formă fixă, cu satira și umorul în coadă, după ce s-au luptat susținut cu adversarii fățiși: lenea, minciuna, impostura, corupția și celelalte vicii ale societății din toate timpurile, dar, acutizate în vremurile noastre. Aidoma celor trei mușchetari și a gasconului d’Artagnan, cei patru și-au ales ca deviză: Toți pentru unul și unul pentru toți! conlucrând la unitatea volumului de față, în spirit cavaleresc, necondiționat și cu un altruism de toată lauda. Desigur, îi unește dragostea pentru aceeași domniță
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
cazonă. Simbolizînd, printre altele, casta arătoșilor ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uniform, pe atît de discreționar. Ca și cum omenirea aceasta ar fi fost o turmă neieșind o clipă din "crede și nu cerceta". Ca și cum n-ar fi existat și minți care să se ridice deasupra turmei. Și care să nu accepte fundamentalismul... gascon. Dar să nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Până și cei din jurul lor încep să se exprime ca romanii din epoca republicană - în așa măsură încât, în întreaga regiune, unii termeni latini intră în vorbirea curentă. După cocioaba cu pământ bătătorit pe jos, în care doica vorbea dialectul gascon, Montaigne aude o altă muzică, o altă limbă și ajunge să stăpânească binișor latina. Un fapt remarcabil pentru un contemporan al lui Quintilian... cu cincisprezece veacuri mai târziu! Tatăl are așadar până la urmă un copil genial dar cam rupt de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spirit, unui suflet, unui caracter de factură romană. Odată admis acest lucru, ce poți face cu o asemenea schizofrenie? O limbă antică și romană învățată și practicată ca o limbă maternă într-un timp renascentist și, în plus, pe tărâm gascon... Montagne are ca limbă maternă o limbă... paternă și fantasmată! în locul unor cuvinte calde, vii, el moștenește niște cuvinte reci ca niște cadavre. Cum să te adaptezi acestui destin funest? Montaigne vorbește franceza pentru a se detașa de latină. Dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu asta e grija lui. Să creeze un neologism? La ce bun? Aceasta este ocupația unui gânditor care stă în fotoliu! El preferă să vorbească limba țăranilor, cea a halelor - zice el - și a oamenilor simpli: în franceză, în dialect gascon, dacă trebuie. Să creeze un personaj conceptual? Și mai ce? Filosofia nu constă în inventarea unor barbarisme, a unor perdele de fum ori a unor limbaje absconse, ea își are casa în cuvântul care vindecă, salvează și te ajută să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pozitiv la ceea ce este negativ, cînd vezi Burgundia cea vorbăreață și plină de vinuri între naivitatea ironică a Campaniei și asprimea critică, polemică, războinică din Franche-Compte și din Lorena; cînd vezi fanatismul din Languedoc plasat între lejeritatea provensală și indiferența gasconă, cînd vezi lăcomia, spiritul cuceritor al Normandiei între rezistenta Bretanie și îndesată și masiva Flandră [...]. Puterea și frumusețea ansamblului constau în întrajutorare, în solidaritatea părților, în distribuirea funcțiilor, în diviziunea muncii sociale. E vorba de o admirabilă armonie, despre care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
colectiv. Dintre evenimentele care i-au marcat cursul, cel mai semnificativ este jurămîntul de pe Cîmpul lui Marte, din 14 iulie 1790. "Federații, scrie Albert Malet, au venit din toate ținuturile Franței. Dar ei au uitat că erau bretoni, normanzi sau gasconi. Ei se simțeau în primul rînd francezi, și erau mîndri că sînt francezi pentru că erau oameni liberi." Astfel, prin pedagogia istorică a celei de a Treia Republici, ies în evidență, coerente, structurate și organizate, toate elementele constitutive ale unei adevărate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Începînd de pe la mijlocul secolului al XI-lea, acestea încep o luptă dîrză împotriva sarazinilor, profitînd de dezmembrarea califatului de Cordoba în mici regate numite taifas și susținute în acțiunea lor de Papalitate, de călugării clunisieni și de baronii franci, burgunzi, gasconi și poitevini. În multe privințe, expedițiile întreprinse astfel de cavalerii de dincolo de munți între 1063 și 1120 anunță Cruciada, în sensul că Papa Alexandru I acordă soldaților Reconquistei indulgențe care vor fi, foarte curînd, acordate pelerinilor înarmați în drum spre
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa identității colective
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diacritice hamza și cifre arabe; se scrie de la dreapta la stînga 16. aragoneza O Aragon (Spania); dialect spaniol vorbit în provinciile Aragon și Huesca; statut controversat: unii lingviști îl considera limba romanica independența; asemănări cu mozaraba, catalana și occitana (dialectul gascon) familia indo-europeană, ramura romanica, grupul iberoromanic (după unii lingviști: occitano-romanic) latină 17. arameica (aramaica) N Armenia, Azerbaidjan, Iran, Irak, Istrael, Georgia, Liban, Rusia, Siria, Turcia, Eritreea, Suedia. Puternică diaspora în Europa, America, Australia. Unul dintre puținele popoare apatride ale lumii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Wahl în 1922; nu trebuie confundată cu interlingua (v.); gramatică foarte simplă; limba artificială cea mai apropiată de limbile naturale structura indo-europeană latină 275. occitană (provensala, lenga d'oc, langue d'oc) O Catalunia (Spania) / N sudul Franței (inclusiv dialectul gascon), Italia, Monaco Numită și provensala, după dialectal din Provence. Denumită de Dante lingua d'oc după adverbul de afirmație da. Epoca de glorie a limbii occitane a fost între sec. al IX-lea și sec. al XIII-lea (celebra poezie
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
glorie a limbii occitane a fost între sec. al IX-lea și sec. al XIII-lea (celebra poezie a trubadurilor), care stă la originea poeziei lirice europene. Nu are statut oficial în Franța. Trei grupe de dialecte, dintre care cel gascon, apropiat de dialectal aragonez al limbii spaniole este considerat uneori limba separată. Poemul epic Boëcis (în manuscris la Bibliotecă din Orléans) datează din anul 1000. Cel mai vechi text integral în occitană este o depoziție juridică din 1102. Unii lingviști
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]