100 matches
-
mormênt!), tenerus tînăr (=tênăr!), ventus vînt (=vênt!) freiner (fr.)a frîna (=a frêna!) netengu (sl.) nătîng (=nătêng!) frengi (tc.) frînghie (=frênghie!); î din i: luminaria lumînare, ridere a rîde, ripa rîpă, sinus sîn, stringere a strînge, rivus rîu drîmbă (sl.) geamlîc (tc.); î din o: fontana fîntînă (=fôntână!), longum lîngă (=lôngă!) monastiri (sl.) mînăstire (mônăstire!) limoni (gr.) lămîie (=lămôie!) gond (magh.) gînd (=gônd!); î din u: aduncum adînc (=adûnc!), perturnicula - potîrniche (=potûrniche!), hirundinella rîndunică (=rûndunică!) gîndac (=gûndac!), mîrșav (=mûrșav!), zvîrli (=zvûrli
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne rezămăm cu vocea de lumea cealaltă din cercul cu geamlâcuri regi și bufoni luptând pentru o coroană smucind de funii eu domnule nu înțeleg cine ne-a pârât printre rânduri la vulturul primar înduioșat de liniile destinului lui polonius care trage de sfori lui lear care înnebunește ofeliei cea care
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai gîndirii". În Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă sa le lege prin ipoteze, și cînd e convins că a reușit, paf, poftim, se întîmplă una neîntîmplată de-ți surpă
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
flacării unui chibrit care se vede noaptea, din depărtare: "Pe geamul de la baie/ un ochi uriaș de guguștiuc./ Stau prostit, în pijama, lama de ras în mînă:/ o pasare cu un ochi atît de mare/ trebuie să fi strivit orașul" (Geamlîc). Sau: "E neagră de curățenie noaptea" (Aer). Rareori se ivește cîte o mai susținută speculație "poetica", precum e acest pasaj închinat întunericului labirintic, mică insulă pe o mare de proza voita: "Întunericul nu are uși. Ieșire e peste tot, ca și cum
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
în alcătuirea lor de femeie." (Pedofil discret, ador fetișcanele); " Și pentru că nu aveam unde să ne plimbăm, am inventat/ femeia-publică. Puteai să te plimbi păn ea ore în șir fără să te plictisești. Cu/ trenulețe/ cu covertă și prelate în loc de geamlâcuri./ Sub care se întâmplau pupicuri/ și mangealâcuri./ Ciupituri tainice de sfârcuri./ Dezmierdări. Farafastâcuri./ Giugiuleli. Giumbușlucuri./ Era, bine-nțeles, și un fotograf/ cu un urs împăiat, care se scobea în nas./ Și care, dacă-ți scăpa o labă, te făcea pe
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
confirmă Rezultatele monitorizării posturilor de radio și televiziune privind folosirea limbii române. Spicuim doar două exemple. în Două loturi citim: "- N-ai fost tu /.../ la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga...?" în Raportul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" citim, de asemenea: "...producerea de anacoluturi ("Eu, de exemplu, C.N.A.-ul mă pune să vă întreb dacă aveți probe." - B 1 TV
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
mine extraordinară, extraordinară. Casa era vis-a-vis de biserică. Era o casă modestă, dar foarte frumoasă în curățenia ei și în curăția ei, înconjurată de mai multe curți. Era curtea cu flori de-a lungul fațadei de la stradă. În față, la geamlâc, era cărarea, aleea pietruită frumos. Brazdele de verdeață, mărginite cu stânjenei. După aceea, urma grădina cu fructe. Sub care se ascundea beciul moldovenesc, în care bunicul avea murăturile și vinul, ca în Moldova, în Moldova veche. Mai departe era grădina
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
până acuma, și ea acolo, tupilată la picioarele umbrei lui. Stinse lumina și umbra lui fusese pe loc înghițită de umbrele cele mari ale pereților fosei, luminați confuz de tot abia, de un fascicol de lumină ce pătrundea timid pe geamlâcul de deasupra culoarului și a fosei, aflat aproape de acoperișul lăcașului de cultură. Stete așa minute în șir amintindu-și de o experiență unică în viața lui, când într-o seară petrecută pe Platoul Urdele în drum parcă, spre Munții Parâng
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se află dedesubt, sub ei. În câteva minute se puteau auzi voci: Vai, cad! Cam aceeași senzație o trăia acuma. Parcă avea și Lucian Blaga o poezie în care era sugerată o asemenea senzație. Nu-și mai amintea titlul acesteia. Geamlâcul acela mai mult lat decât înalt, pe care dădea buzna lumina jucăușă, parcă ar fi fost steaua lui preferată (O stea poate fi paralelipipedică? Depinde de unde o privești, nu?), de pe cerul acela proaspăt, gata deschis tuturor aspirațiilor și, privind-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și, privind-o necontenit, fără să clipească, avea senzația că el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ăla n-aveai, ca să faci ce-ți puseseși în gând. Cumpăraseși frigider numai ca să poți ascunde scrierile tale mai neortodoxe. Îți amintești cum pofteai împreună cu fretele tău, la ruzile de salalm ale vecinului, atârnate în ordine, în cămara al cărei geamlâc da spre curtea voastră? Ce era ăla? Salam de vară sau salam de Sibiu? Nici azi n-am aflat. Vecinul putea, desigur, să întrețină o astfel de vitrină, că avea un frate care prietenise cu unul, mare sculă pe basculă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
