144 matches
-
fi implicată, el a arătat că Franța poate însemna pentru diplomația americană un sprijin din cele mai sigure. Dar inițiativele sale nu au fost privite cu ochi buni pe cele două coaste ale Atlanticului: nici în Statele Unite unde "înțepăturile" diplomației gaulliste îi iritau pe americani cu atît mai mult cu cît aceștia se confruntau în acel moment cu războiul din Vietnam, una din cele mai grave crize din istoria lor, nici în Europa unde se loveau de susceptibilitățile popoarelor care nu
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și este adevărat că nu există nimic care să justifice apologia retrospectivă a unei politici total opusă celei duse de adevărații "părinți fondatori" ai Europei (Monnet, Schumann, Spaack, etc.), apologie făcută după aproape un sfert de secol de nostalgicii epocii gaulliste. Ideea pe care și-o făcea despre "Europa" fondatorul celei de a V-a Republici, era într-adevăr în contradicție cu tot ce au gîndit și au făcut promotorii Comunității celor Șase, punînd bazele unei uniuni ce se construia încetul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
totuși să fie pe punctul de a reuși, căci germanii, italienii și luxemburghezii acceptă pînă la urmă să se alăture propunerilor franceze. Numai că intransigența lui Paul-Henry Spaak și a olandezului Joseph Luns pe de o parte și înverșunarea poziției gaulliste pe de altă parte, sfîrșesc în ianuarie 1962 prin prezentarea unui nou text mai puțin ambițios decît precedentul legat poate și de ofensiva atlantică, începută la cea dată de J.F. Kennedy, care, cîteva luni mai tîrziu, are drept consecință eșecul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
determinat de secretarul Afacerilor Externe George Brown, va relua discuțiile. Din nou, și din aceleași motive, candidatura britanicilor va fi respinsă de generalul de Gaulle care se opunea partenerilor săi europeni profund nemulțumiți de situație. Această criză mocnită dintre Franța gaullistă și partenerii săi din CEE se va transforma în 1965 într-un conflict deschis. La originea acestuia se află pe de o parte dificultățile care apar în comunitate în problema finanțării politicii agricole comune pe care Franța o consideră fundamentală
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ceea ce nu este deloc în spiritul textului semnat la Roma în 1957. Drumul spre supranaționalitate este deci barat pentru multă vreme. Legătura stabilită de fondatorii Europei celor Șase între integrarea economică și viitorul uniunii politice supranaționale este întreruptă în favoarea viziunii gaulliste despre o "Europă a statelor naționale" a cărei conducere o va avea Franța. Fără îndoială, dacă este vorba să se facă o apreciere asupra politicii "europene" a generalului de Gaulle, și aici intervine rectificarea pe termen mediu și lung, era
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
o lume în care conflictele Războiului Rece încep să dispară, evoluția Europei către supranaționalitate nu mai prezintă aceleași pericole ca în perioada imediat următoare crizei din Cuba. Mai rămîne de evocat doar un singur aspect din acest tablou al Europei gaulliste, care este legătura strînsă pe care generalul își dă silința să o stabilească cu Germania și pe care o realizează, chiar dacă realizarea scopurilor sale politice nu vor aduce beneficii imediate. Și aici trebuie apreciată pe termen mediu sau lung această
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pentru a nu părea că rămînc în urma concurentului său, democrat-creștinul Alain Poher, fost colaborator al lui Robert Schuman, el însuși "european" convins. Alegerea lui Jacques Chaban-Delmas ca prim ministru și a lui Maurice Schuman ca ministru al Afacerilor Externe, amîndoi gaulliști dar adepți ai extinderii, intrarea în guvern a patru membri ai Comitetului de acțiune al lui Jean Monnet (Valéry Giscard d'Estaign, René Pleven, Jacques Duhamel, Joseph Fontanet) cu confirmat imediat dorința de deschidere a noului președinte. Încă din 10
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
calea "Ostpolitik" și către întărirea unei Comunități Economice lărgite care aduc un suflu nou Europei de Vest, aceasta se trezește confruntată cu o criză internă al cărei punct culminant se situează în primăvara lui 1968, cu epicentrul în Franța epocii gaulliste muribunde, dar al cărei cîmp de manifestare este mult mai vast. Criza, fără consecințe de ordin politic și care, exceptînd Franța pe o perioadă scurtă a afectat în mică măsură viața internă a statelor, va avea urmări serioase (la care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
din Nanterre, considerat de opinia intelectuală în timpul zilelor fierbinți din mai-iunie 1968 drept simbolul însuși al "mascaradei" stîngiste, sosește direct de la universitatea din Frankfurt, ceea ce nu înseamnă neapărat că a existat vreun "complot" uneltit dincolo de Rhin pentru a destabiliza republica gaullistă. Pur și simplu, mișcarea germană anterioară celei franceze își exercită influența într-un context marcat de aceleași aspirații (mai multă libertate, mai multă dreptate socială), aceleași revendicări universitare (amfiteatre supravegheate, profesori puțini, comportamentul distant al acestora, nesiguranța perspectivelor de viitor
