25 matches
-
DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului ALBASTRU GLAS DE ÎNGER În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare, În fiecare nor și-n cerul - un gemet de culoare, E chipul mamei mele un punct într-un gherghef, Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef. În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte Peste pămînt, în aer și-n gândurile toate, E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_albastru_gheorghe_stroia_1362730455.html [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
și Primăvara. Dar flăcăii și fetele? Cântece duioase și tânguitoare, ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în suspin de clarinet și gemet de chitară...Dar jocurile?..hore și sârbe, bătute și săltate, lente și învârtite, în unduiri de șolduri și frângeri de trupuri, tropote și zvâcniri de corpuri în revărsarea tainicelor dorințe, iureș năprasnic de trupuri în salturi amețitoare, ritmuri de șolduri
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422393563.html [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Negruzzi, cu singura deosebire că ursul nu năvălește afară din bîrlog, ci e ucis înăuntrul acestuia: După cîteva minute de o așteptare groaznică în care numai inimile își păstraseră mișcarea, se auzi deodată un trăsnet de pușcă urmat de un gemet sălbatec, înfricoșat, cu atît mai înfricoșat cu cît venea din întunerecul de sub pămînt, unde era știut că numai moartea putea să hotărască între om și fiară." Ursoaica doborîtă de neînfricatul Petrea Dascalul e trasă afară cu ajutorul unei funii. Iar lorzii
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
bine - a fi nu poate, Minciuni, deșertăciune sunt celelalte toate, Spre amăgire bune, iar nu a folosi. O! voi, care ca umbra, ca fumul care piere Plecați pe astă vale de plângeri și suspin, Pe - acest glob de 'ntuneric, de gemet, de durere, Ai mei frați în mizerii, în luptă și în chin, De ce ast' opintire și astă nebunie - Ca să aflați aceea ce nimeni zău nu știe?... Nu știți ce este astăzi... dar mâne ce va fi! Ușoare umbre treceți, încai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un zid de granit și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămase mută. VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plezni cu vârful sabiei într-un mur de granit și la acestă fulgerare scăpărătoare se recunoscură îmbii rivali. În același moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, a zăngăni, apoi se auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei, una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămasă mută.. \ \ VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeua de la fereastă spre a se uita cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care venea sunetul... Castel mare sosi... Tăcere. Ieronim plesni cu vârful sabiei într-un zid și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să fi schimbat vro vorbă, săbiile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... O cădere grea pe pavagiul stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă... cealaltă rămase mută. {EminescuOpVII 164} VII Ieronim se-ntinse pe patu-i și dăduse-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plesni cu vârful sabiei într-un zid de granit și, la scăpărare, se recunoscură ambii rivali. În acelaș moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbile începură a se crucișa, apoi s-auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei; una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată ... cealaltă, rămase mută. VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dăduse-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aur curat și limpede ca lumina cea galbenă [a] soarelui, astfel încît întreagă acea boltă părea un soare mare care îmbrățișa o lume, lumea deasupra cerului. Aerul tot era de lumină de aur, totul era lumină de aur, amestecat în gemetul lin și curat al arpelor de argint în mînele unor îngeri ce pluteau în haine de argint, cu aripi lungi, albe, strălucite, prin întinsul acel imperiu de aur. Pluteau ca genii abia văzute, umbre mai transparente, cu pielița vânătă ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de o mână nevăzută... el o urmă tiptil numai în vârful picioarelor, căci se spăimânta de zgomotul pașilor lui proprii. Flama-l conduse pân-la suișul unei alte scări, aici dispăru. În acelaș moment răsună iar clopotul din turn... ca un gemet ***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric total. Își întinse mînile și începu să suie și această scară... O mână rece ca a unui mort îi apucă stânga și-l trase după sine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea văzuse fața postelnicului". Descoperirea are efecte salutare pentru cel terorizat: "Ce va face? se înșelase: nu era postelnicul acela ce căuta. Ea retrase mâna repede, se scoală, se depărtează; crede
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
într-o suită de peisaje repetitive și amețitoare: „Colo înalte rîpe se învelesc în nor, Cu creștetul fantastic, trufaș și visător, Ici marea turburată sub vînturi asiatici, Cu valuri ce s-aruncă pe coastele sălbatici Lăsa să se auză un gemet infinit! Abia un val se sparge de colțul de granit, Abia se răspîndește și alt val îi urmează, Urmat de alte valuri ce-ajung, mugesc, spumează Și se anunț departe, pe ceru-umbros albind, Trufașe, gemătoare, necontenit venind. Dar vasul naintează
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări de biruință se amestecă în aer; Plâns și gemet ce pătrunde prin urlarea * desfrânării Și prin zgomotul mulțimii sună valurile mării. Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed stîrnit-au moartea cea stăpână peste stepe, Le-au [dat] gând de biruință mulgătorilor de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei bine, el e doi... două ființe de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei bine, el e doi... două ființe de tot deosebite... vijelie și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei bine, el e doi... două ființe de tot deosebite... vijelie și pace... tron
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în urechi-mi bate Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! Cîntați-o dar popoară! În glasu-adînc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă-i marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece[-i] vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de gheață, ca o suflare slabă S-aude-un gemet aspru, etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasă[-i] acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care, senină strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și așa!" se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată în odăița de lângă grajd, care slujea de cancelarie. Cu dinții de sus înfipți în buza de jos nu-i spuse nimic, nici n-ar fi știut ce să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se gândi Lică sumar. Dar de ce tăcea muierea? Mușcîndu-și buzele înroșite, Ada de usturime abia își ținea lacrimile. Dunga loviturii, acum învinețită, bobotea, și mina avea un tremur tetanic. - Ceva... să nu mai usture . . . zise Ada cu un gemet, cu gemetul unui câine biciuit. Lică își aminti de mica farmacie instalată în odăița de lângă grajd, care slujea de cancelarie. Cu dinții de sus înfipți în buza de jos nu-i spuse nimic, nici n-ar fi știut ce să spună, și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul de a nu se dezlipi de cellalt, fixă, cu ochi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fața mării de senin. Și cu ochiul plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără, divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pământ... A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gând, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decât cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormânt. Cine-i acvila ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă marea, se plânge mai amară, De-atunci mai rece-i vântul și iarna e mai albă, De-atunci prin stânci de ghiață cu o suflare slabă S-aude-un gemet aspru etern și amorțit: E Nordul care plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care senină, strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, învesmîntat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
putea vedea scrisă inscripția eșire, care corespundea, desigur, unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
atât de evlavios în oficiul divin, încât, nu doar la liturghie, ci și în cor sau când mergea, părea că plânge continuu. O făcea într-o manieră discretă, astfel că nu era observat nici datorită vreunui zgomot, nici din cauza vreunui gemet sau schimonosire a feței. De asemenea, se ruga mereu oficiul stând în picioare și a certat cu asprime pe un frate care, după ce fusese nevoit să i se ia sânge, recita orele canonice rămânând așezat. Când i s-a apropiat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]