24 matches
-
pentru mâini; apoi veni cu o carafă minunat împodobită cu rubine și diamante, plină cu apă de trandafiri, din care le turnă în fiecare ca să-și clătească barba și obrajii; după aceea le aduse parfum de aloe într-un micuț gavanos de aur și le înmiresmă veșmintele, cum e obiceiul” (A 152-a noapte) . Apoi, stăpânul casei sau cel mai vârstnic dintre invitați începe să mănânce. Bucatele sunt aduse una după alta sau sunt așezate toate laolaltă, fie pe un ștergar
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
ca ocupație de bază era prezentă pe pămînturile unde în prezent este situat satul „Găvănoasa”, din timpurile străvechi pînă în zilele noastre, probil în mare parte aceasta a și influențat asupra denumirii satului, ceea ce în traducere din limba latină cuvîntul „gavanos” - desemnează vas de lut smălțuit.În toponimica Moldovei de sud astfel de denumiri erau puse nu întîmplător dar în dependența unui gen anumit de ocupație a populației băștinașe, în cazul satului „Găvănoasa” legat de vinificație. Denumirea satului nu a fost
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
mijloacele publicității. Poeții scriau pentru mulțămirea lor, precum diletanții fac muzică în singurătate și nu se îngrijeau de soarta manuscriselor. Consecința inevitabilă a multora asemenea nepăsări a fost perderea multor din autografe, care după moartea autorilor au servit a acoperi gavanoasele cu dulceți 78. Conotațiile pozitive ale acestui tip "diletant" de dedicație poetică (plăcere, schimbare liberă a profilului activității, refuz al specializării) sunt dublate de note negative: risipă vitală, exprimare de sine posibilă, dar niciodată împlinită. Regimul acestei creativități particulare constă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sugera (În VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd spectaculos: E o rătăcire prin bîlciuri Și ca liane se Împletesc În părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pămîntului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sîrma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și Încă a unui spectator euforic și entuziast, În fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
armonia toți trandafirii. Alcătui apoi câteva buchete mari, pe care le depuse cu gingășie și migală în borcanele de murături din casă. Grădinița se află acum în bună pază. Domnul A e fericit: schimbă zilnic, la ore precise, apa din gavanoasele cu flori călăuzit și încărcat de noi răspunderi. Perpetuum mobile La Institutul de Cercetări pentru Decantarea Ceaiului ședințele de lucru, adevărate dezbateri științifice din care sar mii de scântei, se desfășoară cu regularitate cotidiană și decontabilă, deoarece se țin numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
UCRAINI”, adresa redacției de la Concordia fiind în orașul Cernăuți, Piața centrală nr.9. Fondatorii săptămânalului românesc sunt: Redacția ziarului Golos Ucraini, Alianța creștin democrată a Românilor din Ucraina, Asociația științifico-pedagogică „Aron Pumnul” - redactor șef Simion Gociu, redactor șef adjunct Ilie Gavanos, secretar responsabil de redacție Gheorghe Constantinovici, imprimare la Tipografia regională Cernăuți, str. Principală nr.200. În fotografie fostul Palat cultural al românilor din orașul Cernăuți Înscriindu-și în manșetă preceptul „Fericiți sunt făcătorii de pace” colegiul de redacție aduce la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
coincidă cu punctul de vedere al celui ce semnează, deoarece redacția respectă principiul democratic al pluralismului de opinii.” Firesc demersul, pentru că asta și înseamnă Concordia: concordanță, bună înțelegere, pace, unitate, a merge împreună. În gazetă semnează materiale de substanță: Ilie Gavanos Cu „undă verde”, Florea Șapcă, profesor de istorie cu ale sale considerații de ordin juridic despre „Particularitățile stăpânirii pământului conform dreptului de preemțiune în Moldova și reflectarea lui în documentele referitoare la Bucovina (sec. XVIII); Simion Gociu cu „Omniprezentul simț
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
