144 matches
-
prin presă. Pe de altă parte, lansarea campaniilor de afișe în vederea alegerilor este hotărîtă de specialiști în publicitate și încredințată unor agenții, în urma unor studii cuantificate de piață. Faptul e bine știut în ceea ce-i privește pe socialiști și pe gaulliști. În virtutea alegerilor periodice, s-a născut o întreagă industrie a imaginii, permițînd partidelor și candidaților să se adreseze unui public din ce în ce mai divers și inconstant. Se știe că cetățeanul, telespectator sau cititor, va reacționa mai întîi în calitatea lui de spectator
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca excepțională. Dacă luăm în calcul cazul mai "normal" al statelor vechi, în special cele din Europa de Vest și America Latină, descoperim că unele partide noi au fost alcătuite cu ajutorul unui lider extrem de personalizat. În Europa Occidentală, principalele exemple sunt: Franța (Partidul gaullist în anii '50), Germania sub Adenauer (Uniunea Creștin Democrată -CDU) la sfârșitul anilor 1940) și Italia sub De Gasperi (Democrația Creștină în 1945) deși am putea adăuga pe listă și Grecia, Spania și Portugalia. În America Latină, cel puțin patru partide
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
întâlnesc mai ales în zonele rurale unde accesul este dificil, importanța lor s-a diminuat pretutindeni odată cu scăderea semnificativă a populației rurale de peste tot. Ele erau înainte relativ puternice în special în Franța înainte de 1958, dar apariția și consolidarea partidului gaullist începând cu anii '60 a redus comunitarismul până-ntr-acolo încât a devenit irelevant, deși în Franța partidele mai ales cele de centru tot nu au reușit să se consolideze (Frears, 1977: 58-83). Grupurile etnice au fost în trecut baza
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai multe țări, dar în general, identificarea legitimă directă cu partidele a înlocuit loialitatea indirectă care are loc prin grupurile "paterne". Conducerea personalizată are o importanță considerabilă, dar mai curând în cadrul partidelor decât în vederea construirii unui partid. Doar în cazul gaulliștilor francezi un lider a creat și susținut un partid mare. După al Doilea Război Mondial, în Germania și Italia, democrația creștină a fost puternic ajutată, dar nu a fost creată cu adevărat de Adenauer, respectiv De Gasperi. Un fenomen similar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fost creată cu adevărat de Adenauer, respectiv De Gasperi. Un fenomen similar s-a întâmplat în cazul Partidului Socialist francez, care a fost sprijinit în mod remarcabil de Mitterand în anii '70 și '80. Într-adevăr, chiar și dezvoltarea partidului gaullist se poate spune că a corespuns schimbărilor mai ample în societate, și anume nevoii de a înlocui vechile facțiuni comunitare care existaseră în trecut și de a alcătui o mare organizație conservatoare. Astfel, partidele legitime de mase s-au răspândit
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Sovietice. Schimbări însemnate în cadrul sistemelor cu mai mult de un partid au loc periodic. Prăbușirea Democrației Creștine și a Partidului Socialist în Italia în 1994 este exemplul cel mai remarcabil al unor astfel de mișcări. În anii '50, primul partid gaullist și Partidul Democrat-Creștin au suferit un colaps în Franța; la fel și Uniunea Centrului Democratic în Spania, la începutul anilor '80. Erodarea puterii partidelor De fapt, nici chiar țările despre care se poate spune că au sisteme de partide stabile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
consilierii săi încercau mai disperat să-l justifice, iar liste lungi de semnături ale unora dintre cei mai distinși oameni de știință, cultură și artă chemau la constituirea unui fel de partid peronist (sau, mai elegant și francofon spus, partid gaullist, un model imitat și de Jacques Chirac). Asta după ce, în numele democrației prooccidentale, regimul Constantinescu promovase un fel de moratoriu asupra criticilor, oricât de mărunte, la adresa performanțelor sale. Pe acest fundal, apariția, orientarea și strategia revistei Observator cultural au fost simptomul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
trăiască Într-un sistem politic și Într-o atitudine politică total străină convingerilor sale? În orice caz, Într-o ultimă străfulgerare a intuiției, știe că va fi omorât de către comuniști. Oricum, „mai bine Împușcat de ei decât de imbecilii de gaulliști”. Adică de către cei În care Începe să creadă - pentru că, așa cum o spune, cu o intuiție extraordinară, care se va verifica apoi vreme de o jumătate de secol, „n-am considerat fascismul decât o etapă spre comunism!” Moartea devine, Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
luptător în Rezistență, e deportat la Buchenwald în 1943 și publică la întoarcere L'Univers concentratio-nnaire (Universul concentraționar), 1946, și Les jours de notre mort (Zilele morții noastre ), 1947. În 1968, sedus de politica generalului de Gaulle, acceptă eticheta de "gaullist de stînga" și devine deputat al de-partamentului Isère (1968-1973). În 1973, publică La société éclatée, de la première à la seconde révolution mondiale (Societatea spulberată, de la prima la a doua revoluție mondială). Pentru David Rousset, reflecțiile istorice, analizele politice și acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
