144 matches
-
în vederea regionalizării și înlocuirea sa cu G. Pompidou vor permite punerea în aplicare a unor noi inițiative diplomatice ale guvernului francez: mlădierea poziției franceze față de intrarea Marii Britanii în Piața Comună deblochează o situație datînd din 1963, an în care diplomația gaullistă s-a opus cu brutalitate oricărei apropieri a Regatului Unit de CEE. În timpul conferinței la nivel înalt de la Haga (decembrie 1969), Cei Șase cad de acord asupra consolidării diverselor instanțe europene și asupra perspectivei de creare a unei Uniuni Economice
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
echivocurile în ceea ce-l priveau. Inițial, boulangismul 6 era o invenție a radicalilor, iar atracția sa exercitată asupra anumitor socialiști este dovedită istoric. Gaullismul își are originea în rezistența împotriva naziștilor, pe atunci lupta a fost dusă împreună cu comuniștii. Organizațiile gaulliste se bazeaz( pe un număr de militanți și responsabili raliați opțiunii socialiste. Fine Gael din Irlanda își are rădăcinile în Mișcarea de Eliberare Națională Sinn Fein și în IRA, în forma sa inițială. Unul din șefii acestui partid, Garret Fitzgerald
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
măcar a unei părți a lumii industriale și de afaceri. În ceea ce privește gaullismul, trebuie subliniat faptul că aceste relații au fost rareori bune în timpul generalului de Gaulle. Abia sub președinția lui Georges Pompidou și mai tîrziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a cîștigat favorurile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centriști. În ciuda legăturilor lor cu capitaliștii, centraliștii aveau și o aripă de stînga, mai autentică și mai radicală decît red Tories. De aceea nu este nici excepțional, nici surprinzător să constatăm că centraliștii
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
favorabilă din partea conducătorilor partidelor care acționează în cadrul unei țări mici. II. Partidele de centru din Europa Cititorul sceptic sau mai puțin indulgent privind tipologiile ne va reproșa faptul de a fi stabilit o categorie "pe măsură" pentru a introduce fenomenul gaullist, ireductibil în realitatea europeană. Sperăm ca tabloul pe care-l vom prezenta să-i anuleze obiecțiunile. Fiecare din partidele prezentate exprimă etosul național propriu țării sale și toate prezintă caracteristicile principale arătate mai sus. Acest tablou cuprinde RPR-ul francez
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
-ul francez, Fine Gael din Irlanda, Partidul de Independență Islandez, Partidul Naționalist Maltez, Partidul Radical Democrat Elvețian și FPÖ austriac. În sînul familiei de partide de centru, membrul cel mai important și cel mai de notorietate este, fără îndoială, mișcarea gaullistă, reformulată de Jacques Chirac într-o adunare puternică, RPR. Gaullismul are atît o organizare cît și o bază sociologic( diferită de cele ale partidelor liberale și conservatoare, care formează ceea ce se numește "dreapta clasică". Din punct de vedere al electoratului
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
UNR le-a adus stîngii în 1958 și 1962, succese care s-au înmulțit după cîștigarea prezidențialelor, în 1965, de către de Gaulle și menținute de UDR pînă la alegerile din 1968, suferind o oarecare eroziune după legislativele din 1973. Mișcarea gaullistă, mai interesată de politica socială decît de liberalism, prezintă o aripă de stînga care o deosebește și mai mult de dreapta clasică. Din punct de vedere al organizării, atît RPF cît și UNR-UDT, UDR sau RPR, constituie un tip intermediar
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
du Peuple Français, Paris 1951; R.Massip, de Gaulle et l'Europe, Flammarion, Paris, 1963; S. Serfaty, France, De Gaulle and Europe, John Hopkins University Press, Baltimora, 1968; J. Sostelle, Gollismo, Edizioni del Borghese, Milano 1969 ; J. Charlot, Le phénomène gaulliste, Fayard, Paris 1970; C. de Gaulle, Mémoires d'espoir, Plon, Paris, 1971, 2 voll.; A. Hartley, Gaullism. The Rise and Fall of a Political Movement, Routledge&Kegan Paul, London, 1972; L. Noel, Comprendre de Gaulle, Plon, Paris, 1972; S. Bartolini
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
în modo tale da armonizzare le diverse legislazioni nazionali.. . Bibliografie ANTA, C. G., Padri dell'Europa, Milano, Paravia Bruno Mondadori Editori, 2005. BARTOLINI, S., Riforma istituzionale e sistema politico. La Francia gollista, îl Mulino, Bologna, 1981. CHARLOT, J., Le phénomène gaulliste, Fayard, Paris, 1970. Idem, Le gaullisme d'opposition, 1946-1958, Fayard, Paris, 1983. COVATTA, L., ROCCHI, G., John F. Kennedy. L'uomo della Nuova Frontieră, Massimo, Milano, 1964. DEBRAY, R., A domani, presidente. De Gaulle, la sinistra e la Francia, Marsilio
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
