42 matches
-
telefon unei voci care îi vorbește în engleză. Își face jobul de cadru superior în prag de pensionare. Pe seară, își scrie memoriile. Memorii despre un timp recent, sau memorii despre orice timp anterior la care recentul s-a adăpat: gaullismul la Stat, noul roman la Port-Royal, literatura pitorească la folclor, cartierul latin la dedalul parizian medieval; și, mai ales, deconstrucția la Revoluție. Pe măsură ce prestigiile mărcii se veștejesc, etichetele, altădată făcute și lipite la repezeală din urgența de a pune în
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
France, De Gaulle and Europe, John Hopkins University Press, Baltimora, 1968; J. Sostelle, Gollismo, Edizioni del Borghese, Milano 1969 ; J. Charlot, Le phénomène gaulliste, Fayard, Paris 1970; C. de Gaulle, Mémoires d'espoir, Plon, Paris, 1971, 2 voll.; A. Hartley, Gaullism. The Rise and Fall of a Political Movement, Routledge&Kegan Paul, London, 1972; L. Noel, Comprendre de Gaulle, Plon, Paris, 1972; S. Bartolini, Riforma istituzionale e sistema politico. La Francia gollista, îl Mulino, Bologna 1981; J. Charlot, Le gaullisme d
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Rassemblement du Peuple Français, Paris, 1951. Idem, Mémoires, Gallimard (Collection Bibliothèque de la Pléiade), 2000. GILBERT, M., Storia politică dell' integrazione europea, Roma-Bari, Laterza, 2005. H. von der GROEBEN, The European Community: The formative Years, Bruxelles, European Commision, 1985. HARTLEY, A., Gaullism. The Rise and Fall of a Political Movement, Routledge&Kegan Paul, London 1972. HOFFMANN, S., De Gaulle, Europe and the Atlantic Alliance, în Internațional Organization, 18, 1964. MASSIP R., de Gaulle et l'Europe, Flammarion, Paris, 1963. MAURIAC, F., De
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sorginte marxistă ridicate pe ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx, destul de forțat, trebuie să fi fost calculat de Aron, care lupta concomitent și pe „frontul” opoziției față de excesele și derapajele gaullismului. Lui Aron și discipolilor săi, apoi discipolilor acestora, trebuie să le mulțumim atât pentru subzistența cunoștințelor academice despre liberalismul tocquevillian într-o sferă publică fascinată de stângismul Rive Gauche, cât și pentru articularea unei valoroase filozofii politice liberale contemporane, teoretic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
68 Îl impresionase, iar când valul hippy Își Începu refluxul În California, Își zise că poate era ceva de făcut cu tineretul european. Jane Îl Încuraja În acest sens. În special tineretul francez era Îngrădit, sufocat de jugul paternalist al gaullismului; dar, după ea, ajungea o scânteie ca să pornească incendiul. De câțiva ani, marea plăcere a lui Francesco era să fumeze țigări de marijuana cu fete foarte tinere, atrase de nimbul spiritual al mișcării; apoi să se culce cu ele, Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cultură politică? Ce reprezintă democrația creștină pentru un irlandez sau un englez? Pentru un belgian sau un francez, conservatorismul n-ar constitui decît o etichetare peiorativă pe care fiecare este gata să o atribuie adversarului? Și aceasta fără a aminti gaullismul sau alte realități naționale cum ar fi populismul irlandez sau naționalismul basc. Desigur, numeroase partide au un trecut "internaționalist" și s-au implantat în întreaga Europă, dar ele au suferit evoluții adesea divergente și, dincolo de asemănarea denumirilor, realitatea este alta
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
cîțiva kilometri). Aceleași probleme se pun în ceea ce-i privește pe militanții partidelor naționaliste basce, scoțiene sau ai partidelor regionaliste. Și ele grupează în jurul unei cauze specifice burghezi, țărani și muncitori, peroane de dreapta, de centru și de stînga. Oare gaullismul este cu adevărat reductibil la un partid de dreapta, chiar "bonapartist"? Criteriul de organizare propus de către Maurice Duverger se dovedește cel mai pertinent dintre cele trei. Și totuși, el nu acceptă decît în parte fenomenul partizan. Într-adevăr, evoluția organizațiilor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
democrației creștine. Dar o coabitare în cadrul aceluiași partid între elementele burgheze, muncitorești și țărănești nu poate să nu ridice anumite probleme. B) Orizontalitatea. Tendința politologilor ar fi, după Otto Kirchheimer și Jean Charlot, de a plasa democrația creștină ca și gaullismul, de exemplu, în categoria partidelor attrape-tout. Nimic nu este mai greșit, după părerea noastră: apelul creștin-democrat, dacă depășește frontierele de clasă, nu se adresează tuturor. Recrutarea acestor partide se face în limitele societății catolice, atît la nivelul aleșilor și militanților