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
dorința lor comună de a vedea Europa vorbind pe o singură voce în legătură cu marile probleme ale lumii" și o "declarație asupra identității europene". Dorință care devine rugăciune în momentul în care Franța lui Pompidou navighează împotriva curentului, revenind la principiile gaulliste și demarcîndu-se de cei opt parteneri ai săi. Este adevărat că atitudinea Statelor Unite nu-i convinge pe succesorii promotorului "Europei națiunilor" să renunțe la neîncrederea lor în tot ce ar putea aduce Europa occidentală sub influența directă a Washingtonului. Războiul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
septembrie 1976) pentru a se pune în aplicare alegerea deputaților europeni prin sufragiu universal. Actul de la Bruxelles a fost aprobat în unanimitate, sau cu o mare majoritate de mare parte a statelor membre, dar în Franța au existat opoziții din partea gaulliștilor și comuniștilor, adversari din totdeauna ai unei supranaționalități care părea să rezulte din extinderea prerogativelor Parlamentului. Pe de altă parte, Regatul Unit a refuzat să adopte, pentru desemnarea propriilor reprezentanți, sistemul de reprezentare proporțională și a jucat din nou rolul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
apropie de adepții "neutralismului" și încearcă să creeze o "nouă aripă de stînga", iar alții devin adversari declarați ai "socialismului existent", se dezvoltă în Franța un nou curent angajat de dreapta, unde este puternic reprezentat și grupată în jurul unui nucleu gaullist cu rădăcini în Rezistență (Malraux și revista "Libertatea spiritului") scriitori legați de dreapta tradițională. Aceluiași filon dar cu o perspectivă mai europeană și mai transnațională îi aparțin Congresele pentru libertatea culturii (primul s-a ținut în Berlinul de Vest în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
stabili agenda și de a formula propuneri. Mai tîrziu, crearea Băncii Centrale Europene și a "agențiilor regulatoare de riscuri" s-a înscris în aceeași logică. Conform acestei viziuni, care diferă mult mai puțin decît pare la prima vedere de interpretarea gaullistă, Comunitatea nu este decît un ansamblu de instituții tehnice și autonome care au primit din partea guvernelor puterea de intervenție și regulare în cîteva domenii precise, în virtutea unei gestiuni mai bune la nivel european decît la nivel național. Autorii acestor analize
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
mâna prin buzunar... nu e grav... toți tinerii viermuiesc cu mâna prin buzunar... un revolver? o erecție? Mai bine să-i zic din nou de acnee... Vreo loțiune bună?... Aiurea! n-are rost! N-ar mai pleca de-aici... Sunt gaulliști... toată familia... Dar bineînțeles! E la modă... Ura la modă... Ura există mereu, aceeași ură, dar există și moda!... Sunt patru milioane la Paris care clocotesc de aceeași ură, ura la modă... Și nu-nseamnă un fleac patru milioane de
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
găsit el vreun pretext... Există concursuri de lașitate în orice menaj... - Eu mă duc oricum! o fi zis ea... Dar de fapt ce vor ei de la mine? Marcel, fiul, familia, sunt toți de acord... ea însă e cu temeritatea!... Niște gaulliști, toată gașca! bineînțeles!... gaulliști rezistenți urgie!... Marcel a preluat un bistrou, un bistrou de evrei, ca acoperire, mai mult decât un bistrou, un depozit!... Mi-a explicat el... În urmă cu doi ani, înainte de Stalingrad... n-a mai trecut pe la
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
Există concursuri de lașitate în orice menaj... - Eu mă duc oricum! o fi zis ea... Dar de fapt ce vor ei de la mine? Marcel, fiul, familia, sunt toți de acord... ea însă e cu temeritatea!... Niște gaulliști, toată gașca! bineînțeles!... gaulliști rezistenți urgie!... Marcel a preluat un bistrou, un bistrou de evrei, ca acoperire, mai mult decât un bistrou, un depozit!... Mi-a explicat el... În urmă cu doi ani, înainte de Stalingrad... n-a mai trecut pe la mine de-atunci... de când
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
simptom al faptului că partidele românești nu sunt suficient de închegate din punct de vedere doctrinar, al militantismului politic. Nu vă imaginați, de exemplu, în Franța că trece unul dintr-o parte în alta, de la Partidul Socialist sau de la partidul gaullist în celălalt sens, în funcție de cine câștigă, Francois Hollande sau Sarkozy! Acolo-i foarte clar, ești de dreapta, ești de stânga și stai unde ești!", adaugă Paleologu. În opinia lui Theodor Paleologu, unii demisionari din PDL "se lasă influențați de sirene
Paleologu: Nu plec din PDL, deşi voi plăti pentru hoţia altora () [Corola-journal/Journalistic/45295_a_46620]
-
fost răspunsul premierului Benjamin Netanyahu la articolul cotidianului francez. Atacul cibernetic asupra Palatului Elysee a fost lansat cu câteva săptămâni înaintea terminării mandatului de președinte al lui Nicolas Sarkozy și între cele două tururi de scrutin ale prezidențialelor pe care gaullistul avea să le piardă în fața lui Francois Hollande. Raportul din Le Monde vine în contextul noilor dezvăluiri făcute de Edward Snowden în presa mondială, despre cum erau spionați liderii mondiali de către agențiile de informații americane.