tribună a politicii nomenclaturii. Au lucrat la această publicație personalități ca acestea: Ilie T. Zegrec, Dumitru Covalciuc, Simion Gociu, Vasile Tărâțeanu (mutat de la secția culturală la cea agrară, fără motive întemeiate), Ion Gheorghiță, Ion Țâbuleac, Ilie Motrescu, Maria Troacă, Ilie Gavanos, Ion Crețu ș.a. A publicat și materiale interesante: despre trecutul istoric al Bucovinei, despre personalități bucovinene, deportări, destinul unor oameni, despre viața culturală și bisericească. Puțin înainte de destrămarea U.R.S.S., publicația devine organ al Consiliului regional de deputați ai poporului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și negru la negru sau viceversa. Nu le intrase boala politicianismului în măduva oaselor ca generațiunelor de astăzi. În întreaga țară nu știu dacă erau pe atunci două sau trei ziare politice, care și acestea serveau mai mult la legatul gavanoaselor 74 cu dulceți și astupatul ferestrelor sparte. Ce diferență de ziua de astăzi! Dacă această diferență e în bine sau în rău nu mă voi pronunța. Orice stare de lucruri în societățile omenești are părți bune și rele. E de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sugera (în VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferând spectaculos: E o rătăcire prin bâlciuri Și ca liane se împletesc în părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pământului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sârma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și încă a unui spectator euforic și entuziast, în fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Eu nu am prea crezut dar doamna Rica, cu vocea ei blândă mi-a spus: Zău Vali că așa e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Eu nu am prea crezut dar doamna Rica, cu vocea ei blândă mi-a spus: Zău Vali că așa e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Eu nu am prea crezut dar doamna Rica, cu vocea ei blândă mi-a spus: Zău Vali că așa e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
DE DIMINEAȚ| Exercițiu de stil cu pistil Emil BRUMARU Draga mea nepoată Pictacă, iartă unui om bătrân și nevolnic, cu o melancolie cam aprinsă-n cur de pofte, doar de mâță iubit și de florile mov ce înfloresc puzderii, în gavanoase cu găurică de scurs apa, pe pervaz, la fereastră, iartă, deci, că-și mai îndulcește singurătatea scriindu-ți ție, damicelă din capitală, cu țigări subțirele și tange fine, și inelării groase pe zece degete, și cruce lată de argint vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație de ultimă oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de mușcate și cu jardiniere, proiectându-le la întâmplare în capul trecătorilor. Când a terminat de aruncat cu toate oalele și cu toată muniția din bucătărie, cică s-a aruncat și ea de la etajul șapte... Așa, fără vreun motiv evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brâu crengi de salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și eu am dezbrăcat-o și pe Iulia, să fie și ea sălbatică și a spus maică-sa “îi rup picioarele dacă-l mai prind pe derbedeu”. Cheia e sub un gavanos cu pământul uscat, deschid dulapul cu trei uși, în care nu-mi dau voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
copil în fața ușii care ascunde pomul de Crăciun, se înălța, în trupul lui, în vârful picioarelor: creștea. Putea urni un scăunel, înhămându-și toată puterea prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nu vrea să se urce Într-o caretă „pe resoare”, vrea caretă pe arcuri. O apucă des „istericalele” și, cînd acceptă să plece la moșie, pune În trăsură o Întreagă uzină cosmetică: „cutii, o tualetă, un vazon cu floricele, săculețe, gavanoase, cutii cu două capele”... Nu iese decît Însoțită de o gaiță și un cățeluș. Îndepărtează bucătarul țigan și angajează altul, francez. Respinge eticheta provincială, nu se atinge de păstrămuri, lapte acru, cașcaval, turtă dulce, strafide; vrea cotlete, blanmanjele, după rețeta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
S-o faci legată tare Și-ți ține - de-i borcanul Oricât de mic ori mare. Să n-aibă multă apă. S-o torni cât e fierbinte. Și-apoi mai e o lege, La care ia aminte: Să nu lași gavanosul Umplând numai un sfert, Că-ți mâncă mucegaiul Dulcețul cel mai fiert». NU, NICIODATĂ „Nu, niciodată n-am să mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt, Soarele tânăr și fără de amurg, Scăpărătoarele clipe ce curg. Nu, niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]