melodii care nu-i ajungeau la suflet. Trăia fiecare cuvânt al poveștii, fiecare notă a vocii și chitarei. Obsedată de versurile unui cântec al grupului " Ecoul", scrise, într-o pauză, pe tablă: "Să nu ne vadă îmbrățișarea, steaua, Prin craterul geamlâcului îngust. Ridică brațul și trage jaluzeaua. Hai, vino mai aproape să te gust!" Din bancă, Rosti aruncă stiloul spre ea: Neserioaso, scrii prostii pe tablă. Fata citi versurile și nu văzu nimic în neregulă. Erau sensibile, rimau și simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin geamlâcul rotund de sticlă colorată înspre holul ce dădea către celelalte camere și nu a zărit decât un zid nesfârșit lipit de geamul ușii. Ca și cum casa ei s-ar fi terminat aici, în spatele acestei uși. Atunci a înaintat rapid către fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
constată că putea să se descurce într-un mod onorabil. Nu se putea compara cu viața dinainte, dar putea totuși trăi fără să depindă de nimeni. Când zăpezile se topiră, pe la sfârșitul lui martie, se gândi să își meșterească un geamlâc în fața camerei sale de dormit și se apucă fără zăbavă de lucru, aducându-și materialele și uneltele în chioșcul de vară, pe care îl transformă într-un veritabil atelier de tâmplărie. Ce te-ai mai apucat să faci iar, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din interior, derizoriul și ironia grandioasă constituie arsenalul "tehnic" al romanului "în patru părți", Pâlnia și Stamate, care începe cu o descriere "realist-clasică" și continuă cu deconstrucții parodice: Un apartament bine aerisit compus din trei încăperi principale, având trasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
acoperiș”. În secolul al XIX-lea, se folosea frecvent pluralul case, pentru a desemna atât locuința împreună cu „toate acaretele” (Dicționarul Academiei, 1940), cât și ansamblul de camere („madam Lefter Popescu, o damă-naltă, subțirică, frumoasă, oacheșă, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr d-asupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu”, I.L. Caragiale, Două loturi). Casa putea intra - prin structura sa interioară - în categoria obiectelelor-pereche (ca ochelarii sau pantalonii), fiind descrisă de formula
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
și să aibă instalată pe fațadă o placă comemorând pe iluștrii săi locatari. Amintirea pictorului George Demetrescu Mirea se păstrează totuși în apropiere, prin numele unei străzi - perpendiculară pe Șoseaua Kiseleff - cu vile somptuoase, dintre care unele, cu un pitoresc geamlâc, au fost proiectate de către arhitecta Henriette Delavrancea Gibory. 1 Mihai Sorin Rădulescu, Din corespondența lui Ion Mincu, în "Arhitectura", nr.5-6, 1991, pp.106-111. 2 Idem, Memorie și strămoși, București, Editura Albatros, 2002, pp.207-212. Idem, Contribuții la genealogia și
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
lume de aproape două decenii), nici discretă, dar nici amatoare, dincolo de cleveteli, să-ți spună prea multe. Lumea provincială, așezată confortabil în roman, de parcă acolo și - culmea! - nu la București s-ar face și s-ar desface toate e un geamlîc ducînd spre bucătărie. Numai gusturi și mirosuri. Că nu degeaba scrisese ,părintele" Kogălniceanu o (jumătate dintr-o) carte de bucate... Nu m-aș gîndi în ruptul capului la Proust dacă un avocat la care, îndrumat de Haikis, ajunge tînărul Stănescu
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
și de cale ferată. Se iscaseră focuri mari din pricina scurgerilor de gaz metan. După alte vreo două zile de încercări zădarnice de a ne debloca dinăuntru, am hotărât, sub impulsul momentului, să riscăm totuși, si am inceput sa strigam prin geamlâcul pivniței: Hilfe!... Segítség!... Am fost ajutați să ieșim, apoi am fost întrebați cine eram și așa mai departe, pe ocupanți îi interesa mai ales dacă nu suntem refugiați din partea cedata a Ardealului, după represaliile și deportările de acolo, o mulțime
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
explorează coaja de mesteacăn, coaja deulm și arțarul în flăcări Dincolo deiazuri și de mlaștini - Visul al cincilea: Valize de închiriat Am valize cu vise de închiriat În iatacul meu albastru cu tapet descojit De la primul etaj al casei cu geamlâc Și porumbei în cireșul japonez Plantat de Domnul Constantin În trecerea lui ca o ceață - sunt magnolii Și smochini cu fructele zaharisite Umbre, preumblări de-a lungul liniei timpuluimeu Anotimpuride rătăcire, ferestre vacante, Pasiuni corodate în duelul cu vremea Tăcerile
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
își schimbă total modul de exprimare și aprecierile la adresa soției sale: „N-ai fost tu - o-ntrerupe d. Lefter - în strada Pacienții numărul 13, la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă înaltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu?” Marea lui dorință este de a le convinge pe chivuțe să îi dea biletele și pentru aceasta încearcă să le creeze impresia că
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
cenușii ale năpăstuiților care locuiseră în micile încăperi râncede: oameni săraci și nefericiți, cei mai mulți singuri pe lume, și-i imagina vegetând... Trecând prin dreptul unei uși întredeschise a zărit în interior o dâră de lumină difuzând prin mica fereastră cu geamlâcul mânjit. A pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele firave ale soarelui ascuns parțial de ziduri se izbeau în dușumeaua crăpată și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]