Mossad, serviciul israelian de informații, l-ar fi spionat pe Sarkozy by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55208_a_56533]
-
că țara sa a acționat atât pentru propria securitate, cât și pentru cea a Europei 173. Ulterior, președintele J. Chirac a anunțat că Franța este dispusă să discute cu aliații săi din NATO despre probleme nucleare, renunțând astfel la concepția gaullistă conform căreia poziția Franței în lume și securitatea ei depind de independența față de Alianță a mijloacelor de descurajare nucleară. De asemenea, la 1 februarie 1996, Chirac a declarat în fața Congresului american, că demobilizarea forțelor nucleare strategice din SUA și Rusia
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
reiese și din declarația lui Joschka Fischer de la Universitatea Humboldt 15 din 2000, făcută în contextul dezbaterilor cu privire la viitorul Uniunii. Franța și Marea Britanie au promovat cu precădere modele care respectă suveranitatea statelor membre, prima fiind multă vreme marcată de concepția gaullistă potrivit căreia la baza construcției europene stau statele, singurele "legitime și capabile 16" să o realizeze, Europa supranațională fiind, din această perspectivă, "un mit" sau "o himeră" 17. În ceea ce privește elitele politice britanice, acestea au privit multă vreme construcția europeană ca
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
de la Paris, consacră existența unei Adunări. Dar încă din 1958, membrii acesteia și-au exprimat în repetate rânduri dorința ca instituția să poarte numele de "Adunare parlamentară"5. Aceste revendicări au provocat numeroase reacții în Franța, mai ales în câmpul gaulliștilor, foarte atașați principiului de suveranitate națională. În ciuda acestor revendicări, rezoluțiile adoptate de Parlament nu au dus imediat la o schimbare a numelui instituției. Prima Președintă a acestei adunări, aleasă în funcție imediat după primele alegeri europene directe, Simone Veil, a
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
situații excepționale, multe tinere și femei își interzic cu strictețe orice flirt cu nemții, nu fără s-o regrete câteodată. Este cazul lui Micheline Bood, o tânără liceană de 14 ani, pe cât de narcisistă, pe atât de patriotă și de gaullistă avant la lettre. Aceasta scrie în jurnalul său, pe 26 iunie 1940: "Am stat de vorbă, [...] ieri, cu doi soldați germani. Vorbeau extraordinar de bine franceza, și engleza la fel [...]. (Eu eram într-un copac, iar ei dedesubt.) Astăzi, când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pasivă pentru ca o astfel de întrebare să nu se pună. Aceasta este forma de guvernare a unor țări cu partid unic sau a unora în care un partid majoritar liberal-democrații în Japonia, democrat-creștinii în Italia, Partidul Revoluționar în Mexic, condiția gaulliștilor și liberalilor în Franța etc. s-a instalat la putere de mai bine de jumătate de secol. Devenit stat în stat, el impune fatalmente o uniformitate ternă, un conformism propice menținerii echilibrului de forțe în favoarea sa. Cît despre libertate, o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să mobilizeze o masă, iar în cel de-al doilea caz partidele au drept conducători indivizi capabili să formeze coaliții oscilante, între diverse categorii sociale, după cerințele momentului. Vom fi tentați să înscriem, în rîndul partidelor-mulțime, partidul comunist și mișcarea gaullistă, iar printre partidele-public, partidele radical-socialiste, democrat-creștine, uniunea pentru democrație franceză (U.D.F.) etc. În funcție de epocă, partidul socialist oscilează între cei doi poli. După Tarde, mass-media slăbește puterea partidelor militanților și ale maselor. Favorizează, în schimb, partidele publiciștilor și ale publicului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
liniștitoare, politicienii aflați la putere hipnotizează conștiințele"332. În acest nou cadru, miile de devoțiuni personale, numeroasele rețele și tovărășiile de tot felul care, în vremea generalului de Gaulle, munceau și mobilizau mulțimile într-un neîncetat față-către-față, le insuflau spirit gaullist într-un eficient gură-de-la-gură, devin cum bine a prezis Tarde perfect inutile. Un număr restrîns de publiciști este absolut suficient pentru a obține rezultatul scontat, pentru a face cunoscută gîndirea președintelui și pentru a-i impune voința în toată țara
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]