excepții, cum ar fi limitatrea municipalităților afectate la cele cu mai mult de 20000 de locuitori, ceea ce a însemnat că, relativ puțini politicieni au fost afectați de reformă. În 1997, prim-ministrul socialist Lionel Jospin, sprijinit în aparență de președintele gaullist Jacques Chirac, a anunțat o nouă abordare a reformei. Aceasta a dus la o nouă confruntare între Senat, care era hotărât să minimalizeze schimbările, și Adunarea Națională, a cărei majoritate de stânga căuta să facă schimbări cât mai radicale. Ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Dien Bien Phu la 7 mai 1954, care dovedește gravitatea situației militare din Tonkin, Pierre Mendès France devine președintele Consiliului la 18 iunie. Acest radical face de ani de zile figură de Casandră, anunțînd criza regimului. El obține sprijinul mediilor gaulliste, care nu uită că el a fost ministru al generalului de Gaulle și formează un guvern compus din radicali, din independenți, din foști membri ai RPF. El se adresează direct populației, pe deasupra partidelor, chemînd la un "efort de reconstrucție" și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cîteva luni. Dar inițiativa președintelui Consiliului, acuzat că este un nou Mac-Mahon, este foarte violent criticată de stînga. Coaliția Frontului Republican, care se asociază cu SFIO, radicalii mendesiști, UDSR (Uniunea democratică și socialistă a Rezistenței) a lui François Mitterrand, unii gaulliști cu Jacques Chaban-Delmas repurtează un relativ succes, fără să aibă o majoritate. MRP își continuă refluxul, foștii gaulliști se prăbușesc, în timp ce mișcarea poujadistă, numită astfel după numele fondatorului său, Pierre Poujade, papetier la Saint-Céré, obține 12% din sufragiile exprimate: plecat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Coaliția Frontului Republican, care se asociază cu SFIO, radicalii mendesiști, UDSR (Uniunea democratică și socialistă a Rezistenței) a lui François Mitterrand, unii gaulliști cu Jacques Chaban-Delmas repurtează un relativ succes, fără să aibă o majoritate. MRP își continuă refluxul, foștii gaulliști se prăbușesc, în timp ce mișcarea poujadistă, numită astfel după numele fondatorului său, Pierre Poujade, papetier la Saint-Céré, obține 12% din sufragiile exprimate: plecat de la un protest împotriva fiscului, el vehiculează antiparlamentarismul și naționalismul xenofob. Socialistul Guy Mollet, secretar general al SFIO
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
general, formează un comitet de salvare publică, prezidat de generalul Massu. Ei vor să salveze "Algeria franceză" și să aducă la putere un alt guvern la Paris. Șefii armatei sînt în asentimentul lor, ieșind din neutralitatea lor tradițională. Mici grupuri gaulliste exploatează situația pentru a permite reîntoarcerea la putere a generalului de Gaulle. Acesta se arată, la 15 mai, "gata să își asume conducerea Republicii". El contribuie astfel la accelerarea dezagregării regimului, apărînd în curînd ca o salvare în fața mediilor activiste
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
are nevoie de o mare libertate de acțiune pentru a regla problema algeriană. Alegerile legislative din 23 noiembrie 1958 confirmă scăderea Partidului Comunist. Diversele partide care se reclamă de la generalul de Gaulle se mențin, în timp ce Uniunea pentru Noua Republică (UNR), gaullistă, reia scorul RPF din 1951. Al doilea tur antrenează în schimb o polarizare a electoratului în jurul UNR și a dreptei moderate, favorizate de efectele scrutinului majoritar. SFIO nu are decît patruzeci de aleși, Partidul Comunist zece, el este victima izolării
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aproximativ 2.400.000 de voturi, cu 36% din sufragiile exprimate. La turul decisiv, la 25 noiembrie, candidații care se reclamă din a V-a Republică au mai mult de 42% din sufragiile exprimate. UNR-UDT (Uniunea democratică a muncii, formațiune gaullistă de stînga unită cu UNR) obține 233 de mandate. Cu sprijinul celor 35 de republicani independenți care, în jurul lui Valéry Giscard d'Estaing, au împuternicirea celei de-a V-a Republici, formațiunea gaullistă are majoritatea. Noutate în viața politică franceză
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
exprimate. UNR-UDT (Uniunea democratică a muncii, formațiune gaullistă de stînga unită cu UNR) obține 233 de mandate. Cu sprijinul celor 35 de republicani independenți care, în jurul lui Valéry Giscard d'Estaing, au împuternicirea celei de-a V-a Republici, formațiunea gaullistă are majoritatea. Noutate în viața politică franceză: emergența faptului majoritar. Readus după legislative, Georges Pompidou rămîne în funcție pînă în iulie 1968. Această durată nemaiîntîlnită a unui șef de guvern dovedește profunda mutație datorată existenței unei majorități politice coerente. Alegeri
