688 matches
-
enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în gazetărie etc., este la fel de plauzibilă ca și simpla delectare în fața spectacolului vieții, ambele atitudini fiind revendicate, în egală măsură, de cunoscuți, de prieteni sau de comentatori. Inerent caricaturii în general și a celei caragialiene în special, este însă rolul de împrospătare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alții, se înscrie și la Facultatea de Drept a Universității din București (luându-și licența tocmai în 1917). Student încă, îi este acceptată colaborarea la „Belgia Orientului”, precum și la „Voința națională”, unde lucrează ca redactor. Renunță după un timp la gazetărie, angajându-se în trupa Teatrului Național din Craiova. A mai jucat pe scena Naționalului din București, în 1915 fiind numit subdirector al acestei instituții în care a activat și ca secretar literar și director de scenă. Când armata germană ocupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din anul 2000) și alte publicații culturale importante. Are un rol proeminent în activitatea Fundației și a revistei „A treia Europă”. Se poate spune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
conducere și proiecte culturale în cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă. A fost distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor (1990), Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor (1995) ș.a. Format în ambianța revistei „Orizont”, M. practică de ani și ani gazetăria literară, recenzia, cronica, interviul, dar îndărătul preocupărilor pentru actualitate rămâne preocuparea teoretizantă. El este unul dintre cei trei-patru „doctrinari” ai generației ’80 (alături de Ion Bogdan Lefter, Radu G. Țeposu, Ioan Buduca), vrednic comentator al congenerilor, însă pasiunile literare îi sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
folosind anagrama Roelet) publică și proză umoristică, iar Spartali traduce din P. Zaccone, V. Hugo și Nathaniel Hawthorne (Semnul din naștere). N. Bălcescu, D. Bolintineanu, I. D. Negulici și C. Bolliac erau pios comemorați în articole ce depășesc nivelul obișnuit al gazetăriei cotidiene. Remarcabil este și faptul că, la 21 decembrie 1883, articolul Un poet, îi este dedicat lui Mihai Eminescu, cu prilejul apariției volumului îngrijit de Titu Maiorescu. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286594_a_287923]
-
sensul unei totale renunțări la mediul politic al regimului. S- a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov. Calitățile neobișnuite pe care le dovedise C. Stere de-a lungul tumultoasei sale existențe în atâtea domenii (politică, învățământ, știință, gazetărie etc.ă, nu păreau să fie și acelea ale unui viguros prozator. Puținele și rarele lui pagini cu caracter beletristic nu se remarcaseră prin reale calități literare. Când a debutat ca romancier, C. Stere era la capătul vieții sale. Cele
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
să fie confirmat pe termen scurt. Majoritatea celorlalți au confirmări pe termen lung, ceea ce este mult mai ușor de obținut. Nu, CTP își apropie cele mai multe victorii pe termen scurt lucru cu adevărat dificil în orice profesie, dar mai ales în gazetărie, în "istoria clipei". Liviu Antonesei: Ai dreptate cu Urechia, săracul, care avea niște păreri de mai mult bun simț și, poate, din acest motiv nici nu prea a fost ascultat! Nu știu de câte ori a avut, are ori va avea dreptate
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
rar poate fi semnalat romanul. În fapt, autorul s-a simțit solicitat indistinct de ideea unei opere ample, capabilă să transporte în „sertarele” ei tot ce acumulase între timp. În această scriere-laborator se stratifică beneficii venite din preocupări extraartistice, precum gazetăria și arhivistica, dar și cele generate de o experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare pentru viziunea autorului în Ciocoii vechi și noi. Astfel, el a putut desluși cu mai mare înlesnire că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
major al tuturor cetățenilor ei, indiferent unde se găsesc. Un asemenea program se află și în activitatea din exil a gazetarului, fiindcă acesta acordă paginii tipărite o greutate considerabilă ca semnificație a trăirii, ca mod de respirație intelectuală. Pentru R. gazetăria oferă mai mult decât un jurnal de existență, devenind expresie integrală de manifestare a creativității în raport și în funcție de rosturile supreme de impunere a adevărului, fie el istoric, teologic, estetic sau moral. Publicațiile „Îndreptar” („foaie pentru gând și faptă creștinească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
Uniunii Scriitorilor pentru debut). Volumul nu iese în afara traforului de grup, menținându-se pe linia polemică a sfidării canonului oficial de proză, a procesului intentat în paralel literaturii, dar și vieții, de un profesionist cu mâna formată, evident, la școala gazetăriei. Tușeul original al prozatorului - pregnant și în scrierile următoare - rezultă din capacitatea sa, puțin obișnuită, de a stăpâni cu mână fermă registre eterogene ca apartenență, într-o structură de orientare centrifugă, care funcțional rămâne coerentă, fiindcă servește o teoremă unică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Vasile Ranete, avocat. Urmează școala primară la Mizil și Liceul „Sf. Petru și Pavel” la Ploiești. Frecventează o vreme cursurile Facultății de Drept din București. Funcționar la poștă (1896-1897), conduce apoi publicațiile „Moș Teacă” (1899-1901) și „Zeflemeaua” (1901-1904) și face gazetărie la „Moftul român”, revista lui I. L. Caragiale. Împreună cu N. D. Țăranu editează revista satirică „Furnica” (1904-1916, 1918-1930), pe care o va scrie mulți ani aproape în întregime, cu un remarcabil succes de public. A colaborat și la alte publicații: „Epoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
iar aceste momente i-au dat posibilitatea să cunoască foarte multe lucruri și taine ale artei dramatice. Toate acestea Îi vor servi, nu peste multă vreme, În cariera de autor dramatic. Înclinat spre satiră, se avântă cu entuziasm În lumea gazetăriei, slujită cu devotament și cu rezultate imposibil de ignorat. Prin 1874 colabora la „Ghimpele” iar prin 1877, la „Claponul”, cunoscutele reviste umoristice ale vremii, dar și la gazete de alte orientări, cum ar fi: „Alegătorul liber”, „Uniunea democratică” și „Națiunea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pentru că întreaga creație, întreaga activitate a omului întru devenirea în umanitate înseamnă muncă. Muncă intelectuală, muncă fizică, muncă de toate tipurile, dar fără muncă nu e posibil, oricum. Dumneavoastră ce țintă ați avut? Vă întreb aceasta întrucât ați pornit de la gazetărie și doar în urma unei întâmplări nefericite pașii v-au fost călăuziți spre cercetare... Ca să răspund la întrebarea aceasta, v-aș spune ceva. Eu sunt născut lângă satul lui Eminescu, la Urzenii Botoșanilor, și când eram copil mergeam cu tata la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]