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Poziția de "dreapta". Partidele de centru împart numeroase poziții particulare ale liberalismului economic. Mai mult chiar, în urma confruntărilor cu privire la tipul de societate, centraliștii s-au plasat în tabăra apărătorilor capitalismului. René Rémond a stabilit într-o lucrare excelentă ceea ce leagă gaullismul de "dreapta bonapartistă"5. Expansiunea centraliștilor împiedic( fie formarea unui partid de dreapta liberal, ca în cazul Austriei, Irlandei, Islandei sau Maltei, fie slăbe(te puternic această tentativă, ca în cazul Franței. Dacă partidele de centru prezintă afinități incontestabile cu
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
stîngii clandestine care era aliatul Republicanilor. Abia sub conducerea lui Napoleon al III-lea s-au risipit echivocurile în ceea ce-l priveau. Inițial, boulangismul 6 era o invenție a radicalilor, iar atracția sa exercitată asupra anumitor socialiști este dovedită istoric. Gaullismul își are originea în rezistența împotriva naziștilor, pe atunci lupta a fost dusă împreună cu comuniștii. Organizațiile gaulliste se bazeaz( pe un număr de militanți și responsabili raliați opțiunii socialiste. Fine Gael din Irlanda își are rădăcinile în Mișcarea de Eliberare
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
perioadă, Fitzgerald făcea opoziție în interiorul partidului contra lui L. Cosgrave, de orientare puternic conservatoare. Evoluția progresivă a partidelor de centru le-a făcut să devină, pretutindeni, mediatorii întregii sau măcar a unei părți a lumii industriale și de afaceri. În ceea ce privește gaullismul, trebuie subliniat faptul că aceste relații au fost rareori bune în timpul generalului de Gaulle. Abia sub președinția lui Georges Pompidou și mai tîrziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a cîștigat favorurile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centriști. În ciuda legăturilor lor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Partidul Naționalist Maltez, Partidul Radical Democrat Elvețian și FPÖ austriac. În sînul familiei de partide de centru, membrul cel mai important și cel mai de notorietate este, fără îndoială, mișcarea gaullistă, reformulată de Jacques Chirac într-o adunare puternică, RPR. Gaullismul are atît o organizare cît și o bază sociologic( diferită de cele ale partidelor liberale și conservatoare, care formează ceea ce se numește "dreapta clasică". Din punct de vedere al electoratului, gaullismul prezintă un caracter popular indiscutabil: acesta grupează "funcționari cu
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
reformulată de Jacques Chirac într-o adunare puternică, RPR. Gaullismul are atît o organizare cît și o bază sociologic( diferită de cele ale partidelor liberale și conservatoare, care formează ceea ce se numește "dreapta clasică". Din punct de vedere al electoratului, gaullismul prezintă un caracter popular indiscutabil: acesta grupează "funcționari cu guler alb", ajungînd pînă la partea nesindicală a păturilor muncitorești. Acest fenomen se concretizează prin numeroasele succese pe care UNR le-a adus stîngii în 1958 și 1962, succese care s-
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
RPF cît și UNR-UDT, UDR sau RPR, constituie un tip intermediar între partidul de cadre și partidul de mase pe care Jean Charlot îl numește partid de alegători. Cititorul a putut constata că nu definim diferitele sigle de care uza gaullismul: acestea constituie prin ele însele un întreg ansamblu de simboluri. Gaullismul s-a manifestat mai întîi prin aspectele specifice RPF-ului (Rassemblement du Peuple français), apoi, în timpul "traversării deșertului", prin acelea specifice social-republicanilor, URAS nefiind recunoscute de general; în 1958
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
între partidul de cadre și partidul de mase pe care Jean Charlot îl numește partid de alegători. Cititorul a putut constata că nu definim diferitele sigle de care uza gaullismul: acestea constituie prin ele însele un întreg ansamblu de simboluri. Gaullismul s-a manifestat mai întîi prin aspectele specifice RPF-ului (Rassemblement du Peuple français), apoi, în timpul "traversării deșertului", prin acelea specifice social-republicanilor, URAS nefiind recunoscute de general; în 1958, el renaște sub forma UNR care formează, în 1962, UNR-UDT devenită
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
această mișcare care-și ia numele de UDR (Union pour la Defense de la République) nume prea dur care va suferi o ușoară modificare: se va numi de acum încolo doar "D" însemnînd "democrație". În sfîrșit, Jacques Chirac va remodela puțin gaullismul după imaginea lui, fondînd în 1976, RPR sau Rassemblement pour la République. Fine Gael, partidul Irlandei unite, se leagă, istoric și sociologic, de familia partidelor de centru. Totuși, sistemul de partide al Republicii Irlanda dezvăluie o situație mai apropiată de