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
La primul tur al alegerilor prezidențiale, la 5 decembrie 1965, marcat de o foarte puternică participare (mai puțin de 15% abțineri), generalul de Gaulle se află în balotaj: cu 43,71% din voturile exprimate, el stă mai bine decît candidații gaulliști la legislative, dar gaullismul de coaliție pierde teren. Candidat unic al stîngii, François Mitterrand, lider al micii convenții a instituțiilor republicane (CIR), care reunește cluburi politice de stînga, obține 32,23% din voturile exprimate, mai puțin decît totalul sufragiilor exprimate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Anii Pompidou Alegerile. Succesiunea lui de Gaulle, încercare pentru instituții, se derulează fără criză. Alegerile opun, în afară de candidații de stînga și de extremă stîngă, pe centristul Alain Poher, președinte al Senatului și pe Georges Pompidou, care se reclamă din tradiția gaullistă și din instituțiile celei de-a V-a Republici. Voința sa de deschidere față de problema europeană a însemnat pentru el ralierea unei părți a centriștilor din jurul lui Jacques Duhamel, René Pleven, Joseph Fontanet. La primul tur, Georges Pompidou obține 44
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
37,50% din înscriși; Alain Poher, respectiv 42% și mai puțin de 27%. Acest succes demonstrează aptitudinile gaullismului de a-i supraviețui lui de Gaulle și înrădăcinează instituțiile celei de-a V-a Republici. Deblocarea societății. Numirea lui Jacques Chaban-Delmas, gaullist de tradiție radicală, ca Prim Ministru, intrarea în guvern a unor centriști raliați, punerea problemei unei "societăți blocate" prin declarație guvernamentală dovedesc voința de deschidere. Statul se străduiește să dezvolte negocierea contractuală în relațiile de muncă. Guvernul frînează mișcările sociale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unei "societăți blocate" prin declarație guvernamentală dovedesc voința de deschidere. Statul se străduiește să dezvolte negocierea contractuală în relațiile de muncă. Guvernul frînează mișcările sociale și agitația grupărilor de stînga. Dar o parte a majorității sale, conservatori în sînul UDR gaulliste, republicani independenți care vor să-și marcheze specificitatea, critică o politică considerată prea puțin fermă. În aceeași perioadă, stînga necomunistă se reorganizează în jurul noului Partid Socialist fondat în iulie 1969, care se orientează către o apropiere de Partidul Comunist. La
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Poher. Spre deosebire de 1969, stînga unită prezintă un candidat încă de la primul tur: François Mitterrand. Din partea majorității se opun Jacques Chaban-Delams și ministrul Finanțelor, Valéry Giscard d'Estaing. El este susținut de republicanii independenți, centriștii de opoziție și o fracțiune a gaulliștilor din jurul lui Jacques Chirac. Participarea electorală este foarte ridicată: nu sînt decît 15,77% abțineri. François Mitterrand obține 43,3% din voturi în metropolă, Valéry Giscard d'Estaing 32,91%, Jacques Chaban-Delmas, care în timpul campaniei a decepționat, 14,6%. Ieșirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de a lupta contra inflației. El primește în același timp portofoliile Economiei și Finanțelor. Stabilitatea monetară și echilibrul schimburilor externe devin prioritare. În această politică de austeritate, Primul Ministru găsește opoziții în chiar sînul majorității sale. Chirac ia conducerea mișcării gaulliste, rebotezată RPR (Adunarea pentru Republică), care adoptă o atitudine critică față de guvern. Astfel, Raymond Barre recurge cu plăcere, de-a lungul guvernelor succesive pe care le conduce pînă în mai 1981, la articolul 49-3, care dispune că textul propus este
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai slabă decît se prevăzuse. La al doilea tur, François Mitterrand, care face campanie pe tema "forței liniștite", atrage spre el sufragiile micilor candidați de stînga și ale ecologiștilor. El obține ralierea Partidului Comunist. În sfîrșit, o parte a electoratului gaullist votează pentru el din ostilitate față de Valéry Giscard d'Estaing. Procentul de participare se ridică. Abținerile trec de la 18,9% la primul tur, la 14,13%. François Mitterrand cîștigă, la 10 mai, cu 52,22% din sufragiile exprimate, în timp ce Valéry
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1978; Caraciuc: 1980; Bodunescu: 1988; Neagu: 1983; Glaser: 1982; Ene: 1985; Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu...: 1976). "Perspectiva unei neutralizări a Europei îl seduce pe Ceaușescu. El vede în asta o etapă prealabilă a extinderii socialismului prin mijloace pacifiste". Pe lângă naționalismul gaullist, tehnologia franceză constituie de asemenea, în optica română, un motiv de consolidare a relațiilor dintre cele două părți (Durandin: 1992, 93-94). Vizita președintelui francez a avut în subsidiar interese politice și în primul rând geopolitice. Transmițând un mesaj indirect Uniunii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]