12 matches
-
lucrul acesta ar fi fost împotriva ordinii lumii, care cerea ca două ființe, asemănătoare la început, să devină diferite. Înțelegem de aici importanța pe care mitu rile o dau acestor povestioare. Sub o formă figurată, ele introduc noțiunea unei imposibile gemelități, care ocupă un loc central în reflecția filozofică a amerindienilor. Aceștia concep, într-adevăr, geneza ființelor și a lucrurilor după modelul unei serii de bipartiții. La început, demiurgul se separă de creaturile sale. Acestea se subdivid în indieni și non-indieni
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să stabilească între ei o paritate. Identitatea dă naștere întotdeauna alterității. De acest dezechilibru dinamic depinde bunul mers al universului, care, în lipsa lui, ar risca în orice moment să cadă într-o stare de inerție. Așa se explică faptul că gemelitatea, care ocupă un loc atît de important în mitologia amerindienilor, nu apare niciodată în stare pură în această mitologie. Contrariul ar fi surprinzător, căci, cel puțin în America tropicală, dar foarte adesea și în alte părți, indienii se temeau de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dar foarte adesea și în alte părți, indienii se temeau de nașterea de gemeni și îl ucideau pe unul dintre aceștia sau chiar pe amîndoi. Dacă în mituri gemenii divini sau eroici pot juca un rol pozitiv, motivul este că gemelitatea lor rămîne incompletă și ține de circumstanțele particulare ale conceperii sau nașterii lor. Este și cazul lui Castor și Polux. Însă Dioscurii se străduiesc și reușesc să devină asemănători, pe cînd gemenii americani nu depășesc niciodată distanța inițială dintre ei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
alteritatea pe cale de dispariție. Personajul-narator alcătuiește un cuplu împreună cu sine însuși sau cu un "tu". Genul naratorului se schimbă de la un capitol la altul și este dat de flexiunea adjectivelor, foarte rare de altfel. Se constituie astfel un raport de gemelitate între "animus" și "anima", între bărbatul și femeia care văd, simt, judecă identic. Contextele se schimbă permanent, însă conformația naratorului rămâne aceeași, indiferent de genul său. În capitolul 2, construit sub forma unui dialog, domină imaginea unui singur narator, întrucât
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mă bărbieream, vedeam un obraz, apoi altul. Nu pe mine. Acum aș vrea să mă privesc, dar nu se mai poate" (p. 55). În lipsa oglinzilor, cei doi preiau rolul reflexiei, povestindu-și reciproc cum arată. Se orientează astfel spre o gemelitate semnificativă, pe plan spiritual, pentru concretul imediat, fiind singurele ființe materiale. Turnul este atât adăpost, cât și spațiu al izolării inadaptaților, refugiu, închisoare și exil. Pentru că nu pot vedea altceva, își concentrează atenția asupra detaliilor din jurul privirii: culoarea ochilor, mușchiul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este unul fals, înșelător în privința identității cu Divinitatea. R.: Nu v-ați oprit însă numai la tensiunile dintre reverberațiile mitice ale unor civilizații, ci ați construit pornind și de la mitul unor drame interpersonale. Cea mai paradoxală dintre ele este drama gemelității dezvoltată în Regele Arinilor.V-a atras tocmai paradoxul ei? M.T.: Tema gemenilor este una fundamentală în antichitate și în Biblie. De pildă, Iacob și Esau care au fost rivali încă din pântecele mamei când Iacob încearcă să-l țină
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
și Clitemnestra care se regăsesc în cele două tabere dușmane, ce se înfruntă la Troia, iar mai târziu, la Roma, Romulus și Remus unde primul îl ucide pe cel de al doilea. Uciderea unui frate de către celălalt în cazurile de gemelitate constituie un mit destul de frecvent tocmai din pricina paradoxului și a aberației sale: acolo unde domnește fraternitatea, consanguinitatea cea mai profundă confundându-se aproape cu identitatea, apare și o ostilitate extremă, distructivă care nu suportă aparențele dublului și caută să elimine
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
domnește fraternitatea, consanguinitatea cea mai profundă confundându-se aproape cu identitatea, apare și o ostilitate extremă, distructivă care nu suportă aparențele dublului și caută să elimine unul din subiecții realității dublate. Dar leit-motivul principal al romanului Regele Arinilor nu este gemelitatea, ci phoria, adică acțiunea de a-l purta pe altul pe brațe, în spinare, pe umeri, așa cum un uriaș îl poartă peste râu fără s-o știe pe Mântuitorul în chip de copil și ajunge să capete de aceea numele
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului, a dezrădăcinării, a abandonului leagănului matern -, iar maniera sa originală de a o face constă în inventarea unui personaj dublu: gemenii Claus și Lucas. Dintr-o perspectivă mitologică, gemelitatea traduce în același timp dualitatea, contradicția, similitudinea, duplicarea, ceea ce ne apropie de o problematică delicată și complexă, studiată de Jourde și Tortonese, între alții, anume cea a dublului obiectiv sau exterior și a dublului subiectiv. În primul volum, Le Grand
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care înlocuiește minciuna și groaza vieții adevărate. Și, de fapt, unde este viața adevărată? De ce contururile imaginarului ar fi mai puțin fiabile și autentice decît cele ale "realității" murito rului de rînd? Care personaj nu este eu? Idealul mitic al gemelității este deci profund maltratat în opera Agotei Kristof, care o abordează oblic și strîmb. Chiar dacă, în primul volum, el pare să funcționeze sub cupola pronominală a lui noi, finalul romanului ne surprinde prin nedeterminarea ce lasă să planeze o ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a crede în dublul real, obiectiv și care, de-a lungul paginilor celui de al doilea și al treilea volum, se trezește îmbarcat într-o spirală perversă unde nimic nu este așa cum își imagina, unde totul pare mincinos, începînd cu gemelitatea însăși care se vădește a fi o înșelătorie, proiecția nevoii de a împărtăși nefericirea existențială. Cadrul de încredere și empatie instalat la început între cititor și gemeni într-atît de sudați încît se desemnează pe parcursul primului volum prin pronumele noi se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cadrul de încredere și empatie instalat la început între cititor și gemeni într-atît de sudați încît se desemnează pe parcursul primului volum prin pronumele noi se rupe progresiv, în locul său instalîndu-se îndoiala și confuzia. În a doua parte a trilogiei, Dovada, gemelitatea suferă de disperare și disjuncție, fiecare din frați trăind separat, închis în propria sa poveste, astfel că avem două istorisiri conduse succesiv de el-ul unuia și al celuilalt. În fine, cu A treia minciună, regăsim un simulacru de reunificare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]