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
stîngi creștine care respingea o Europă capitalistă pe care o vedea supusă Statelor Unite, al dreptei naționaliste care respingea ideea unei Europe supranaționale și al personalităților provenite din democrația creștină. Astfel că, în momentul dezbaterilor privind CED, Edmond Michelet, trecut la gaullism, denunța în Le Monde din 20 martie 1954 "Europa periculoasă a apatrizilor și a tehnocraților" și chema "la rezistența vie a patriilor"16. O dură lovitură a venit din partea istoricului lyonez Joseph Hours, care participase la formarea MRP-ului. El
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau marxist ca în Italia), MRP-ul rămînea prizonierul sistemului bipolar din timpul Revoluției franceze. Denunțat de dreapta că ar fi complice al stîngii, referințele sale religioase îl făceau suspect pentru aceasta din urmă și nu a știut să integreze gaullismul pentru a sparge această dialectică dreapta/stînga. Aici apare a doua contradicție. Istoria relațiilor tumultoase ale MRP-ului cu generalul de Gaulle ar merita să fie scrisă, într-atît se amestecă sentimentele (admirație, afecțiune, neîncredere, neînțelegere) cu calculele politice. Pierre Pflimlin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
realizată doar pentru aceasta. Moștenirea s-a perpetuat în post-gaullism prin Raymond Barre sau Michel Giraud, iar în 1991 avea să fie fondată Mișcarea Creștinilor celei de-a V-a Republici de către deputatul RPR de Marna, Bruno Bourg-Broc, revendicîndu-se din gaullism și creștinism și provenind din Cluburile "Gaullism și Progres". La stînga, Robert Buron lansase în 1966 "Obiectiv 72" înainte de a adera la Partidul Socialist în 1971, la reînnoirea căruia au participat oameni puțin îndepărtați de democrația de inspirație creștină, ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
perpetuat în post-gaullism prin Raymond Barre sau Michel Giraud, iar în 1991 avea să fie fondată Mișcarea Creștinilor celei de-a V-a Republici de către deputatul RPR de Marna, Bruno Bourg-Broc, revendicîndu-se din gaullism și creștinism și provenind din Cluburile "Gaullism și Progres". La stînga, Robert Buron lansase în 1966 "Obiectiv 72" înainte de a adera la Partidul Socialist în 1971, la reînnoirea căruia au participat oameni puțin îndepărtați de democrația de inspirație creștină, ca Paul Quilès și Jacques Delors. La rîndul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este descris în broșura de prezentare apărută în 1968, ca "un loc de întîlnire, de dezbateri și de cercetare oferit tuturor forțelor socialiste". Acest grup de acțiune și de reflecție își propunea să lucreze pentru a oferi o alternativă la gaullism și pentru a construi o societate nouă: Credem că o echipă socialistă este singura aptă de a oferi țării salvarea necesară după anii de gaullism. Nu numai că recursul la un om providențial nu trebuie reînnoit, dar nu este nici
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de acțiune și de reflecție își propunea să lucreze pentru a oferi o alternativă la gaullism și pentru a construi o societate nouă: Credem că o echipă socialistă este singura aptă de a oferi țării salvarea necesară după anii de gaullism. Nu numai că recursul la un om providențial nu trebuie reînnoit, dar nu este nici sănătos pentru o democrație". Obiectivul e de a construi "un tip de societate care să favorizeze dezvoltarea omului și care să-i per-mită să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
președinte al Objectif 72, explica la o conferință de presă din 6 aprilie 1967 de ce hotărîse să creeze un nou grup de studii și acțiune politică 34. Punctele dezvoltate mai sus se regăsesc în textul conferinței: oferirea unei alternative la gaullism, definirea unui "model de civilizație umanistă și socialistă opozabilă societății lipsite de suflet de azi care e pusă în mișcare doar de căutarea profitului", adoptarea ca obiectiv a "ameliorării condițiilor de trai a majorității, atît pe plan moral și cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa din țările est-europene ca un complice pentru disidenți. Niciuna dintre aceste descrieri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de altfel, un specimen cu totul remarcabil și, după cum spun comentatorii, singurul om politic francez care își visează viața sau își trăiește visele, trecînd mereu, cu nonșalanță, frontiera dintre real și imaginar. El se concepe cumva ca o reîncarnare a gaullismului istoric, ce nu mai are descendență directă, și crede într-un destin venit din adîncul secolelor, care îl împinge pe scena politică pentru a salva independența țării sale, pentru a reaprinde flacăra unității și prestigiului de odinioară, ca un ultim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]