a reușit să angajeze în această aventură europeană și alte familii politice, care, la rîndul lor, și-au pus amprenta prin specificul lor, fie că este vorba de socialiști, de liberali sau, în Franța, de generalul de Gaulle și de gaulliști. Al treilea, și nu cel mai puțin important, este adaptarea la Europa a conceptelor tipic creștin-democrate, cum ar fi respectarea grupurilor intermediare, apărarea drepturilor persoanei, noțiunea de comunitate sau principiul subsidiarității introdus în tratatul de la Maastricht semnat în 1991; aceste
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
posibil ca o coaliție de partide, formată chiar din numai două partide, să reușească să cucerească o majoritate zdrobitoare de locuri cu un procent de voturi sub 50%. Astfel s-a întîmplat la alegerile legislative franceze din martie 1993, cînd gaulliștii și giscardienii mai uniți și mai disciplinați au cucerit 480 de locuri din 577, avînd un procent cumulat de 39,7% la primul tur. Totuși, acest rezultat i-a făcut să se detașeze net de verzi, comuniști și socialiști (în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
electoral, de la un sistem proporțional, la unul majoritar cu tur dublu în circumscripții uninominale. Rezultatul a fost un sistem de partid temeinic restructurat, cu eliminarea vechilor actori (partidul catolic și SFIO socialistă), afirmarea puternică și de lungă durată a partidului gaullist și a Republicanilor independenți (giscardeni), și constituirea unui partid complet nou, Partidul Socialist. Sistemul de partide al celei de-a Cincea Republici Franceze nu este atît de fragmentat și de polarizat ca sistemul celei de-a Patra; este organizat în jurul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Republici Franceze nu este atît de fragmentat și de polarizat ca sistemul celei de-a Patra; este organizat în jurul unui pol de centru-dreapta și a unui pol de stînga; a dus la formarea așa-numitului "cadril bipolar" (de o parte gaulliștii și giscardenii, iar de alta socialiștii și comuniștii), care a favorizat alternanța, chiar dacă la sfîrșitul anilor '90 prezintă noi simptome de schimbare. La stînga, sistemul apare dezechilibrat, cu comuniști prea slabi și prea puțin reformați; la dreapta, există provocarea creșterii
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de ani, coexistența unui președinte ales de o majoritate și un prim ministru susținut de o majoritate parlamentară opusă celei prezidențiale a totalizat numai patru ani (1986-1988 și 1993-1995). Aceeași situație s-a înregistrat din nou, în 1997, în timpul președinției gaulliste, cu alegerea unei majorități care l-a adus pe socialistul Lionel Jospin în funcția de prim ministru. În alte cazuri semnificative, de exemplu în Portugalia, coabitarea dintre un președinte socialist și un prim-ministru cu orientare social-democrată (de centru dreapta
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
subiectul naționalității "algeriene" a evreilor din țară, revenind astfel asupra cetățeniei franceze care le fusese acordată prin decretul Crémieux din 1879. Toate acestea au contribuit la întreținerea ostilității manifestate de repatriați împotriva lui de Gaulle în particular și a regimului gaullist în general. Această animozitate s-a accentuat în timpul Războiului de Șase Zile, din cauza atitudinii adoptate de general față de Israel și a sprijinului său indirect pentru țările arabe. Mulți repatriați au comparat această atitudine de abandonarea Algeriei în mâinile arabilor. Din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ciocnim de el la restaurant, nu-l vedem la volanul mașinii, la ieșirea de la slujbă). Fericirea postumă a lui Iisus îi este nefericire: vedem asta la trimișii lui pe pămînt (ca Rousseau la republicani, Marx la comuniști, de Gaulle la gaulliști). Cine a spus natură dublă a spus ruptură permanentă și posibilă izbucnire. Deoarece comunitatea este și nu poate fi decît ierarhie, iar slujirea lui Dumnezeu, putere a omului asupra altor oameni. Acest scandal lovește inima și rațiunea. Există o tensiune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Formațiunea este membră a Partidului Popular European și a Uniunii Democratice Internaționale. Înglobînd Adunarea pentru Republică și Democrația Liberală, UMP i s-au alăturat la crearea sa două treimi dintre aleșii Uniunii pentru Democrația Franceză. Acest partid cumulează așadar forțe gaulliste, liberale și de centru-dreapta. Nicolas Sarkozy a cîștigat alegerile prezidențiale în calitate de candidat al acestui partid, în fruntea căruia se afla începînd din 28 noiembrie 2004 (n.t.). 13 Bécassine este un personaj de benzi desenate apărut în 1905 în primul
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
lună, era deja august... Spre a evita și cel mai mic contact al meu cu funcționarii Ambasadei române, m-am adresat uneia dintre personalitățile pe care le cunoscusem în cursul activității mele la Ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul român și i-a spus că doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitată la nunta fiului ei în septembrie și că roagă Ambasada să urgenteze formalitățile, nedând nicidecum de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
primelor manifestări ale Războiului Rece așa încît, pentru o mare parte a opiniei publice occidentale, Yalta devine repede simbolul tîrgului păcăliților și a manevrele planetare ascunse. Și aceasta nu numai în Franța unde a luat ființă direct din curentul protestatar gaullist (șeful Franței libere nu a fost invitat la Conferința din Crimeea ceea ce îl face să-i denunțe imediat aspectele hegemoniste) mitul "împărțirii" Europei și a lumii realizată cu cinism de cele trei mari puteri ale momentului. Trebuie să repetăm că
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a stabili o legătură între punctele de vedere și de a iniția o apropiere globală și o apropiere sectorială. O perioadă de timp, reținerile cele mai mari vor veni tot din Franța care are în guvern un număr de miniștri gaulliști care privesc favorabil o acțiune în domeniul transporturilor și energiei, dar nu consideră necesară o extindere a competențelor Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, în schimb, primul ministru luxemburghez Bech și ministrul afacerilor externe din Țările de Jos, Beyen, manifestă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
care își regăsesc suflul după Conferința de la Messina: Uniunea europeană a federaliștilor, Acțiunea europeană federalistă, Liga europeană de cooperare economică și cea a înalților funcționari și oameni politici. Astfel în Franța, victoria "Frontului Republican" de la începutul anului 1956 și retragerea gaulliștilor permit afirmarea unei noi majorități europene, socialiști, radicali, Mișcarea Republicană Populară și independenți, aflați în dezacord asupra altor aspecte, dar avînd păreri comune asupra necesității construcției europene, în sfîrșit un alt element este contextul internațional care în 1956 este marcat
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
influență directă, cu excepția celor două state din Peninsula Iberică, Spania și Portugalia, ale căror posesiuni de dincolo de mări nu-și vor cîștiga independența decît abia în decembrie următor. Odată reglementate problemele legate de decolonizarea Maghrebului și a Africii Negre, Franța gaullistă va putea să-și concentreze energiile asupra a ceea ce președintele celei de a V-a Republici consideră prioritatea priorităților: Franța trebuie să-și recîștige locul pe care el consideră că îl merită în lume, iar pentru aceasta trebuie să i
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
prin diplomația franceză sau să depindă de opoziția Franței față de inițiativele altor "actori" de pe scena internațională. Aceasta nu este însă suficient pentru ca Hexagonul să devină centrul Europei, așa cum francezii au prea des tendința să creadă, dar este adevărat că dinamismul gaullist a avut un rol important și chiar dacă a frînat o anumită formă a construcției europene, a contribuit într-un anume fel la trezirea Europei. Prima mișcare a "marii politici" gaulliste privește raporturile cu Statele Unite. Pentru de Gaulle, angajamentele pe care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
prea des tendința să creadă, dar este adevărat că dinamismul gaullist a avut un rol important și chiar dacă a frînat o anumită formă a construcției europene, a contribuit într-un anume fel la trezirea Europei. Prima mișcare a "marii politici" gaulliste privește raporturile cu Statele Unite. Pentru de Gaulle, angajamentele pe care Franța și le-a luat în 1949 (pe care atunci le-a aprobat) nu mai corespund situației existente în Europa și în lume la sfîrșitul anilor 50. Amenințarea comunismului se
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
depind libertatea și supraviețuirea ei. În tot cazul, în ceea ce privește Franța, nu poate fi vorba ca soarta sa să mai depindă multă vreme de hotărîrile luate doar de președintele Statelor Unite. Nici realismul politic nici etica statului național care formează substratul gîndirii gaulliste nu îndreptățesc deci pe guvernanții francezi să prelungească o situație pe care au moștenit-o din timpul războiului rece. Aplicarea acestor principii va face ca Franța să joace timp de vreo zece ani rolul elevului obraznic din "clasa atlantică". Ocazia
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ianuarie 1963, de Gaulle respinge această hotărîre, așa cum, în toamna lui 1963, din aceleași motive va refuza să semneze tratatul care interzicea experiențele nucleare în atmosferă. Începînd de acum și pînă în toamna lui 1968, din momentul în care principiile gaulliste tulbură obiceiurile și structurile stabilite în perioada Războiului Rece, dorința de independență a Franței se manifestă pe trei niveluri cu rezonanță europeană. Primul este de ordin militar și se concretizează prin continuarea programului de înarmare nucleară și retragerea în iulie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]